173 matches
-
vorbit nimic. Un băiat sau o fată dansează undeva, într-o curte apropiată, se aude ritm de castaniete, mânuite cu perfecțiune, și parcă aerul stătea nemișcat, ca un bloc transparent, anume pentru asta, domnul Pavel însuși era încântat încât exclamă înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tânăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi văzut!... Ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
poezia populară în sufletele noastre. Eminescu s-a inspirat de-a dreptul de la ea, Coșbuc și Goga se dezvoltă pe urmele lui, iar în miile de școlari și studenți ai generației de astăzi lucrează mai departe formele acestor poeți astfel înviorați și încetul cu încetul rădăcina populară împlîntată de Alecsandri crește și rodește în toate direcțiile”. Chiar dacă lucrurile au cunoscut ulterior și alt curs, dictat de rațiuni culturale de fond, putem spune că bardul a realizat un tip de manifest literar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care sînt violenți, singuri cu victimele lor, își tratează uneori actele drept o distracție, ca în cazul (descris de Arthur Miller) al inadaptatului: Nemișcat în plictiseala lui, tot mai nemișcat, mereu nemișcat, pînă cînd timp de cîteva minute se simte înviorat; face un tur pe la colțul străzii și simte impulsul de a-și risca pielea sau viața, apoi apucă o sticlă plină de benzină și o sparge de capul altui copil. Asta înseamnă viață..... să tot lîncezești pe ici, pe colo
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
întorcând capul: dacă vrei să știi, mă duc să vărs. Se îndreptă în direcția golfului. Peregrine o porni din nou, cu febrilitate. Gilbert îl întrebă pe James: — Ce-a fost chestia aia din Ardeni, de care ai vorbit? James arată înviorat și aproape mulțumit. Întâlnirea cu Ben părea să-i fi redat buna dispoziție. Răspunse: — A fost o treabă curioasă. Individul acesta, Fitch, era prizonier de război într-un lagăr din Ardeni, trebuie să fi fost capturat prin 1944. În lagăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de bănci, cu o foaie muzicală în față.. După ce improviză acordul melodic, ca pentru sine, cu accent pe timpii tari, a trecut la text... „Zdro-bi-te că-tu-șe în ur-mă rămân...” „ Hai, băieți..cu toții..!”, ne încurajă cu un zâmbet profesoral, puțin mai înviorat, parcă.. Și, bătând măsura ¾, cu arătătorul de la mâna dreaptă, am intonat în cor, noul imn al țării. „Zdrobite cătușe în urmă rămân În frunte-i mereu muncitorul...” „ Așa, așa..băieți!..ne încurajă el din nou. Hai, băieți..că iese..!” Și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și e hotărnicită cu trei străzi. Exteriorul e din cărămidă smălțuită În alb, iar sălile sunt În marmură. Bursa din Chicago e urmărită cu Înfrigurare de fermieri. Sunt zile când se fac tranzacții mari care decid soarta fermierilor. Cea mai Înviorată zi a bursei din Chicago a fost 20 iulie 1933, când s-a Încheiat tranzacția pentru 163.099.000 bushels (bușeli), adică 450.000 vagoane. În schimb la bursa de valori din New-York, În câteva ore a fost cel mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pot spune acum, zise, prinzând puțin curaj, hotărât să întrerupă acel dialog inutil. Cel mai mult își dorea să ajungă repede la cuierul unde agățase șapca pentru a-și acoperi capul tuns până la piele. Ieși în stradă și porni agale, înviorat ușor de aerul răcoros al serii, spre clădirea înaltă ce domina ca o sculptură uriașă cartierul orașului. Pătrunse înăuntru prin ușa din spate, urcă în silă scările și ajunse, în sfârșit, la ultimul etaj. Toți erau de jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
credibilă în favoarea tezei că valoarea umană se impune în pofida piedicilor, ca o afirmare a vieții. Un aspect important este descrierea cu accente critice a mediului profesional, selecția faptelor venind să susțină ideea cărții. Expunerea, axată pe comunicare, este exactă, clară, înviorată permanent de predispoziția spre umor și satiră, de dialogurile spirituale cu miez, din toate conturându-se cu naturalețe un personaj viabil. SCRIERI: Surprinși în intimitate, Cluj, 1930; Bătea un vânt de nebunie, Cluj, 1932; ed. 2 (Trebue să înving), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
