566 matches
-
de mama sa, bunica mea, pentru vindecarea rănilor de pe trup. Să revin la mama: niciodată nu ne-am Înțeles. Exista În ea o ură Înverșunată față de mine. Nimic din ce făceam nu-i era pe plac. Revenirea mea acasă a Înverșunat-o și mai mult. Eu eram un om Înfrânt de viață și nu știam unde să găsesc un strop de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni erau: creșterea animalelor și cultivarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gândi că Raman nici nu existase, iar opera o scrisese altcineva sub pseudonim. Zara era convins că la capătul celălalt al textului trebuie să fie cineva, oricine - o femeie? Posibil. Însă nimeni nu fusese identificat cu numele autorului. Zara se înverșună și extinse cercetările în toată lumea. Numise asistenți în aproape fiecare continent, iar aceștia aveau la rândul lor asistenți în mai toate regiunile globului. Astfel Zara deveni curând foarte cunoscut, fusese invitat în mai multe emisiuni la radio, apoi la televiziune
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și în momentele cele mai grele, mai ales când Ina îi mărturisea : Mi-e teamă, Olga, să nu mor la naștere. Aș vrea să-l fac fericit pe Alex, e un soț atât de bun și îndatoritor! Confesările Inei o înverșunau și mai mult. Urechile ei nu puteau suporta cuvinte precum: Alex e un soț atât de bun! sau vreau să-l fac fericit! care adăugau noi elemente, cu asiduitate, la acel plan misterios, neconturat încă, dar al cărui germen apăruse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spune că ne cunoaștem de o viață, zice nostalgic Petrică. Deși n-aveam decît cîțiva ani, țin foarte bine aminte unele detalii, și chiar unele fragmente de discuție. Mintea mea de copil îmi spunea că tatăl meu ducea o luptă înverșunată împotriva sistemului din România. — Păcat că drumurile ne-au fost despărțite de soartă. Bătrînul Valter a fost întotdeauna unul de-ai noștri, poate chiar primul care și-a ieșit din pepeni. Pe vremea aia puțini și-ar fi asumat riscul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai era și Șchiopu Bărbosu - care să nu aibă ceva de împărțit cu Dinamo. Așa că, în afară de partea cu zborul, povestea lui Coșuță cu îngerii ăia sau ce naiba erau, care ridicau psalmi pentru moartea lui Dinamo, nu putea decât să mă înverșuneze și mai tare, să mă facă să-mi doresc nimicirea lui Cristos cu palme, pumni și picioare la prima ocazie pe care aș fi avut-o. Nu-i spuneam însă nimic din toate astea lui Coșuță, iar el continua, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în cutie ca Albă ca Zăpada după ce i-a stat măru-n gât, de expus în muzeul figurilor de ceară, cot la cot cu Stalin și Beria, și umbli așa, în libertate, printre noi? Cum spuneam, e chiar insuportabil! - Domnule, se înverșunează și criticul, e o glumă proastă! Îmi pare rău, n-o gust... - Ce spuneam? Arată ca Lenin, vorbește ca Lenin, e insipid ca Lenin, are umor de Lenin... după ce Vogt i-a scos creierul decolorat, l-a tăiat felii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu vorbe rele, nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o tensiune menținută zi de zi la aceeași cotă deși observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot cazul, o dezbatere în contradictoriu are un rol pozitiv. În momentul în care plecau de la Alexe oamenii erau mulțumiți de ei dar acasă, în liniște, cuvintele profesorului reveneau cu o insistență supărătoare, își arătau colții adevăratele valențe și se înverșunau, reluau ideea de la început, o dezvoltau mintal, găseau replici care s-ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să posede o armă secretă, ascunsă, zdrobitoare care să mă neutralizeze. Să mă neutralizeze? Adică ce să mi se întâmple? Eu n-am nimic de pierdut, nimic! Chiar așa, așa, în definitiv n-am ce pierde în fața acestui cârtitor, se înverșună ea, ăsta-i adevărul. Lăsând la o parte generalitățile, se avântă ea, totuși cum se poate ajunge la acea listă secretă de oameni, creatori totali, de vreme ce atât eu cât și alții am încercat s-o depistăm și n-am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cândva Alexe, ca răspuns la insistențele Carminei, mai mare decât el, una mare de tot dar avea un tact cu totul aparte, reflex condiționat, ce mai, îți zâmbea cu nevinovăție și avea niște buze, așa, ca cireașa! Până atunci se înverșunase împotriva soților Alexe din pricini ideatice, exterioare, dar acum era lovită direct, acum ei atacau o persoană de care era legată afectiv și spiritual și spiritul ei feminin o îndemna să-l corcolească pe Ovidiu, dragul de el, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă un tratament cosmetic și să se vopsească la păr. Suporta cu stoicism întreaga tevatură, închidea ochii, își spunea că așa o fi creația, se naște din durere, ar fi vrut să fie o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era trează, exista și atunci când dormea. Era greu să iasă de sub dominație și, totuși, de atâtea ori, i se întâmplase să se înverșuneze, să cadă în cealaltă extremă, să privească totul cu ochi prea lucizi, să se deteste pentru rolul pe care acceptase să-l joace. Ceea ce se întâmpla între ei nu era sentiment, nu era pasiune era o simplă și oribilă perversiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceea vreau să mă eliberezi de suspiciune, de aceea sunt îngrijorat pentru fiecare zi care trece, ah, dacă as fi sigur că în mintea ta mă înțelegi și mă aprobi, dacă aș fi sigur! Dar știu bine că tu te înverșunezi împotriva mea, nu pricepi că de fapt nu s-a schimbat nimic între noi, că de fapt ne-am eliberat de conveniențe, că sunt același bărbat, deci n-ai motive să-ți faci scrupule, cine ar cuteza să te acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Eleanor se năpusti la el. — Să mă trădezi! — Ce Dumnezeu, Ellie, pricepe și tu că am fost la sauna și nimic mai mult! se dezvinovăți el. Nu s-a-ntâmplat nimic. — Nu mă refer la nenorocita aia de sauna! se înverșuna Eleanor. Vreau să zic, cum de-ai putut să-i povestești toate chestiile alea despre mine, despre viața mea intimă?! — Ce vrei să zici? întreba el, dar pe fața lui se citea mai curând întrebarea De unde știi? Eleanor apasă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
