156 matches
-
grea încercare pe depozitarii de cultură din satul său: preotul și baba. Un îndreptar psihanalitic i-ar fi fost mai de folos. Și, poate, nici atît. În orice caz, în zona abisală a eu-lui se pitea „un rest” cu neastîmpărate învolburări, menținînd-o pe femeia prea intens afectată în continuă alertă: „Mă gîndesc în fel și chip și am un vis, care-mi mănîncă sănătatea și mă îmbătrînește”, se mărturisea feciorului chemat în grabă, ca să-i fie de trebuință încă nebănuită. „Căci
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
A tradus din Serghei Mihalkov, Jiři Walker ș.a. I s-au atribuit Marele Premiu la Festivalul Internațional de Poezie de la Sarajevo (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1973, 1977) ș.a. În cazul lui M., biografia interioară nu se confundă cu bibliografia. Nu învolburarea grandilocventă a începutului, ci ambiguitatea agresivă, autoscopică a maturității determină realitatea de profunzime a scriitorului. Cântecul lui Philipp Müller, Romantism (1956), Casa cu ferestre argintii (1959), Visele de dimineață (1961), Unde e orașul de argint? (1965) sunt cărți analizabile sociologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
nu mai avem timp să ne creștem propriii copii. O mare bucurie ratată. Am ajuns ca multele bucurii mărunte să ia locul celor câteva uriașe... Iubire pământească - iubire cerească. Iubire învolburată - iubire senină. Iubire clocotitoare - iubire liniștitoare. Pământ și cer. Învolburare și seninătate. Clocot și liniște. Fericire și lumină. Împărtășire. Pare că - între altele - calculatorul a înlesnit birocratizarea societății. Cred că cel mai important moment în existența Universului este nașterea unui om. Posibile concluzii Între numeroasele și diversele probleme ale educației
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
pentru daune corporale și daune aduse sănătății. Morala și speranța Dacă privim timpul, precum anticii, ca pe un fluviu a cărui curgere întreagă o pot vedea doar cei aleși, atunci 11 septembrie 2001 a fost fără îndoială o cascadă, o învolburare cumplită urmată de câteva momente de derută, în care apele au zăbovit pentru a putea hotărâ în ce direcție să o apuce. Dacă pe plan internațional americanii au interpretat atacul terorist ca pe un mandat în alb pentru a-și
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
succes. El era asemeni unui orb ce se privește în oglindă, închipuindu-și doar imaginea pe care o vedea înante de a-și pierde văzul. Neregăsindu-se așa cum se știa, el se așeza în marginea unei cascade afective a cărei învolburare putea să-l răpească neîntârziat. Frica i se generaliza anihilându-și propria tematică, propriul motiv. Astfel, ajungea în zona unei înfricoșări ce și-a uitat și stins temeiul, cauza, argumentul, ajungea în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
inconștient de captivă viciului și egoismului expansiv. Membrii naivi ai acestei mundaneități sunt izbiți de bulversare și panică, renunță brusc la orice legătură cu prezențele ce le animau viața spre a căuta disperat un refugiu, un loc al protecției față de învolburarea deplină a naturii ce devine non-natură prăbușindu-se peste om. Într-o astfel de situație, mă aflu și eu alergând disperat în speranța găsirii unei ocrotiri de sine. De fapt, mă pierd și mă strădui să mă regăsesc, întreb angoasat
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a proiectatei trilogii Mirciada (în varianta inițială - Român Gruie), alcătuită din Vlaicu Vodă, Dan Vodă, Mircea cel Bătrân (ultimele două nescrise). Cu fulgerări metaforice și o cavalcadă a ritmului amintind de Scrisoarea III a lui M. Eminescu, în Sutașul Troian învolburarea sentimentelor forțează tiparele convenției clasice. Vlaicu Vodă este o piesă cu un destin sinuos și agitat, ca și al autorului ei. În ziua premierei dramaturgul împlinea patruzeci de ani, și acest debut târziu, precum și alte împrejurări din viața lui au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
combatanții capătă înfățișare fabuloasă. B. are ochi de strateg care vede întreaga panoramă, dar și cadrele parțiale, mișcările din planul secund. Scenele dinamice, alerte alternează, într-o construcție subtilă, cu altele domoale, de reflux sau de pregătire a unor noi învolburări. Asemenea cronicilor, narațiunea este presărată cu aforisme și „învățături”, scoase, bătrânește, din experiența istoriei. Patosul rapsodului cronicar dă expunerii, în momentele cruciale, un aer de legendă. Pe alocuri, însă, în pasajele excesiv exaltate, înflăcărarea, care creează o tensiune continuă, cade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
