1,058 matches
-
dacă nu saturat, de descrieri, de spații închise sau deschise, de interioare, fără arabescuri poziționale, ori reflecții, în niciun caz filosofice. Majoritatea observațiilor sunt de suprafață, constatative. Iată un exemplu: „Pentru prima oară văd un evreu alcoolic! Văru-meu s-a înviorat de necrezut. Ca și cum toată viața ar fi așteptat să fie jignit în demnitatea lui națională. Și, de fapt, el nici nu era evreu. A fost așa, o întâmplare. O istorie încâlcită de familie. Mi-e lene s-o povestesc ...” În
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
progresivă devalorizare. La fel de nemeritată pe cât fusese supraevaluarea lui anterioară (să nu uităm că unii contemporani, Caragiale, bunăoară, îl puneau pe George Coșbuc alături și chiar deasupra lui Mihai Eminescu). O ediție cum este aceasta, interesând mai ales specialiștii, ar putea înviora receptarea lui Coșbuc, oferind alte căi de acces și chiar alte interpretări ale operei. Afirmațiile de mai sus sunt susținute și de cel de-al treilea volum al seriei (din cinci, câte va număra la final), care conține ediția critică
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
am urcat și am mâncat în mașină. Toată lumea era veselă, deși se citea pe fața multora oboseala. O oboseală care i-a ațipit pe unii, pe ici-pe colo, pe alții i-a îndepărtat încet-încet de încercările Lidiei de a-i înviora cu muzica și pe alți câțiva i-a trecut în conversații purtate-n șoaptă. Silvia era obosită. A închis ochii și părea că ațipise. Eu priveam pe fereastră. Încercam să descopăr și la întoarcere frumosul din toate locurile ce defilau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
din fiecare intervievat, legînd toate astea cu viitoarea carte în discuție, „Cînd va veni ceea ce este desăvîrșit” de Andrei Dósa, despre care a spus că e unul din cele mai bune debuturi de la începutul mileniului pînă acum. Fragmentele citite au înviorat și mai mult publicul, fragmente comentate interesant și de Lăcătuș și Dóșa. Apoi Mihail Vakulovski a trecut subtil la cartea lui Andrei Dóșa, citînd un fragment din interviul cu Mitoș Micleușanu, în care acesta povestea cum e cu titlurile mai
CenaKLUb Tiuk nr. 2, cu Dóşa amp; Vakulovski [Corola-blog/BlogPost/99823_a_101115]
-
în studiile teologice ca o formă rudimentară de rugăciune). Cu ocazia drumețiilor învățăm istoria, geografia, botanica și zoologia la fața locului. Excursiile ne dau posibilitatea să comparăm invențiile și produsele civilizației tehnice, cu lucrările și creațiile spiritului popular, cultivă prietenia, înviorează puterile trupești și sufletești, lărgesc orizontul vederilor, măresc bagajul cunoștințelor și sporesc calitativ și cantitativ bucuriile curate și plăcerile nevinovate (Ilarion V. Felea). Kant spunea : „Două lucruri sunt vrednice de admirat : cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
felului lucrurilor e adesea toată bucuria sufletului!... Momentele unice, mărețe, ce străbat prin timp, pe rând zilele, luminându-le, și nopțile, veghindu-le, devin ca o alinare a minții și inimii, o parte din aerul care le inundă și le înviorează mereu, prin colțul de prospețime pe care îl aduc cu ele, făcându-și loc printre norii din gânduri... Însoțirea lor în călătoria vieții face ca aceasta să fie mai plăcută, mai ușoară și mai plină de pasiune! Amalgamul de sentimente
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
felului lucrurilor e adesea toată bucuria sufletului!...Momentele unice, mărețe, ce străbat prin timp, pe rând zilele, luminându-le, și nopțile, veghindu-le, devin ca o alinare a minții și inimii, o parte din aerul care le inundă și le înviorează mereu, prin colțul de prospețime pe care îl aduc cu ele, făcându-și loc printre norii din gânduri... Însoțirea lor în călătoria vieții face ca aceasta să fie mai plăcută, mai ușoară și mai plină de pasiune! Amalgamul de sentimente
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
tracasata a început să tresară la vederea acelei tinere, să dea curs unei relații serioase. Dorise o aventură scurtă. Și-a spus: nu poate fi altceva decât o mică pauză, apoi revin la normal. Am nevoie de puțină schimbare să înviorez și să dau culoare vieții! Că orice căsnicie și a lor intrase în impas. La unii trece fără să lase urme adânci. Depinde de persoana pe care o alege partenerul trădător. Dacă ar fi avut o aventură scurtă cu o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
grele le-a făcut culcușuri, Grăbindu-le în pace să adaste Până în zori, când soarele-n suișuri, Le va chema pe-ntinderile vaste. Și-n noua zi, grăbite înspre zare, Se limpezesc de roua dimineții. Aruncă-n codru, albă sărutare, Înviorat de farmecul bineții. *** Referință Bibliografică: S-a rătăcit apusul printre munți / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
S-A RĂTĂCIT APUSUL PRINTRE MUNŢI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380165_a_381494]
-
nu se pot reduce la ideea că ar fi un veston prea larg pentru el! Un pictor maestru nu vede într-o miriște doar o tavă de fân sub un clopot searbăd de cer, ci zărește roua ce lăcuiește și-nviorează iarba, florile, care nici într-o vază de aur n-ar putea fi regine cum sunt în câmpie, păsările în armonie delicată cu fâșiile orizontului, cu valsul ierbii în brațele vântului, cu bulgări de nori sub bolta de safir, capăt
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
fie că avem totul sau nimic, începem să credem din nou în minuni, în renaștere, în noi începuturi. Începuturi nu doar pentru natură, ci și pentru noi, bieți muritori care simțim cum seva cea crudă și mugurul de floare ne înviorează pofta de viață...Simți că vine primăvară și niciunde nu e așteptată cu mai multă bucurie decât în minunată noastră Atlanta! Românii ce locuiesc în zona Atlantei știu mai bine ca oricine că primăvară vine năvalnica în strai de sărbătoare