această dată a acceptat, cu aerul că ne făcea totuși o favoare. A sorbit întâi încet, apoi, cu o mișcare largă, a dat peste cap tot ce rămăsese în pahar. Și-a șters mustățile, a plescăit din buze și, deodată înviorat, a rostit următoarele vorbe: — Măi băieți, știți că nu e rău? Înscrieți-mă și pe mine în Asociație. Așadar, unde nu reușiserăm cu Ionescu Morel, am reușit cu Acidofilul. În tot anul 1958, Zaharia Stancu și-a publicat în foileton
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
același om obișnuit. Când privi din tren mugurii roșiatici ai unor copaci ce păreau ca niște pete risipite icicolo pălind într-un verde deschis observă că sezonul cald începuse cu o strălucire. După cum vedea el lucrurile cu mintea limpede și înviorată, ajunse la concluzia că în viață trebuie să regreți doar ceea ce nu faci nu și ceea ce ai făcut. De exemplu, unii oameni se căsătoresc să-și petreacă viața alături de soție, după care se răzgândesc și regretă ceea ce au făcut. De
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele renumite ale căii ferate care ofera călătorului, si acum, mai ales noaptea, o suită de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
până la 1 octombrie dacă-mi ajung paralele și dacă nu sunt numită într-o comisie de bacalaureat, lucru care mi-ar conveni și ar astupa multe găuri. De două zile am descoperit dușurile, abuzez de ele; mă simt curată și înviorată. Regret așa de tare minunatele noastre seri de confidențe și muzică. E pustie casa; de duminica viitoare Lina începe marea curățenie de toamnă. Bat câmpii... Ești așa de departe... Aș vrea să te știu instalată într-un cartier, ca să te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
hedonismul eternelor începuturi. Vaneigem susținea că faptul de a consuma ne condamnă la o „îmbătrânire precoce”17: e mai corect să spunem că ceea ce rezidă în consum e visul tinereții fără de sfârșit, al unui prezent mereu luat de la capăt, mereu înviorat - acesta e cel mai prețios deziderat al lui homo consumericus. Se impune așadar o nouă lectură: curentul care ne duce înspre satisfacțiile materiale nu este atât semn al deposedării de sine, cât dorință de „renaștere” a sinelui prin intensificarea trăirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
oră, în același loc!, notifică Arcadi, bătând cu muchia palmei în masă. În fața ușii, se poftiră unul pe altul care să treacă primul și sfârșiră prin a trece împreună, concomitent și aproape îmbrățișați. Vântul de toamnă le-a răcorit fețele. Înviorați, au pornit-o pe mijlocul străzii. Ahile își ridică privirea spre lună care alerga înfășurată în vălurile ei destrămate: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Prin care trece luna, regina nopții moartă", dragul meu Arcadi?" "Eminescu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
este întrerupt de trenul rapid care intră cu mare zgomot în stație... 16 iulie, duminică VITALIE CIOBANU: Fac un interviu pentru Contrafort cu András Ferenc Kovács, în holul hotelului la care stăm. Prietenul nostru de la Târgu-Mureș îmi pare ceva mai înviorat la gândul că își va revedea peste puțin timp familia. Pe drum spre Muzeul Guggenheim, unde e programat un recital poetic, ultimul la care se vor produce Vasile, Andrei și Nae, am o scurtă discuție cu niște domni de la Ambasada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o zăresc prin ușa întredeschisă cum deschide apa rece, se spală de cîteva ori pe ochi, se șterge în fugă cu un prosop, își aruncă privirea în oglindă să se convingă că nu-i prea răvășită, apoi iese, parcă mai înviorată. Să te conduc pînă la lift, îmi spune, apoi deschide ușa, iese și se întoarce spre mine, rîzînd ușor: M-am spălat pe față nu atît din cochetărie, cît mai mult pentru a-mi alunga gîndurile... E-o învălmășeală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
