685 matches
-
gura-n zori, Tu, iubire infinită, C-un buchet de rouă-n flori, Dragoste nețărmurită. Săruta-ți-aș în zori ochii, Dragul meu, iubirea mea, Și să te-nvelesc cu mine, Dragoste de catifea. Să-ți sărut fruntea cu dorul Înverzit de iarba crudă, Palma vremii te mângâie, Dragoste neîntreruptă. Pe obraz sărut de ploaie Să îți curg și să te-alint Cu aripi de frunze verzi, Dragoste, glas de argint. Săruta-ți-aș ființa toată Cu buze de nuferi uzi
SĂRUTUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382178_a_383507]
-
28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului La început am zărit o lumină, ceva alb ce venea de departe, un fel de voal ce se schimbă în fel de fel de nuanțe. Nestatornic, albul acela se transformă când în gry cenușiu înverzit pe la capete, când se pată de un alb intens, ca în final, să rămână o ceață roșiatica prin care bâjbâiam căutând o ieșire. Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens și sunete fără finalitate. Parcă urcăm
MEMORIA ANTICIPATIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382292_a_383621]
-
căutătură în căutătură se oprește cu plăcere la cele mai departate aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și a copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe malul înalt, ca de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pieptul cald al femeii de la mal, acoperită de spuma mării, în seara de smarald. Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare, mare sărbătoare pentru creștini! Sfântul duh era apă vie, era foc pentru a ne înnoi, pentru a ne înverzi! Așa spunea Apostolul Ioan citat de Patriarh, ca un adevărat monarh învestit de Dumnezeu. Limbile de foc i-au purificat pe apostoli, i-au pregătit cu mană cerească, ca să înmulțească credincioșii înmiit! Umilit și mic m-am simțit, Patriarhul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în această „oglindă” unică: sufletul bărbatului iubit. O oglindă construită la modul liric... Reproduc versurile, „cu titlu de curiozitate”: Ce voi fi iubind la tine? Tăria ființei tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
safavide, tră iește pe tejghea Jamsheed, subiectul documentarului pe care mă căzneam să l fac în Kabul. îl descoperiserăm la prima noastră ieșire pe Chicken Street, când bătrânul anticar încercase să ne vândă un Manneken Pis în miniatură, din bronz înverzit cu acid, explicându-ne șușotit că e „o statuetă Gandhara, greco-budistă, furată de pe un sit arheologic controlat de talibani“. Lângă cotul lui, pe tejghea, proptit în perne, ne privea atent Jamsheed, omul-trunchi. Nu era nevoie de hiperbole ritmate ca să înțelegi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și din căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și a copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești izvoarele Și se-ntorc cocoarele. Vine rândunica-n țară Pe aripi de primăvară. Duduie tractoarele Ce ară ogoarele.
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
îngropate sub un nou strat de gunoaie. Mi-am petrecut noaptea pe verandă, într-un fotoliu, semănând mucuri de țigară în jur fără ca vreun vis premonitoriu să-mi indice locul unde zăceau însemnările mele. La ora cinci, cerul s-a înverzit ca mărul, frunzișul eucalipților a scânteiat ca argintul viu, apoi valul grețos al soarelui a înecat totul. Patronul ne-a adus două lopeți. Era la curent, își amintise chiar o întâmplare: în cursul masacrelor din timpul Separării, un prieten de-
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
primul și-l amintește ca debutant, adresându-i-se polemic: "...nu-l uit pe E.B., ăla sărăcuț și sfios pe care ni l-a prezentat Crohmălniceanu la "Viața Românească", în sala cea mare, unde veniseși îmbrăcat cu un palton negru, înverzit de vechime și cu Groapa subsuoară, abia îndrăznind să ridici ochii către interlocutor". Acum, se credea "mare" și "se umflase ca un broscoi". Ceea ce amuză mai mult pe E.T.A. "sunt ifosele de om citit", care devine ridicol prin invocarea
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și intra în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ieșit rău din acest roman: măcar m-am ales cu un robot de bucătărie și cu un televizor, pe care altfel, din pensia mea amărâtă, nu mi le-aș fi putut lua niciodată. Când a văzut Fatima robotul, s-a înverzit. Iar verdele o prinde groaznic. Mai ales acum, de când s-a smochinit. Părerea lui Gérard Nu știu de unde și până unde are autorul o părere atât de proastă despre oamenii de televiziune. Atât eu, cât și caraghiosul ăla de reporter
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
loc de zahăr, o gust cu buzele mele) trebuie să mă fardez, însă îți prepar mai înainte sandviciul cu șuncă fină, aburind cu unt pe care aluneci către telepatiile mele, către spaimele mele muști din el zâmbind, ochii ți se înverzesc, barba ți se îmblonzește palmele ți se încălzesc când chiar trebuie să fug la serviciu rog fiecare floare de orhidee din casă să își întoarcă fața spre tine, sa te facă să zâmbești și nădăjduiesc că traficul este lejer. când