exprese În text, obiectul se bucură de a sugera mai multe scene posibile pe care ar putea evolua, toate Împreună fiind doar locul geometric a ceea ce simbolizează haiku-ul. Uneori Însă, ca În exemplul lui Yasuda: "de dedesubt cineva privește Învolburarea zăpezii din cireș" locul se impune ca elementul central care pare să absoarbă obiectul și timpul, făcînd din ele doar atribute implicite ale lui. Este poate unul din exemplele cele mai bune pentru a simți că „obiectul” nu este sau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
doar atribute implicite ale lui. Este poate unul din exemplele cele mai bune pentru a simți că „obiectul” nu este sau nu poate fi considerat, doar de dragul ideii că textul trebuie să-l consemneze, nici acel cineva (care privește), nici Învolburarea (zăpezii din cireș), ci mai curînd buna așezare vizionară a observatorului nemenționată explicit În text. Concluzii Să Încerci să identifici doar de dragul concretitudinii cele trei elemente Înseamnă să ai o aplecare pedantă și didactică, nepotrivită pentru haiku. Răspunsurile la cele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună bucată de timp nu m-am putut clinti din loc. Aș fi vrut s-o iau la goană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plăcile de ardezie ale acoperișurilor să proiecteze mici umbre, iar zidurile văruite ale caselor păreau argintate. M-am dus la biserică și am aruncat o privire înăuntru. Era goală și cuprinsă de înserare, îmbălsămată de parfumul trandafirilor care păreau o învolburare de alb în aerul prăfos, încețoșat. Am ieșit din nou afară și am petrecut câtva timp privind diferitele corăbii de pe pietrele de mormânt, reliefate de razele piezișe ale soarelui. Întorcându-mă în stradă, mi-a dat prin gând că „Leul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am pomenit în apă, și răceala de gheață mi-a produs un nou șoc; am început instinctiv să-mi agit membrele în mișcări de înot, încercând să mă înalț deasupra apei; dar trupul îmi era conștient că în acea încrâncenată învolburare de talazauri nu putea fi vorba de înot. Am simțit că mi se frânge gâtul când am privit în sus, spre cupola de întuneric vag penetrat de un verde translucid, valul de deasupra creștetului meu. Mă sufocam și înghițeam apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unor eterne semne” (Marcel Petrișor). Coloana infinitului intermediază identificarea hipnotică și contopirea cu lanțul mitic genealogic: „E vremea când morții își trec sufletele/ Deplin în cei vii/ Copiii nenăscuți își cheamă părinții/ Iar aceștia strigă după pruncii uitați./ E o învolburare a puterilor lumii /[...] Bărbații și femeile își simt sângele rodnic/ Cerând înviere.” În rest, versurile din Inscripții par o pastișă a poeziei din În marea trecere de Lucian Blaga. Micul studiu monografic Ion Vinea (1971), cel dintâi dedicat operei scriitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
ape, stânci, construcții, oameni, petec de câmp sau un colț de cer. Spre deosebire de observarea științifică a geografului, contemplarea peisajului este un act estetic care determină o stare de bucurie de desfătare, de emoție estetică. Un arbore solitar pe întinderea câmpiei, învolburarea și zgomotul cascadei, silueta piscurilor montane unesc om-peisajnatură într-o armonie pe care o sesizează numai sentimentul moral al omului. Acceptând că “peisajul este o stare a sufletului”, trebuie să apreciem că “nenumăratele și minunatele simboluri - formele, culorile, plantele, ființele
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
agitația grotească a speciilor ce își întind liantul sub pasul întemeietor al omului. Misticul pare a tranzita și depăși această viziune prin profunzimea trăirilor sale ce vizează transcendența ca ultim și fundamental temei explicativ pentru decăderea ființei umane în arzătoarea învolburare a răului. Astfel, paradigma junglei evocată în viziunea ateului este asumată de mistic ca un aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a început să cânte The Way You Look Tonight, și Luke m-a condus pe ringul de dans și am început să dansăm. Și ăsta e un moment pe care n-am să-l uit căte zile voi avea. O învolburare de alb, auriu, strălucire și muzică, Luke strângându-mă la piept și eu amețită de la șampanie și conștientă