170 matches
-
Dumnezeu! Dorință Azi vreau să strâng mulțimile de vise Să le plantez cu grijă printre flori Să-nvețe de la ele să-nflorească În feeria caldă de culori Și le voi da parfum de primăvară Le voi stropi cu roua dimineții Înviorate să-mi aducă-n suflet Speranțele din vremea tinereții... Azi vreau în jurul meu numai iubire Și cer senin...și soare și culori Să pot zâmbi spre ziua ce-o să vie Să mă îmbrac cu-a florilor ninsori! Referință Bibliografică: Omagiu
OMAGIU DIVIN 15 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344035_a_345364]
-
Apoi, hărmălaie, busculadă, sâsâieli: -Liniște, faceți liniște! Toate aceste aiureli nu m-au impresionat. Începusem să mă plictisesc și voiam să mă întorc la șaretă. Când, deodată, aud la megafoane: -Acum urmează festivalul și concursul echipelor de călușari! Am tresărit înviorat și am căscat ochii. Eram bucuros că-i voi revedea pe frumoșii călușari și pe simpaticul mut. Credeam că veniseră și cei din satul nostru. S-au perindat pe scenă, preț de câteva ore, vreo douăzeci de echipe. Urcau de
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Înger înveșmântat în aripi copilul din tine a înflorit splendoarea ochii tăi lumini de borangic au uitat să mai plângă nemurirea pierdută cu palmele gândurilor împreunate a rugă îți strigi neputința de-a crede în apele Vieții scăldându-ți obrajii înviorată ți-e fața de perlă lacustră a animei tale columnă de semn † speranțele pleoapelor tale de smirnă licăresc esențele noimelor sacre caleidoscopic tărâm prin părul tău aprig curge lacrima lumii din clare priviri în abisul adânc nesfârșit aur blând de
POEM HIERATIC XVI -ANGHEL ÎNVEŞMÂNTAT ÎN ZBOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374910_a_376239]
-
recunoscută. -Olga, poate vrei să mergi la Market, ai trecut de piață. -Da, știu...voiam să mai fac câțiva pași, nu m-am simțit prea bine. -Nici acum nu ești bine, ești palidă, s-a întâmplat ceva? -Da, spuse Olga înviorată, apoi privind mai atent interlocutoare a continuat, adică nu...nu am mâncat de dimineață, simt așa un leșin, îmi trece, stai liniștită. Mă bucur că ne-am întâlnit, mă întorc, merg să fac cumpărături, apoi plec acasă. Femeia a plecat
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
cei ajută pe alții îndreptându-i spre izvorul vindecării și al restaurării. Prin rugăciune venim în atingere cu Divinitatea, cu puterea cea mai înaltă din univers. Eu un biet păcătos, un fir de praf în atingere cu Cel Etern. Apoi înviorat pornesc la drum în viață plin de puterea Sa ce prin mine se revarsă peste cei năpăstuiți. Deci așa plin de stres, încurcat în niște situații aparent fără ieșire din punct de vedere omenesc cum intrasem în pădure, prin intermediul rugăciunii
STRĂBĂTÂND VALURILE VIEŢII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346040_a_347369]
-
se desfăca în cuvânt și să iradieze în spații ale iubirii Cuvântul Însuși, ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ... Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ... Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
se desfăca în cuvânt și să iradieze în spații ale iubirii Cuvântul Însuși, ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ...Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ...Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
plec, mămica.. Sărut-mâna! Emanuela a făcut repede un duș pentru a se răcori și a risipi oboseala. Se simțea răpusă, lipsită de putere, după noaptea nedormită și drumul destul de extenuant din cauza stării de rău avută. A ieșit de sub duș mult înviorată. S-a îmbrăcat lejer, într-un costum de bumbac de culoare roz, afară fiind deja foarte cald încă de dimineață. A pus mâna pe telefon, hotărâtă să o mai sune o dată pe Dorina. Era nerăbdătoare să afle ceva mai mult
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