criticat. Chestia asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine? — Mai rau de-atâta n-are ce să scrie. Poți să privești realitatea în față și s-o accepți? — Nu, dacă tot trebuie să-ți răspund! se înverșuna Adrian. Nu, n-o pot accepta! Nu pot suporta ideea unei jumătăți de milion de oameni care să știe adevărul despre mine. Nu-mi pot învinge slăbiciunea și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și cuvinte perfect formate. Concepte, idei, frânturi din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și era viu, arătarea era evident vie și înzestrată cu voință și forță de mișcare. Venind straniu [text lipsă] legături de lumină în memoria mea, înotând înverșunat în amonte, împotriva fluxului rapid și agitat al gândurilor mele. Ludovicianul, în viața mea prin orice mijloc posibil. Eu am făcut-o, Eric. Eu l-am eliberat. Eu sunt răspunzător. Îmi pare într-adevăr tare rău. Regret și speranță, Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
succes sau sporadic într-o a patra dimensiune. Ce a însuflețit-o pe ea atât de tare și a motivat-o să transgreseze spațiul ei cartezian și plat au fost doar dragostea mea pentru ea și obstinația cu care mă înverșunam s-o găsesc. Cu vremea însă, am obosit. Căutările mele zadarnice au luat sfârșit și, odată cu ele, interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cu fiecare eșec o simt tot mai adânc îngropată înăuntrul meu, dar niciodată pierdută, oricât de înfrânt m-aș afla. Mâine dimineață, când am să mă scol, iarăși n-am să-mi pot aminti visul ce mi-a precipitat și înverșunat trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat sau demolat. Altfel, somnul ne-ar fi moarte nesfârșită, adică tinerețe fără bătrânețe, iar visul viață fără de moarte. În fapt, trauma trezirii este cea care ne îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spune că ne cunoaștem de o viață, zice nostalgic Petrică. Deși n-aveam decît cîțiva ani, țin foarte bine aminte unele detalii, și chiar unele fragmente de discuție. Mintea mea de copil îmi spunea că tatăl meu ducea o luptă înverșunată împotriva sistemului din România. — Păcat că drumurile ne-au fost despărțite de soartă. Bătrînul Valter a fost întotdeauna unul de-ai noștri, poate chiar primul care și-a ieșit din pepeni. Pe vremea aia puțini și-ar fi asumat riscul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
comunitățile creștine constituie o nouă mărturie în favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul dionisian în contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se înverșunează împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. În opinia sa, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: Autorul areopagiticelor face prin toate cele amintite deosebire categoricăîntre Dumnezeu și lume. Dar, pe de altă parte, el unește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai ascultat pe unchiu-mio, dar nici n-am mai văzut vreodată o femeie așa de frumoasă... Lumina venea din spatele ei, cum vă spuneam, din iesle, iar ea parcă se țesea tot atunci, din lumina aceea și abia atunci m-am înverșunat mai tare să nu mă mai uit deloc la ea ! Mi se făcuse frică, mi-era tare frică de ea! Și ea parc-ar fi știut, fiindcă i-a făcut semn bărbatului, el s-a ridicat, a venit și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori ea se înverșunează și mai tare să continue. Iar Osvald avu norocul de a-și da seama repede de lucrul acesta atât de important pentru liniștea lui, încât nu pregetă deloc a-i asculta îndemnul și a-l aplica numaidecât. Se întâmplă, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oameni, s-a petrecut în tristul și prăfuitul nostru orășel de provincie, lucru care, în foarte scurtă vreme, a ațâțat întreaga opinie publică, dar, bineînțeles, mai ales pe cea din rândurile clevetitorilor eterni (care sunt atât de numeroși și de înverșunați întotdeauna și de care n-ai cum să scapi vreodată), mai cu seamă că lumea este cel mai puternic atrasă de întâmplările rare, întru totul ieșite din tipare, cu atât mai mult, cu cât ele se petrec într-un oraș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Victor Pițurcă. "Numai că Pițurcă nu e de capul lui. El e cocoțat și ținut în funcție de un alt nenorocit: Mircea Sandu. Care știa, bine, că ageamiul ăsta n-a avut rezultate ca antrenor la Universitatea Craiova și Pandurii (unde se înverșuna să-l bage pe călușarul de fi-su, un antitalent înnăscut) și mai știa că bișnițarul titularizează la Națională tot felul de repetenți, pentru a le crește cota și a-i vinde, în colaborare cu niște ticăloși de geambași (impresari
Vadim Tudor: "Victor Piţurcă e tumoarea din fundul lui Mircea Sandu" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/74752_a_76077]