3,864 matches
-
în această după-amiază; era probabil ecoul unui parfum, pe care cuvântul „România“ îl emana pentru mine, trezind modelul cald și dulce al unei broderii care se simțea aspră la pipăit ca basmaua brodată din bumbac păstrată de mama în șifonier, învelită în hârtie de mătase. În acest loc, sub copacii încă tineri, cu optzeci și cinci de ani în urmă, Leo Schachter a oprit landoul în fața porții de la grădină, i-a ordonat birjarului să aducă bagajele înăuntru, a împins ușa care
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Haralampy, având meteahna ținerii unor evidențe absolut inexplicabile pentru mine, a cules de prin emisiuni tv câteva date relativ interesante, și a alcătuit un fel de bilanț... Așa că, în prezent, stând noi în fața televizorului și tăifăsuind la gura caloriferului debranșat, înveliți în pături prin care se poate citi ziarul cu interesante promisiuni electoral-pesediste, pedepeneliste, emilconstantinesciste (?!?) ș.a., am redescoperit bucuria Crăciunului, Anului Nou și a Bobotezei; adică a Sfintelor sărbători de iarnă, apropiate de sufletul românului; sărbători cu aromă de cozonaci și
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
uita- t-o în fundul dulapului. Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu ajunge pentru o farfurie. Și pe urmă, prefer să mănânc în bucătărie, e mai convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu "literă îngerească": "Impresii notate cu migală, pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli ochiul/ ostenit asupra unui peisaj toxic./ Ca pentru a înveli în literă îngerească realitatea/ cu practicile ei haotice" (Literă îngerească). Iar oglinda, instrument narcisiac, egolatru, devine bună conducătoare de umanitarism: Un motiv să te admir zburând ca un înger/ nu ca un vierme târându-te tu, semenul meu,/ oglinda mea
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
carnea vie. Cînd i se pune, cu directețe, o întrebare cam prea intimă - ai avut tentația sinuciderii? � discursul lansează artificii și perdele de fum suprarealist: "Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală în fața cunoașterii, iar soluția menită a înveli estetic acest conflict e strălucirea. Or, pentru a străluci, trebuie să fii foarte galben. Un galben de cadavru. Ori să ai un coif de aur. Ca Van Gogh. Sau măcar să fii conectat la țesutul aurifer al înțelepciunii popoarelor. La o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
finalul, cu totul copleșitor: Ghandi ne povestește acum despre drumul sufletului, despre diferența dintre finit, infinit și reîncarnare, aștepți acum marele Final al regiei, soluția genială a acestui moment teologic dificil. Și lui Purcărete îi reușește: el lasă să fie învelite personajele în bandaje, scena e plină de mumii, trupuri în alb, domnește seninătatea morții. în fundal, într-o barcă, un mort "decurîndîmplinit" - "ein Frühvollendeter"; albe ca neaua îi sunt straiele, ceafa îi e luminată de torțe. Un spirit trecător ca
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
a poeziilor. În una dintre imagini, chiar Nicolae Manolescu îi înmînează ceva poetului, iar legenda acesteia spune textual: ,,N. Manolescu, apreciind opera lui C.M. Spiridon". Sigur că da! (Răspunsul tipic pe care îl primește cel care a văzut cum marmota învelea ciocolata în staniol.) Se pare că dl Spiridon îi înmînează dlui Manolescu premiul acordat de Convorbiri literare revistei România literară. Despre poezia umedă Această vară capricioasă și atipică, marcată de evenimente meteorologice mult mai intempestive decît ne-au obișnuit toamnele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
gest de batjocură spre cei care urmăriseră scena de pe chei. Flora se întoarse la pensiune cuprinsă de frisoane și febră. Sorbi cîteva linguri de supă și se băgă în pat. Îi era frig, deși era în toiul verii și se învelise bine. Ore în șir nu putu să închidă ochii. Ah, Florita, trupul ăsta afurisit al tău nu era la înălțimea voinței, a preocupărilor, a îndatoririlor și proiectelor tale. Erai oare atît de bătrînă? La patruzeci și unu de ani o