și dumneavoastră dreptate... Sper că nu vă deranjez prea mult, a adăugat procurorul Dincă un fel de scuză, cu o ușoară nuanță ironie în voce, pentru a mai îndulci atmosfera. - Evident că nu, domnule procuror, a răspuns comisarul Grosu, oarecum înviorat, dar în total dezacord cu graba magistratului și hotărârile pripite pe care acesta le lua. "Treaba lui! O să se facă de băcănie până la urmă. Nu vrea să ia în seamă ce-i aducem noi la cunoștință... El știe tot! Păcat
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
sufletul, avea atâta nevoie, deși punea cele povestite pe seama cuplului X ori Y... Tanspunerea era iluzorie! Dar Mira îi făcea jocul! Știa că față de ceilalți se interioriza, n-avea inițiative. Da, alesese acest roman, pentru că tăcuta ei mătușă iubea dialogul... Înviorată, Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana "cea repede curgătoare". Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-al'dat'? Gata (n-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
p. 240: "Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." 11 (I, 103) chip de vegetație: Probabil că Blake a avut în vedere originea cuvîntului: lat. vegetabilis = animator, care însuflețește; vegetare = a înviora; a da viață; vegetus = vioi, înviorat. 12 (I, 105) POARTĂ LIMBII: Omul căzut (Albion, omul arhetipal) este bolnav în inima lui și în mintea lui (Vala, I, 280), căci a încetat să mai privească "Divinul Chip". Urizen devine astfel groaznicul Dumnezeu, Nimicitorul: "sînt Dumnezeu în Veci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lunii august, răcoroasă și însorită, când vântul rece care trecea peste Ural aducea în stepa noastră prima adiere a toamnei. Totul strălucea în lumina aceea limpede. Copacii din Stalinka se profilau cu o precizie fragilă pe cerul de un albastru înviorat. Orizontul trasa o linie pură, tăioasă. Cu o liniște amară, îmi spuneam că se apropia sfârșitul vacanței. Precum și sfârșitul unei perioade din viața mea, un sfârșit marcat de o descoperire extraordinară: toate cunoștințele mele laolaltă nu-mi garantau nici fericiera
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu care obișnuise să îl trateze pe Abate cu mulți ani în urmă. - Nu. Dar există un singur motiv pentru care ați fi putut veni împreună la mine. - Așa e, încuviință și Maria. Am decis să punem capăt încercărilor noastre. Înviorat, Abatele își frecă mâinile cu bucurie. - Știu că asta ar trebui să fie o veste proastă, dar eu unul să știți că mă bucur. Întrezărisem rezultatul ăsta încă în urmă cu vreo doi ani, când ne-au atacat pentru prima
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și cam vetustă a existenței simple, naturale, netulburată de nostalgii sau de aspirații. Se observă grija pentru înscenare, pentru vizualizare prin consemnarea unor amănunte descriptive sau privitoare la modul de viață, la atitudinile, obiceiurile specifice unui mediu. Tonul este familiar, înviorat adesea de remarci umoristice. Episoadele triste sunt tratate fără accente dramatice, într-un spirit de acceptare, de resemnare, care estompează suferința și dă o notă de tihnită contemplare relatării. Continuând o preocupare mai veche și impulsionat cu deosebire de evenimentele
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
de altă parte, asta n-are nici cea mai mică importanță. Atîta vreme cît copilul e sănătos, ce mai... — Vrei să mai facem o dată testul cu verigheta? Îmi Întrerupe Suze șirul gîndurilor. Ca să vedem ce zice acum? Aaa! ridic privirea, Înviorată subit. Da, hai să-l facem. Facem testul cu verigheta de cinci ori, și de 3 ori ne iese băiat, de 2 ori fată. Așa că ne-apucăm să facem o listă cît o zi de post cu nume de băieți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Am dat mamei un pachet mai consistent cu alimente, între timp i-am auncat și copilului într-o plasă un pahar de înghețată pregătită în casă, fructe și ciocolată. Copiilor le plac cadourile. În sfârșit se deschide poarta, văd atitudinea înviorată a copilului, care gustă din înghețată, dar maică sa îl oprește: -Lasă că o mănânci mai târziu și o pune la bagaje, în schimb îi dă niște prune. Copilul nu protestează, ascultă cuminte indicațiile mamei. Când mă observă în balcon
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
