182 matches
-
gândul la acei oameni, care, din cauza unei boli nu pot face nici unul dintre acești pași, atât de "normali" nouă; oameni care și-ar dori din suflet să poată merge... să poată să simtă frunzele moi sub tălpi, nisipul fierbinte, recele înviorător al izvorului cristalin... Acești oameni nu vor avea poate niciodată această, atît de banală, posibilitate de a păși... Gîndind astfel, am simțit recunoștință și bucurie în suflet și fiecare pas făcut, era pentru mine o binecuvântare a sorții...; m-am
PARFUMUL...FERMECAT de DOINA THEISS în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360430_a_361759]
-
cântec... înainte, marș! Comanda a fost executată impecabil. Coloana de militari ai divizionului de rachete „Stejarul” înainta triumfătoare spre mausoleul lui Lenin. Ținuta de sărbătoare ne dădea strălucire și o mândrie sufletească, pe care o simțeam ca pe un fior înviorător în ritmul unui marș de slavă socialismului biruitor. Eram admirați de moscoviții care se adunaseră în Piața Roșie dis-de-dimineață pentru întâmpinarea trupelor țărilor aliate din Pactul de la Varșovia, și eram mândri că vom defila alături de „frații sovietici” spre gloria nepieritoare
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
scoaterea necontenită a încălțămintelor din picioare și convorbirea neîncetată cu Cel ce este veșnic și Care se descoperă în fiecare clipă în rugul creației, Revelației, Scripturii și Liturghiei. Revelația este stânca de la Rafidim, iar teologia este izvorârea apei celei vii, înviorătoare și de sete astâmpărătoare pentru popor, precum apa izvorâtă prin lovirea cu toiagul de către Moise (Exod 17, 5-6). Revelația este primirea tablelor Legii pe munte, iar teologia este păstrarea lor cu sfințenie în chivotul sfânt al Bisericii, împreună cu mana Sfintei
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
le tremuraseră a speranță... Flower-Power sări bucuroasă, rotindu-și frumoșii ochi negri spre asistență, dând iluzia că a uitat unde se află și că e pornită să cucerească lumea cu înfățișarea ei: -Da! Da! Și ca jocul să fie mai înviorător, Miramoț să ne pună în versuri spusele. Ce zici, te prinzi?! Miramoț își îndepărtă bretonul de pe frunte cu un suspin și încuviință. Evident, se iscă o mică dispută între aceiași Babacul și Papa, care dintre ei să țină socoteala dezvăluirilor
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
divine de la sinagogă în sabat, însă cred că cea mai mare bucurie a Lui era în comuniunea Sa tainică cu Tatăl Său. Cred că Iisus din Nazaret ca om era minunat iar influența pe care persoana Sa o emana era înviorătoare, înălțătoare, am impresia că noi încă nu L-am înțeles nici măcar ca Fiu al omului decât în parte. Unii teologi au scris mult despre acest subiect afirmând că a avut o natură cu totul specială diferită de cea a noastră
RĂSTIGNIT PRIN SLĂBICIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377485_a_378814]
-
de smarald ale valurilor și-mi încărcam sufletul cu energia binefăcătoare, oferită de priveliștea nemărginită a mării, de soarele ce-și înălțase fața din valuri, surâzător, de briza ce-mi răvășea ușor părul, și-mi alinta făptura, de aerul răcoros, înviorător, totul la un loc creându-mi o stare de beatitudine. Mă simțeam recunoscătoare domnului, pentru atâta frumusețe și atâtea senzații minunate.Mă simțeam liberă, fericită și îmi simțeam spiritual descătușat. Simțeam din nou, că viața e frumoasă. Mergeam în direcția
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
în așteptare! Își făcu de lucru prin bucătărie, îi pregăti lui Ionuț gentuța cu pachețelul cu mâncare și sticluța cu apă, un mic dejun care să-i țină de foame până la pauza de masă, apoi își făcu o cafeluță tare, înviorătoare, așteptând să se trezească năzdrăvanul lor drag. Acesta, de obicei foarte receptiv la orele de sculare pentru a merge la grădi, de data aceasta nu dădea nici un semn că s-ar grăbi, așa cum făcea întotdeauna. Bunica îl mai lăsă puțin
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