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
însuși. Ca să o vadă și el, ca ei, are nevoie de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul fuge de oglindă, pictorul o caută. Oglinda, mai presus de orice, oglinda este maestrul nostru", spunea Leonardo. Poate de aceea volumul cu este învelit într-o supracopertă cu luciu metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al 501-lea autoportret-surpriză: al său. Și, pentru că oglinda din copertă nu e perfectă, ci mai degrabă ca
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
lui și filozofia desprinsă din ea sunt încă mai îngrozitoare decât actele sale de cruzime. Autorul creează un personaj faustic, un om deopotrivă al intelectului și al acțiunii căutând depășirea limitei unanim acceptate și siluirea cursului istoriei. Închis în celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele îndepărtate, cu o foame de absolut la antipodul instinctelor lui Dracula. În locul unui biet vampir setos de sânge și cam nătâng, avem deci un personaj complex
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
în stare. Despre patru dintre ei și despre visele lor călătoare vine vorba mai departe. Primul de care Anca Manolescu se ocupă este Nicolaus Cusanus, un ,strateg" meticulos și atent. El imaginează un univers oarecum în corolă, desfășurat, și totuși învelind un miez. Tot el își închipuie un Dumnezeu-savoare, stîrnind pasiuni care nu-și vor afla, vreodată, sațul: docta ignorantia. Înțelegerea, atîta cîtă este, e un dar al zeilor. Și toate privirile în care sclipește un licăr de pricepere sînt prinse
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
din viață, timpul cât autoarea a stat (la propriu) în scenă, făcând mici scamatorii cu câteva obiecte sau șezând nemișcată timp îndelungat, pe toată perioada unui cântec, reluat după o vreme. M-am înviorat brusc, în momentul când capul artistei, învelit într-o jachetă, a dispărut, înghițit parcă de trup, gâtul părând a fi un șir de cârlige agățat de jachetă, iar capul acestei ființe bizare devenind un balon, prins la celălalt capăt al cârligelor. O metaforă plastică sugestivă, pentru întregul
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
pașii. Înainta nestăvilit. Imagine a noastră braț la braț cu hohotul. Sisif-de-mahala." (Hohotul). Boala proprie reverberează înspre și dinspre boala societății și a timpului istoric, recuperând totodată un fond omenesc inalterabil, o lumină cu atât mai strălucitoare, cu cât este învelită în zdrențele mizerabile ale Tranziției. Dacă în proza ,nouăzecistă" fundalul acesta social e important în sine și deci investigat cu ambiții neorealiste, în fragmentele de față el este spart, descompus în unități individuale declasate, dar prețioase în sistemul de valori
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși două dintre ele - parvenitismul politic și oportunismul universitar (să fie de ghicit aici mediul universitar craiovean?) - sunt
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
cu ochii deschiși, poetul încearcă a transfera realului mirajele sale precum acei pictori ca Dali sau Magritte care îmbinau perspectiva suprarealistă cu o minuție tehnică realistă: "mi-e foame ronțăi arbori mi-e sete beau dîmbovița mi-e frig mă-nvelesc cu surîsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în sexul stelei polare din antecamera sînului tău roșu cu sfîrcuri albe hiperhalucinante/ însămînțez versurile în pămînt de fier ca pe brazii de fier sap adică groapa adîncă și largă cu dinții cu
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
roșu cu sfîrcuri albe hiperhalucinante/ însămînțez versurile în pămînt de fier ca pe brazii de fier sap adică groapa adîncă și largă cu dinții cu limba/ pun apoi în fundul ei literele una cîte una litere sobre întunecate de fier le-nvelesc meticulos cu țărîna neagră le ud cu sîngele/ să aibă cu ce se hrăni pînă cînd încolțesc pînă ies din pămîntul de fier la lumină pînă le dau primele frunzulițe de fier/ apoi mi-e iarăși foame mănînc iarăși arbori
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