de faptul că ăsta e momentul cel mai frumos, că e maximum și că foarte curând se va termina. Iar acum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Florin Mugur către câțiva prieteni din străinătate, trimise de poet în ultimii doi ani de viață (1989-1991). Prefațatorul este unul dintre destinatari. Oboseala mi s-a părut și mie a fi dominanta sufletească a scrisorilor lui Florin Mugur, dincolo de învolburarea patetică a unor adresări către prietenii de departe. Oboseala de-a exista, de a suferi, oboseala de spaime, oboseala, mai ales, de-a fi singur. Un martor obosit al lumii prin care a trecut, astfel se simțea, într-adevăr, Florin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de generație la Rădăuți, prezintă istoricul acestei școli din Bucovina, profesorii, absolventele promoției, "într-un șirag multicolor de destine și realizări", oferind istoriei locale date și informații valoroase. Omenia și o mare iubire, care nu au putut fi înăbușite de învolburările "obsedantului deceniu", unesc discret destinele acestor tineri frumoși, inteligenți și harnici din Bucovina. Reuniunile lor aniversare din fiecare vară de la Rădăuți sunt emoționante, cinstesc locul, cultivă încă tradiții și vechi rânduieli, într-un adevărat ritual de perpetuare a memoriei noastre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
opinia publică era pornită împotriva tuturor oamenilor politici, care prin excesiva lor suplețe, înlesniseră puterea absolută a camarilei. Și primul responsabil a fost indicat Gheorghe Tătărăscu. Era desemnat ca responsabil de toate nenorocirile ce se abătuseră asupra țării. Într-o învolburare de patimi, într-un climat de generală ostilitate, judecata obiectivă este imposibilă. După începerea celui de-al doilea război mondial, în septembrie 1939, sub impulsul evenimentelor din Occident, sistemul a degenerat, proliferînd guverne care se schimbau peste noapte. Regele a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
atâtea instituții caritative? Anumite cauze de caracter istorico-sociale au favorizat această izbucnire de fundații în favoarea tineretului nevoiaș. La Verona și prin împrejurimi, de la Napoleon (1804-1815) și mai apoi, s-au stabilit o mulțime de cazărmi și s-au succedat o învolburare de suprapuneri politice, care au redus populațiile civile la condiții socio-economice de mare necesitate. În timpul stăpânirii austriece a regatului Lombardo-Veneto (1815-1866), Verona a fost transformată în punctul defensiv al sistemului militar austriac (renumitul «cvadrilater»). Colinele sale, ușor coborâtoare spre câmpie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite cu multă migală. Podiumul dansatorilor este învăluit în rotocoale de fum, vântul își întețește bătaia, cerul se lasă tot mai jos, urletul mării răsună precum al unei fiare încolțite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceea a devenirii întru creație. Memoria nu mai este memoria afectivă a protecției materne, ci este instrumentul pe care îl folosește în fervoarea depozitării de senzații și impresii, de sentimente și trăiri, de povești și fantasme. Ipoteștii, purtând în ei învolburări romantice, înseamnă întâia mare aventură a lui Eminescu, de care va fi marcat nostalgic pentru toată viața sa neobișnuit de bogată sufletește. Gustul acesteia îl va urmări în întreaga lui existență. În anii târzii ai maturității sale precoce, ziarist la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în altă parte, continuându-și ritmul statornicit de atâta timp. Se ducea la hotelul din apropiere și înota în piscina lasciv-rotundă până când bazinul se umplea de rotocoalele schițate de corpul ei în apa azurie cu iz de clor, într-o învolburare tăcută, și până când simțea că se desprinde de ea tot ce o apăsa. înainte de a ieși din hotel mai hoinărea pe hol, contemplând expoziția de tablouri care încă nu se închisese și trăgând cu coa da ochiului spre acel portret
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
De ce nici acum nu admiți că era careva care umblase prin via lui Bolea și ieșea acum la drum?” Culai se potolise, deși mai pufni un timp. „Auzi, cică era un om, hm, e prea de tot! Apoi ca orice învolburare se potoli și el cu încetul și o bună bucată de vreme se auziră doar pașii celor doi prieteni care plecaseră din satul lor spre marele oraș ca să urmeze o școală profesională. Își legaseră geamantanele de carton presat în spate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]