de șampanie. • recentul vernisaj de Cupola a împrospătat o memorie vag estompată de cețurile depărtării, resuscitată acum de prezența vechiului prieten Corneliu Vasilescu, plecat din Iașii anilor '70 și triumfînd, treptat, într-un București al durelor concurențe; ce nouă și înviorătoare percepție în fața imenselor pînze care, anulînd somnoroase lirisme provinciale, se plasează azi pe un aerisit palier universal!; ce parfum au, în seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
epocă și la această „cotitură” nici o altă țară nu participa mai intens decât Austria, stat cu o industrie mare și vecin cu Turcia și cu regiunile dependente de ea. „Spiritul german și energia germană - spunea Bruck - trebuie să se reverse înviorător spre sud-estul Europei și să înlăture ruina”. Firește, aici nu este vorba de „spiritul și energia” poporului german, ci de capacitatea de a înțelege situația și de a acționa a burgheziei germane, pe care Bruck o și vedea stăpână asupra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a atrage atenția militanților celebri ai artei și literaturii contemporane din Occident asupra Bucureștilor și de a se sincroniza cu spiritul epocii, definit ca „viteză, mișcare, forță”. Cristalizarea programului propriu-zis al grupării, menită să deschidă calea „unui curent salubru și înviorător”, începe cu popularizarea unor articole-manifest și cu tipărirea unor eseuri despre „arta nouă”. Înainte de a deveni o revistă de avangardă propriu-zisă și în pofida diversității de preocupări și de stiluri, C. își vădește orientarea modernistă prin atenția acordată manifestărilor culturale și
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată și stilurile strălucitoare sau extrem de complexe elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi. Sunt zeițe care plăceau majorității. Era de Îndată Îndrăgit un limbaj ce putea fi
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
reținea aici privirea, afară doar de miracolul de a nu Întâmpina nici o rezistență. Cu greu ne putem Închipui o mai mare densitate de subînțelesuri ofensatoare În atât de puține rânduri, căci opera lui France este succesiv caracterizată ca „blândă”, „agreabilă”, „Înviorătoare”, „măsurată” și „simplă”, ceea ce nu prea poate trece drept compliment În critica literară. Pe deasupra - ultimă lovitură - e susceptibilă să placă tuturor. O putem gusta fără să reflectăm la ea, Întrucât ideile sunt atinse numai „În treacăt”, apreciere pe care Valéry
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ajutorul lui E Înviată și de distrugere ferită. XIV Aceasta e starea balsamică a vieții omenești, Mărind puterea și dând Întreaga sănătate; Toți cei care o desconsideră, luptă Împotriva Scopului Creatorului, În a sa bună revărsare: Te bucură de aerul Înviorător când Primăvara e În floare, Cu miresme-ntremătoare, dulcele zefir bătând; Sunt bogate rezerve de bunăstare vitală a naturii, Ce-aduc durată zilelor și sănătate deplină. XV De aceea celor care vârsta o admiră eu le spun: În aer liber veseli
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și sport vioi; Astfel oricine, În cel mai sănătos mod, să respire poate Și să-ntărească fiece lucrare din al vieții fort; În aer și prin exerciții corpul crește, Tot astfel cei Înțelepți viețile Își prelungesc. XVI Dar, În vreme ce aerul Înviorător astfel Îl laud, Trebuie să cer, În cuvinte nu mai puțin apăsate, Să eviți toți curenții; pentru că ei drumul Îl deschid și aduc dureri reumatice, A căror alinare Îți poate zădărnici Întreaga grijă, Lăsând, ani de zile, aceste junghiuri atât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
e să ai la braț o femeie frumoasă și cu un corp lucrat. ― Dar femeile astea nu se simt prost când știu asta? ― Chiar că ești naivă. Brad se arată uimit, înainte să zâmbească pentru sine, ceea ce e atât de înviorător. Nu, mai spune el, femeile astea nu se simt deloc prost, pentru că puterea este un afrodiziac formidabil. ― Dar chiar poate oricine să meargă pe stradă, să abordeze femei și să le spună că e producător de film? ― Sigur, exact asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