umbră. Fiorul de bucurie se stinge însă când se uită la crângul întins pe care-l mai au de străbătut. Cum în acest moment bolțile umbroase ale copacilor se deschid și fac loc unei panorame unice a Cetății, se oprește înviorat și lasă să i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de porticuri și temple ce ocupă orizontul. Frapat la rândul său de frumusețe, Paterculus întinde mâna în față către valea dintre Capitoliu și Palatin: — Acolo este vechiul for! Ceilalți doi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plătit pe ea? Prea mult? — Cam 25 de cenți, zise Wyatt. O nimica toată. Wendy Își puse pălăria de ratan pe cap, apoi Își legă panglicile roșii sub gât. Și ieșiră În plin soare, ea simțindu-se acum refăcută și Înviorată. Pentru Wendy pălăria era o lovitură de maestru. Îi salvase pe amândoi de la a fi arestați de poliție. Iar cu doar 25 de cenți, Își achiziționase un accesoriu șic care-i dădea un aer elegant și dezinvolt ca al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ieși în prispă, puse mâinile deasupra ochilor și se uită departe, încotro privea bărbat-su. Apoi întrebă simplu: - Ce-i? - Pământu’! Păru nedumerită. Lung coborî în curte și începu să măture frunzele ce căzuseră peste noapte din pomi; se simțea înviorat, gândea la șopronul ce trebuia reparat. Apoi îi veni în gând judecătorul pe care-l condusese la tren cu numai câteva luni în urmă. Zâmbi. „Ce-o fi făcând?”. A doua zi după ce fusese la gară, trecând pe la casa învățătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar ea, ghicindu-mi gândul răsărit acum după cinci ani și jumătate, întinse mâna și mă cutremurai de absența ei caldă. - „Am să rămân” îmi spuse. Recunoscui în flexiunile vocii din iunie 1941.” Nu s-a schimbat nimic, „gândii bucuros, înviorat, și o auzii răspunzându-mi. „Nimic, dragul meu... Ce-ar fi putut să se schimbe? Tu însuți spuneai că substanța nu se schimbă” „Atunci a fost”... dar în timp ce încercam să-i vorbesc se întoarse spre mine, îmi puse palma dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deosebit. Fericite firi. Veni peste câteva ore dimineața, răsăritul soarelui din prima zi a noului an. 1947. Musafirii începură să plece. Tata îi conduse, iar la sfârșit, rămas singur în prag, respiră aerul rece al dimineții de iarnă. Se simțea înviorat: ai fi putut crede că sub aerul acela albastru și soarele perfect rotund și roșu, ca o magnificență, avea să stăpânească zilele acelui an. Stătea nemișcat. Nu peste mult...era neștiutor ca noi toți ai pământului... Îmi venea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de reașezare a lucrurilor, istoria, sufocată o clipă, își va relua drumul în sensul luminării ei permanente, sociale și spirituale, iar urmele vor rămâne, obeliscuri pentru generațiile de mâine. După ce deliberarăm asupra proceselor judecate, președintele deveni, surprinzător, destins și ușor înviorat. Afară bătea schimbătorul vânt de aprilie. 23. Pământul, cernoziomul marii câmpii aluneca prin fața geamului închis al compartimentului de tren. Inima îmi bătea din când în când cu putere, atunci îmi mutam gândul; era greu pentru că stăruia în subterane și răbufnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
profesia și omenia lui, și pentru încă ceva, ascuns, depărtat care-i sclipea în ochi, ocolind un adevăr anume, o nădejde înfundată în sufletul său și pe care avui senzația a o fi descoperit, când, pe jumătate emoționat pe jumătate înviorat, îmi rostise, cu timiditatea omului de la țară sau a celui prins în capcanele împrejurărilor, că fiica lui se mărită. Părea a fi vrut să spună: „Nutream speranța, cu un an în urmă, când locuiați la mine, când vă plimbați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așa ceva? Nu știu cum am vorbit, că pe față i se stinse orice lumină. Cât o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o îmbrățișă pe Marga, rostindu-și încântările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel își plesni fruntea cu palma: - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]