ud cu sîngele/ să aibă cu ce se hrăni pînă cînd încolțesc pînă ies din pămîntul de fier la lumină pînă le dau primele frunzulițe de fier/ apoi mi-e iarăși foame mănînc iarăși arbori beau din nou dîmbovița mă-nvelesc încă o dată cu surîsul monei-lisa". Nici unul dintre magnifici nu-l depășește pe "Nicolae Magnificul" în privința numărului de imagini ce le emite (le "mitraliază"). Spre a evita risipirea acestora într-o zonă aleatorie, autorul aplică strategii ale unificării, ale omogenizării particulelor sale
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
mult umor și poezie impresionând prin candoare. Copilăria lui Alin este, fără îndoială, un roman, dar el o spune ca pe o anecdotă, basm sau poezie, o serie de întâmplări curioase, contradictorii, cu sau fără înțeles imediat, pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil C.D. Florescu l-a citit, pot fi menționați. Deloc naiv în ceea ce privește propria existență, căci părinții îl tratează aproape
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
Aceasta e, poate, fața matură, bătrânicioasă, a criticismului junimist” (pp. 8-9). Este o observație ascuțită, ce prinde ca în ambră ceea ce aș numi paradoxul junimist, conviețuirea sentimentului de “ruptură violentă față de trecut” cu un conservatorism “bătrânicios”. Ruptura este mereu prudentă, învelită într-un “cod ironic” al discursului cultural, chiar autoironic. Așa se explică precauția obsesivă a umplerii formelor cu fond, politica pașilor mărunți pe care, într-un excelent eseu, Ciprian Șiulea o resemantizează critic, făcând apel la îndemnul “înapoi la Maiorescu
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
distanța cu grija cu care mînuiești infinitul se-ndeasă ploaia-n rucsac șanțurile se proptesc unul de altul cum parii parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul Tîrg Ce gust de rachiu au fațadele unor case vechi trebuie să-ți învelești conversația grijuliu în argilă cît întuneric răcoros se-adăpostește-n unele nume bistrouri expirate cum cutii de conserve vechi se-ntoarce editorialul agramat pe partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i aripă întinde-ți musculatura bustului
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Letiția Ilea hăul și pustia ea stătea bine așezată bine înfiptă în viața ei ca un felinar într-un oraș în plin război după ce pretutindeni a sunat stingerea. ea își învelea propriul trup ca o haină veche ce pocnea în fiecare zi în altă parte de atâta purtat. ea încerca să-si ascundă trupul gândurile firul de păianjen ce pornea din inimă și se înfășura pe bornele kilometrice toate acestea le
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
furii departe se vor duce, Într-un smarald seascunde fericirea, eu sunt granatul răstignit pe cruce! Opalul Îmi preschimbă sănătatea pe un potir cu vin bisericesc, precum culoarea ochiului, divinul, mănturnurează-n candeli ce ațipesc. Doar piatra lunii visul Întărâtă, rubinul Învelește rana mea, safirul crește-n camera ocultă, cerșește mir și glas de cucuvea. Nu dau nimic, topazul mă-nflorește, turcoazul plânge, fă-mă o cișmea! Deaceea-ți scriu acum, la miez de noapte: vreau să trăiesc, să mor și moartea ta
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
cu greu, Se lovește de pereți, Se-ntoarce, Se lovește de lucruri: Mă tot gândesc la o fată care-mi place mult... Părul lui de Făt Frumos Plutește imponderabil printre noi, Uneori îl simt deasupra Și-mi imaginez că mă-nvelește. Un pește plat îi trece senzual pe lângă obraz, Apoi se-apropie, Dar din mine doar mușcă și mușcă Bucată cu bucată Din spate. La fiecare mușcătură Vocea mea abia ieșită Se lovește de perete: Cine? Cine?
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
Numele tău e seară mereu lîngă tine, sîngele meu, o altă materie crește, de sub tine, suavă și dură, pînă-n ziua a 8-a din urmă și dorm pe viscol, în vatra de andezit, mă strîng și mă aduc în sine învelită în gheața subțire și în memoria din tot sanctuarul și dorm, în lume, numai cu tîmpla pe tine, sîngele meu eu una cu tine.
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]