serii, când și stelele îl împodobesc oglindind în apă scântei sclipitoare, zgomotul cascadei prin care-și varsă prea plinul până-n Olt devine o muzică tainică venită din nevăzutul adâncului de munți, cuprins de amurg. După ce te-ai scoborât din înălțimile înviorătoare, stând pe băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Se simțea - care era senzația? - liberă. Da, era liberă, ieșise din Închisoarea invizibilă. Se simțea din nou ca Înainte de crimă, când putea merge oriunde, putea să facă orice, fără să se gândească la riscuri și la consecințe. Era o senzație Înviorătoare. Dar oare va dura? Oricum, reflectă ea, trebuia să continue să fie prudentă. Nu avea nici un rost să se lase Îmbătată de senzație și, implicit, să se comporte prostește. Își scoase din rucsac o sticlă de loțiune antibacteriană pentru mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să ies din bucătărie, n-am simțit nici una dintre metamorfozele uzuale. Simțeam doar o necunoscută până acum căldură de la stomac, și asta era tot. În living-room nu se produsese nici o schimbare de bun augur în comportamentul musafirilor mei, cu excepția faptului înviorător că unchiul tatălui miresei se alăturase grupului. Se cuibărise în vechiul fotoliu al răposatului meu buldog. Piciorușele îi erau încrucișate, părul pieptănat, pata de sos la fel de frapantă și - luați aminte! - trabucul era aprins. Ne-am salutat unul pe celălalt la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu pentru că ar scrie cu pricepere sau pasiune, ci pentru că scriu succint. (Nu cred că o să mai dau vreodată dovadă de acreala asta.) Acum, ținând seama că am clocit poemele de mai bine de zece ani, ar fi bine - chiar înviorător de normal sau, cel puțin, lipsit de perversitate - să vă înfățișez cele două motive care m-au determinat să mă ridic de pe ele. Și aș prefera să ambalez ambele motive într-un singur paragraf, ca într-un sac pentru haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
după 1947 până acum, rămânând credincios, mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gândea era de mult terminată), Ana, aflată în cerdacul casei sale, privea în aerul înviorător al dimineții zăpada câmpiei în fâșia văzută departe între casele din canatul drumului și liziera păduricii de iarnă. „S-ar putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul împreună”, gândi. Crezu și nu crezu gândului, o scrisoare trimisă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-a trezit în zori, odihnit și cu ochii larg deschiși. Dormise bine și nu-și amintea nici un vis. Zorii, ca și ziua ce le-a urmat, fuseseră înviorători, făcându-l să-și uite grijile. într-o zi, lângă un copac, la un leagăn și cu două astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nô. — A, Mitsuhide, răspunse Nobunaga. S-a întors la Castelul Sakamoto. A trebuit să plece atât de repede, încât n-a mai avut timp să-și aducă omagiile. Replica lui Nobunaga fusese rostită cu o voce atât de limpede și înviorătoare, fără a manifesta nici o emoție deosebită în timp ce vorbea. Dar Ieyasu era puțin îngrijorat. Prin oraș circulau zvonuri tulburătoare. Răspunsul scurt și netulburat al lui Nobunaga, însă, părea să contrazică bârfele, iar Ieyasu abandonă subiectul. Cu toate acestea, în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu avea înfățișarea unei ceainării. Fusese concepută ca sală de desen și se amenajase un spațiu mai mic pentru ceremonia ceaiului, prin instalarea unor paravane pliante. Invitații erau Nobunaga, Nobutada, Nagato și fiul acestuia. Lămpile creau în cameră o atmosferă înviorătoare. După ce ceremonia ceaiului luă sfârșit, gazdele și musafirii se mutară într-o cameră mai mare, unde stătură de vorbă până noaptea târziu. Lui Nobunaga încă îi mai era foarte foame. Devoră felurile de mâncare puse în fața lui, bău vin - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
legământ al morții, cei trei frați rămaseră, fără să șovăie, sub stindardul de comandant. Shosuke nu mai insistă ca frații săi să plece acasă. Cei trei frați băură apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în zilele bune ale Evei Henry trebuia să se descurce singur cu masa și era foarte înțelept din partea lui dacă se ținea departe de casă cât mai mult posibil. Speranțele de viitor ale Evei pretindeau un gen de priveliște mai înviorătoare decât cea a lui Henry Wilt după o zi de predare la Colegiul lui Tehnic. într-una din serile unei astfel de zile, Wilt a fost cât pe-aci să se hotărască cu adevărat să o ucidă, indiferent de urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]