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în galop spre oraș, mama deschide ochii, zâmbește spre mine, mi se înmoaie picioarele, nu mai am aer, lumina dispare din jurul meu, voci înfundate, cineva mă ia în brațe, scoateți-o afară, scoateți-o afară, strigă cineva, alerg pe câmpul înverzit cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă... 8 noiembrie, Sydney Aborigenul din fața mea stă în poziție de lotus. A închis ochii. Văd razele soarelui cum pătrund în corpul acestui bătrân, văd aerul împrospătându-i sângele. Pe chip i s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu cutare la el acasă. Te-ai prins? Le arăți la cititori și casa lu' aia sau a lu' ăla. Românii-s morți să se uite peste gard și să comenteze după, să facă bășcălie la greu ori să se înverzească de oftică, iar omu' sau femeia de succes se dau de ceasu' morții să-și arate vilocu', apartamentu' de lux, 'ște treburi. Parcă-i și aud: Am colaborat minunat cu arhitectu' meu, cu dizainăru' de interioare". P-ormă: "Măsuța asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe care o afișa. Da' taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din domnu' director în sus, domnu' director în jos. Ăsta, moșu-banditu', s-a cam înverzit la față când a văzut că bătrânu' meu s-a prins de făcătură. Și dă-i și jelește! Că ce-am fost io, da' ce-am ajuns, că nu mă mai ajung cu banii nici d-o margarină, nevastă-mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
localitatea Lescovec. / Seara când ne-am oprit, tot timpul mă gândeam la Fănel, zicându-mi în sine. Mai întâi faptul că n-a murit deodată, în ultimele clipe ale vieții, oare se mai gândea el la meleagurile Hușului, cu dealuri înverzite de vii, care toamna erau doldora de struguri ? Acolo unde o mamă care l-a născut și l-a iubit de mic, apoi la sărutat cu drag la plecare și acum îl așteaptă cu dor îngrijorată să se întoarcă acasă
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
liniștească, măcar te vei putea consola cu gândul că tu te-ai comportat cu foarte multă demnitate și nu te-ai arătat nevrotică și speriată Înainte de a avea cu adevărat pentru ce. 16tc "16" Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidietc "Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidie" În acel decembrie, Crăciunul a fost ultimul lucru la care s-ar fi gândit cineva atunci când a primit felicitarea de Crăciun de la Valerie și Tommie Gervalt. Valerie luase foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tu te-ai comportat cu foarte multă demnitate și nu te-ai arătat nevrotică și speriată Înainte de a avea cu adevărat pentru ce. 16tc "16" Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidietc "Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidie" În acel decembrie, Crăciunul a fost ultimul lucru la care s-ar fi gândit cineva atunci când a primit felicitarea de Crăciun de la Valerie și Tommie Gervalt. Valerie luase foarte În serios toată povestea asta cu felicitări personalizate. Celeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Google 156 10. Nevestele Superbe din West Village 164 11. Bebelușul Monden 177 12. Tragedia lui Marci 195 13. FΨΨΨ de aniversarea căsătoriei 213 14. Domnul Moscova 232 15. Botezul cu putere 253 16. Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidie 263 17. Cuplarea Ilegală 285 18. Valea Păpușilor, partea a doua 312 19. Înmormântarea la care să vezi și să fii văzut 341 20. Isteria de la MOMA 351 21. Soțul dispărut 362 22. Glamela 373 23. Răzbunarea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în minte Oedip rege, nu știu de ce. Pe undeva, mai jos de curea, e stalactita ascuțită și rozalie a prepuțului, străpunsă de cercelușul de argint. Cum ar putea să-și dorească Helen așa ceva? — Fermierii de pe vremuri au semănat anizantă, pentru că înverzește repede primăvara, și așa aveau nutreț pentru vite, zice Stridie, dând din cap către lumea de-afară. Prima parcelă de anizantă a apărut în Canada, în sudul Columbiei Britanice, la 1889. Dar se răspândește peste tot din cauza focului. Se usucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bă boule!? Copacul ăsta, io mă scarpin de el de unșpe ani, și vii tu să te piși pe el? Dă-o-n pula mea de treabă! - Hai, bă ursule, am zis, că mai sunt și alți copaci... Ursul se înverzi la față. - Alți copaci? Alți copaci ai zis? - Cred... - No, gata, ajunge. Facem duel. Scoase din blană un pistol și se îndepărtă de mine numărându-și pașii. - Cum să ne duelăm, când eu n-am cu ce? am zis. Ursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de aer. Aprind o țigară și trag din ea. Cu sete. - Ei? - De... îmmm... ăăă... eu... păi... caut eu să fiu evaziv. - Da, vezi că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai înverzit nițeluș... Cool junioru’! Ne taie pe toți, ce mai! - Și cu ce culoare să scriu? se clatină de pe-un picior pe altul, scobindu-se c-un deget între măsele, geniul cel mic. Și un’ să scriu? - Pe Marietta, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
parc-ar fi cretă. Și n-au falsificat vopselele, cum fac de obicei, să aibă ce să vândă, a stat starețul lângă ei, i-a controlat. Dacă te duci și te uiți, vezi că fața Sfântului Gheorghe s-a cam înverzit. - De mult se-ntâmplă asta? - Cam de o lună... - Și e din cauza ploilor? - Parcă mai știe cineva? Ce-am refăcut noi în interior e degeaba, totul e alterat, lemnăria e prinsă, nu știu cum e consolidarea. Încep și eu poate să bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]