63 matches
-
aduceau. Până când a reparat casele și a lucrat grădinile și moșiile au trecut peste trei luni. Cealaltă slugă, ca un înțelept ce era, a cumpărat pietre scumpe, lucruri care-i plăceau și-i trebuiau împăratului și înainte de împlinirea timpului învoit s-a întors. Pe acesta la cinstit și l-a mărit că i s-a arătat credincios, iar pe celălalt care n-a cumpărat ce-i plăcea împăratului și a întârziat, a trimis cuvânt și i-a tăiat capul.” Multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
singur. Un impostor!" Se lasă noaptea. Omul se întoarce la negoțul lui și începe să-și reambaleze insemnele la vedere, cu excepția unui văl negru cu care acoperă lumea. Ea nu mai aude și nu mai vede nimic. Liniște neagră. Este "învoită" la sfârșit de săptămână. Soțul ei a venit s-o ia de la spital. Furtuna îi surprinde când traversează piața. Se dezlănțuie ploaia. Oameni și dughene se precipită panicați. Busculada o desparte de soțul ei. Caută un adăpost. Deschide la întâmplare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i aduceau. Până când a reparat casele și a lucrat grădinile și moșiile au trecut peste trei luni. Cealaltă slugă, ca un Înțelept ce era, a cumpărat pietre scumpe, lucruri care-i plăceau și-i trebuiau Împăratului și Înainte de Împlinirea timpului Învoit s-a Întors. Pe acesta l-a cinstit și l-a mărit că i s-a arătat credincios, iar pe celălalt care n-a cumpărat ce-i plăcea Împăratului și a Întârziat, a trimis cuvânt și i-a tăiat capul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
meu/ mă ții captivă/ că pe o floare între file/ sub statuia de bronz; mi te plîngi/ că e grea libertatea/ de-a fi înălbit culorile toate/ că pînă și sîngele/ la ora această posaca/ e roz;/ visele toate adorm/ învoite/ dinspre ceasul cînd/ gerul devine carnal.// Departele meu/ înghițit de calești/ topite pe străzile calde/ pe care nu merg/ toarnă tu înapoi/ în ciutura vărsătorului/ apă cu gust amărui;/ eu mă preling din sertar/ și de pe perete/ din poză decupata
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
mulți și adormiseră rupți de oboseală, după instrucție... Domnule, - zicea - e mai multe posibilități, (obiceiul lui de a se prosti) - ori la Șanghai, că îți dă și gumă; dar e-așa de ieftin, că dai nas în nas cu trupeții învoiți și ei, mersi!... Ori la Voluptas... ai dracului! pentru boșorogi și cică intelectuali, scump foc! Nu te sfătuiesc, dar cred că n-ai nici atâta bănet, deși e cel mai șic... Rămâne a treia, unde merg și eu, e și
Recrutul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10219_a_11544]
-
ca Rabelais sau Tudor Arghezi. Or, din contră... Nici pomeneală. Dacă somnul rațiunii naște monștrii, trivialitatea trează, exaltată, nu se lasă, nici ea, mai prejos... Să zici că ar fi un soi de defulare sexuală colectivă, ceva de seminariști, duminica, învoiți, scăpați la bordel... Nu. E mai mult. E o pierdere a simțului valorii pe toate planurile, din cauza unei lipse totale de criterii, datorată precarității culturii. Așa se explică și faptul că, la noi, în România, lucru unic în Europa, un
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
cu toatele sărind în sus, agitându-se. Una a căzut peste mine și trebuie să mă țin bine de scaun ca să nu cad și eu... Ies pe stradă. Aglomerație. Oameni sărăcăcioși, îmbrăcați toți pe puncte purtând parcă aceeași uniformă de prizonieri învoiți... (restul, șters). * AXIOCHOS sau despre moarte. Clinias îl anunță pe Socrate că tatăl său, Axiochos, suferă fiind pe moarte și îi cere să se ducă la căpătâiul lui, să-l consoleze. Socrate îl ascultă, se duce la muribund și începe
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
pentru ca, în sfârșit, să-1 vadă, căci -icolo în birou nu-1 văzuse, să-1 audă, căci nu-1 auzise, și să-i vorbească, cum aveau ei deprinderea să vorbească. Vrea să-i facă mutre și el s-o izbească, și pe urmă iar, învoiți, să i se plângă, să-i spună cum a fost bătută de cucoana Lina, pe când el, musiu Lică, se plimba cu prinții. Să-și răsufle tot necazul cu drepturile câștigate și să-1 anunțe că ea acolo nu mai stă, sperând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot ultimul as. Dacă nu merge, am rupt-o-n fericire: "Astăzi nu lipsește nimeni nemotivat. Boli și învoiți"... Așa mai merge, zice duduia, care începe să-și vadă de-ale ei. Nu trece mult timp și marele bronzat îmi palmează un chiștoc voinicos. E clar: nu mai e nevoie de budă. Îi cucerisem pe toți. De budă însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dintre dreptate și legile umane, ignoranței indivizilor în cunoașterea lui Dumnezeu (Divinarum Institutionum, VI, 9, 3-7). În opinia sa, legile statului nu căutau înfăptuirea dreptății ci pe aceea a utilității (utilitas), ceea ce nu era îngăduit între frontierele unei nații devenea învoită împotriva altor popoare, iar masacrele, distrugerile de orașe și jefuirile ar fi o dovadă. Dacă legile patriei sunt nedrepte față de alte neamuri, atunci nu pot fi considerate obiectiv nici măcar drepte, autorul atrage atenția asupra legilor care aduc neajunsuri individului. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
însuși prin sentințele unor eminenți scriitori creștini, papi și episcopi, care au sancționat îndatorirea precisă a creștinului de implicare în apărarea frontierelor patriei aflate în pericol. Bazându-și afirmațiile cunoscutul episod al lui Ioan Botezătorul, Augustin considera serviciul militar ceva învoit. Dacă creștinismul ar fi suprimat toate războaiele, soldaților care în Evanghelie îi cereau profetului un sfat referitor la mântuirea lor, li s-ar fi impus să depună armele și să abandoneze meseria; li s-a răspuns să se mulțumească cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
istorică (determinată de orbita țărilor capitaliste înaintate), ceea ce face ca societatea întârziată să se deplaseze de la forme la fond, făcând cu putință o structură socială hibridă capitalisto-iobăgistă, în care în fața capitaliștilor marii proprietăți nu stau țăranii salariați liberi, ci „țăranii învoiți, siliți”; centrarea analizei sociologice gheriste pe problematizarea condiției social-economice, dar și politico-ideologice a țărănimii - clasa productivă majoritară a societăți românești din acea vreme - a oferit o perspectivă determinist-structurală (complexă), cu certe calități euristice și vocație macrosocială în cercetarea sociologică, în pofida
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și fatal de elemente capitaliste”, o iobăgie nouă (Dobrogeanu-Gherea, 1910, p. 370). Teza ocultismului instituțiilor, ai cărei germeni îi întâlnim la Radu Rosetti, a primit o formă elaborată în scrierile lui Dobrogeanu-Gherea. Ea conceptualizează situația paradoxală, ilicită a statutului țărănimii învoite, ce determină funcțiile statului democratic, în contextul în care, „neputând fi împlinite pe cale directă și francă de către acesta, să fie împlinite pe cale indirectă, ocultă, de niște organe sociale a căror menire ar fi cu totul alta”. Băncile populare, Casa rurală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]