da? Nu‑i locul În care pleacă de obicei familia Durkin? - N‑are importanță. Sunt prieteni vechi. Își dau perfect seama de ce ai tu nevoie. - Indiile de Vest or să‑mi dizolve toate straturile de stres, o să mă simt brusc Înviorat, ameliorat și Îndeajuns de puternic pentru a scrie biografia lui Ravelstein. - Eu nu mă gândesc la o vacanță de lucru, mi‑a replicat Rosamund. Bănuiesc că ai mai fost În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știrea mea Dumnezeu a făcut o minune și ți-a mutat privirea cea bună în mâini, în degetele care țin pensula, în brațele care mestecă mortarul, și ți-a pus ochi pe fiecare centimetru de piele, Daniel, iarăși glasul lui înviorat, după ce am stat atâția ani cu nasul agățat de perete nici nu mai am nevoie de ochi ca să văd, simt culoarea vopselei după miros, pot măsura cu palmele peretele, ai văzut că am reușit pe pânză cu autoportretul! Am în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în locuința din munte, până se mai vede afară îmi adun lemne uscate pentru foc și-mi căptușesc patul tare cu iarbă crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
p. 240: "Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." 11 (I, 103) chip de vegetație: Probabil că Blake a avut în vedere originea cuvîntului: lat. vegetabilis = animator, care însuflețește; vegetare = a înviora; a da viață; vegetus = vioi, înviorat. 12 (I, 105) POARTĂ LIMBII: Omul căzut (Albion, omul arhetipal) este bolnav în inima lui și în mintea lui (Vala, I, 280), căci a încetat să mai privească "Divinul Chip". Urizen devine astfel groaznicul Dumnezeu, Nimicitorul: "sînt Dumnezeu în Veci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fructe, flori, pește reprezintă câteva imagini care i-au rămas în minte după o primă plimbare prin capitală. Un loc drag finlandezilor și pe care Ioan Meițoiu l-a încercat este sauna. În urma experienței trăite acesta mărturisește că se simte "înviorat, întinerit"268. Un loc care atrage atenția și acestui cronicar, în apropiere de Helsinki, este Tapiola, așezare care cuprinde aproximativ 5000 de locuințe. În Tapiola natura alternează și se îmbină armonios cu locuințele. "Frumusețea firească, plină de spontaneitate a peisajului
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ca acești oameni să iasă zilnic din birou și să stea În aer liber cât mai des posibil. Aceasta le permite să respire aer curat și să scape de aerul stătut și poluat din birou. Procedând astfel, se vor simți Înviorați și fortificați și vor munci mai eficient. Alt tip de poluare sonoră este prin vibrații. Cei care s-au născut sau trăiesc În preajma căilor ferate și a autostrăzilor se numără printre cel mai grav afectați de acest tip special de
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
și gras, zise lupul. L-am mâncat întreg. Grozav mi-a placut! Când te-am văzut așa de înfoiata în blană .................. am crezut că e ceva de tine. Cred că am să-ți dau drumul. Dă-mi! îi răspunse veverița înviorata. Da, dar nu degeaba. Raspunde-mi mai întâi la o întrebare și pe urmă am să văd dacă-ți dau drumul sau te sfâșii. Intreaba-ma, i-a răspuns veverița privindu-1 cu groază." 2. Explicați ortograma "i-o" folosind algoritmul
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
tăi. - Nu știu de ce i-am vorbit așa, comentă Vasiliu, n-aveam dreptul, de vreme ce eu însumi simțisem plăcerea privind trioul diabolic. Eram complice. Dar eu eram un ,imoralist" în timp ce el trebuia să se simtă legat... continuă vag Vasiliu. - Da, spuse, înviorat deodată, pentru prima dată l-am văzut pe prinț, nu știu, enervat, jignit. ... - Dumneata nu poți înțelege mi-a spus; nu știi. - Ce nu știam? murmură doctorul. Am coborât, am mers tăcuți pe-ntunecata stradă Popov, împiedicându-ne la tot
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
speriu, o sumă babană, cu un bacșiș la fel, întrecând cu mult capriciul unui boier, - și am rostit leneș, cât mai bucureștean, LIBER!, exact ca înainteaă cuptorului duduind de flăcări. După o noapte bună, de somn greu, m-am trezit, înviorat, m-am îmbăiat, m-am bărbierit, îndelung, am pus pe mine hainele de schimb și m-am stropit din belșug cu colonia de care nu mă despărțeam, un Fougčre royale. Marca, mi se spusese, preferată de Napoleon... Am ieșit din
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]