SĂ VINĂ PRIMĂVARA!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378295_a_379624]
-
și echilibrul dintre ele desăvârșesc natura umană. De la început, de la zisa soartă despre care omenirea are ipoteze, dar nici un savant nu îi cunoaște ADN-ul, Manuela Hărăbor are primită de zestre frumusețea, superbitatea, grația: ochi de safir, obraz de opal înviorat de soare, gură surâzătoare sub umbra melancoliei, mijloc de lujer... așa prunc a fost, iar anii s-au lăsat mai prejos de vârsta artistei, și se lasă în continuare, pentru că ei nu se-ndură a-i atinge făptura spre a
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
între valoarea unui actor și harul său pedagogic. Nu e musai să fii mare actor și mare profesor. Și invers. Promoții foarte bune sau excepționale nu ies pe bandă. Iar cînd se întîmplă, simți că speranța prospețimii, a profesionalismului se înviorează. Simți că aer nou pătrunde, în forță, în breaslă. De cele mai multe ori, sînt fericită cînd observ cîțiva potențiali actori buni - cinci sau șase - din cincizeci și ceva de absolvenți bucureșteni sau cînd intuiesc stofă regizorală la unul sau doi studenți
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
fabrica de gheață părăsită, care scapă bucăți de bârne putrede pe platforma de încărcare. Pubele, porți de garaj, garduri de sârmă pentru cotețe printre care se încâlcesc tulpini de plante moarte. E luna martie. Iubirea plutește în aer. Totul se înviorează. Rabbit simte prospețimea aerului răzbind prin gustul amărui de fum care i-a rămas în gură; scoate din buzunarul bulbucat al cămășii pachetul de țigări și, din mers, îl aruncă în lada de gunoi, deschisă, a cuiva. Mândria îi răsfrânge
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
priza tutun a fost imitată de toată nobilimea, purtarea tabacherei cu tutun și gestul de a lua cu două degete praful aromat pentru a-l duce la nas fiind dovada apartenenței la înalta societate. Se susținea cu mândrie că „tutunul înviorează și curăță creierul, însuflețește simțul onoarei și gândurile bune”. Desigur, nu putem trece cu vederea nici faptul că obiceiul de a fuma a înregistrat, la începuturi, și unele împotriviri din partea unor conducători de state sau personalități ale timpului, dar mai
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se îngălbeni: un semn roșu fusese făcut și în dreptul numelui Tălparu Petrache și, parcă, mai îndesat... Zâmbi amar, dar se învioră brusc. Luă o coală din mapă și, apasat, scrise: ,,Mă angajez să susțin material campania cu 5.000 de dolari și să tipăresc 10.000 de afișe”... Nimeni nu a știut, apoi, dacă Petrache a tipărit sau nu afișele promise
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ridică fumul unei țigări. Îmi dreg glasul ca să-mi camuflez starea de spirit. Privesc cărțile de parcă vreau să mi le imprim pe retină. Decartez trei. Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul pare a fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
seamă, vom observa că cerul s-a limpezit, că au dispărut corbii de pe boltă și hienele de pe pământ. Și e foarte aproape timpul acela, când vom crea, lucra, Învăța, cerceta, cânta liberi, cu cerul curat deasupra noastră și cu pământul Înviorat de ploaia care l-a spălat de tot jegul și gunoaiele adunate În ultimii ani. Să vedeți ce frumos va fi. Nici nu vă Închipuiți. Dar să trecem mai departe, că de asta pusei mâna pe pix. -Aș dori să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață în obraji și se înviora numai când își amintea și vorbea de fiii ei, trei la număr: Alexandru, Toma și Miluță. În restul timpului luneca permanent ca o într-o ceață buimacă țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată a trupelor ruse din Moldova și Țara Românească, a fost înlocuită cu ocupația turco-austriacă. Din aprilie 1854, Austria a ocupat Principateleăpână în martie 1857), cu forțele sale armate
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
să explice, căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape cît un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și să hotărîm o dată ce facem, că iar ne-o iau înainte cei mari! Expresia "cei mari" fusese spusă cu o vizibilă înfiorare a întregului corp, de parcă ar fi fost vorba de mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i învioreze pe toți. Ilinca puse, cu ton grav, următoarea întrebare: Ce ne facem, băieți? Toți întoarseră spre ea ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da, ce ne facem? Ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
interesele dobândesc la unii copii o orientare caracteristică, individuală. Interesele au o influență mobilizatoare asupra diferitelor procese psihice. Prezența unui interes viu pentru o anumită activitate contribuie la menținera atenției copilului, la asimilarea trainică și exactă a cunoștințelor, înlesnește înțelegerea, înviorează imaginația, mobilizează voința, întârzie oboseala, etc. Sub influența intereselor copilul desfășoară anumite activități, formându-și astfel o serie de deprinderi. La rândul său, activitatea desfășurată influențează pozitiv interesele, făcându-le mai stabile și selective.”( A. Roșca, 1996, pp. 210- 211
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă aș bea și eu un păhărel... Actorul se înviorează, capul pleșuv toarnă în pahar, pompierul privește în zare cum fustele multicolore, scurte și vesele au inundat strada fără nici o șansă ca vreuna din ele să se ridice prin culise. — Îți dau să bei..., spune împăciuitor actorul. Dar ... aici nimeni
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]