120 matches
-
ora12.19. S-a Întors Toyama. Deoarece mi-a spus că este extrem de ocupat, l-am interogat În timp ce mînca. Masa domnului Toyama a constat din pîine și zeamă ce semăna cu supa. S-a plîns că trebuie să se mai Înzdrăvenească puțin, trebuie să aibă grijă de stomac și nu-i amuzant să fii taximetrist. Părea cu adevărat preocupat de soarta dispărutului și s-a străduit să răspundă prompt la toate Întrebările mele. Iată dialogul care s-a desfășurat Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la el duhul bolii care l-a prins! Să rămână Curat, Luminat Și de la Soare Înviat. Vraciul prindea, în lumina vorbelor, amestecul, repetând și iar repetând descântecul. Strecură conținutul și i-l dădu lui Naim. După primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața îi deveni sărbătoare. Copacul cel Gros se bucura. Bolile în ținutul acela erau foarte rare, iar când se iveau nu era una pe care vraciul să n-o alunge
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
un fluier, o trișcă sau o drâmbă, fraților? Să-i zică ceva, că altfel ne apucă somnul. Nu după multă vreme, s-a auzit ca prin vis tril de fluier, care parcă pipăia auzul celor din jur. Încet-încet, s a înzdrăvenit, devenind un cântec trăgănat... Murmurul celor din jur a încetat ca prin farmec. Doar glasul căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? Mândro, când ne-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
stare de plâns. Țăranul năvălește cu argații săi asupra castelului, îi dă foc și cere apoi prințului elector pedepsirea vinovatului și înapoierea calului, dar pe care castelanul să-l hrănească el însuși cu ovăz și cu apă, până se va înzdrăveni ca înainte. Cererea lui este respinsă, și atunci fostul crescător atacă orașele și le dă foc, în căutarea castelanului. Până la urmă este atras într-o cursă: intervine Luther, care îl asigură că i se va face dreptate. I se face
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
La Kyoto, ca de obicei. — Ei, atunci ne despărțim aici. Noi mai avem de trecut pe-acasă, ca să ne pregătim de drum. — Aș dori să-l vizitez și eu pe Seniorul Katsutoyo, spuse Hideyoshi, ca să văd dacă s-a mai înzdrăvenit. Inuchiyo, Kanamori și Fuwa reveniră la Kitanosho în cea de-a zecea zi a aceleiași luni și se prezentară, imediat, la Katsuie. Acesta se bucură peste măsură că planul său de a realiza simulacru de pace fusese dus la îndeplinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am căzut bolnav. Atât de greu Încât am crezut că mi-a sunat ceasul. Am văzut În asta un semn, un semn din partea Preaînaltului, și am făcut jurământul, dacă aș fi scăpat, să mă convertesc la credința ismailiților. M-am Înzdrăvenit de azi pe mâine. În familia mea, nimeni nu reușea să creadă Într-o vindecare atât de timpurie. Bineînțeles, mi-am ținut cuvântul, am făcut jurământul, și, după doi ani, mi s-a Încredințat o misiune: să merg la Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sală de la spitalul de copii, pe intrarea din spate. Așa am ocolit lista de așteptare. Doina era soră șefă și de aceea, îndată după medici, ea avea un cuvânt de spus la halatele albe. Când picioarele mele s-au mai înzdrăvenit, mama și cu mine am plecat cu trenul la munte, la doctorul Horia Radu. Mama avea încredere în el când era vorba de boli rare, ca a mea. Pe drum într-acolo, trenul a făcut vreme de multe ceasuri tadam-tadam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă mai ating de pian o vreme. Reiko a tras un fum cu nesaț și i-a dat drumul, în sus. Și-a plecat apoi capul, de câteva ori, într-o parte. — Am plecat la bunici, în Izu, ca să mă înzdrăvenesc. Îmi imaginam că acolo o să uit de competiție și că o să reușesc să mă relaxez complet, neatingându-mă de pian timp de două săptămâni și făcând tot ce-mi dorea sufletul. A fost în zadar. Nu mă gândeam decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde bine să vadă niște picioare tinere. Se înzdrăvenesc și ei mai repede, nu? — Mă rog, totul e să nu le facă mai rău, am zis eu. Midori se uita la fumul țigării ce se ridica drept în sus. — Știi, începu Midori, tata nu e om rău. Mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu lingura. După cinci sau șase înghițituri, bătrânul a dat din cap și a spus că nu mai vrea. — Trebuie să mănânci măcar asta, zise Midori. — Mai târziu, spuse el. — Ce mă fac cu tine? Dacă nu mănânci, nu te înzdrăvenești. Nu vrei să faci pipi? — Nu. — Watanabe, n-ai vrea să coborâm la bufet să mâncăm și noi ceva? m-a întrebat Midori. Am fost de acord să mergem, deși nu prea aveam chef să mănânc. Bufetul cu autoservire era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Bărbatul, surprins, zise zâmbind și ca o scuză: ― Credeam că dormi... Uite ce bunătăți! Pentru tine le-am adus toate, că copiii mănâncă orice, numai mâncare să fie, dar tu trebuie să te hrănești cu lucruri mai bune, ca să te înzdrăvenești, c-ai zăcut destul ș-ai suferit. Am pus și o găină în oală să-ți fac o ciorbă fierbinte și... Se întrerupse deodată. Ochii îl priveau mereu, nemișcați, cu aceeași umbră de spaimă, deși gura întredeschisă parcă voia să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acu se face că nu-nțelege... Blestemat să fie ăla de-o mai pune picioru în casa asta !... Dar-ar dracu-n tine, Vulpeo, că m-ai ținut aici, în picioare și nemâncată, dar-ar boala-n tine, să te-nzdrăvenești când oi zice io ! Să ajungi să-ți dea cu lingurița în gură, cum ajunsese mă-ta... — Ei, madam Delcă, ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea să pleci așa, nici n-am apucat să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apărau gara Filiași. A fost transportată la Craiova. Apoi în Capitală. în cele din urmă, a fost internată în spital la Iași. Sora răniților Bine îngrijită de medici și cu o constituție fizică robustă, Ecaterina a prins repede a se înzdrăveni. Trupul ei mărunțel și mobil își recăpăta vizibil vigoarea și suplețea. în spitalul în care se afla, din pacient a devenit un fel de soră a răniților. îi îngrijea împreună cu personalul specializat. Dar mai ales îi încuraja și îi ajuta
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
aduce ceva de mâncare. Ultimele vorbe le spunea pe când era deja în chilioara lui. S-a întors repede cu o mămăliguță aburindă răsturnată pe un fund de lemn, iar alături se afla o strachină cu brânză. Mănâncă! Vreau să te înzdrăvenești, ca să putem colinda pădurile iestea, care parcă abia așteaptă să audă glas de om... Am mâncat pe îndelete. Apoi, după o scurtă plimbare, pe cărarea din pădure, m-am întors cu sufletul mai ușor. M am închinat cuviincios și m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
baie, papucii și altele, și-atunci am văzut că n-are cămăși curate: cea care era pe el era murdară, mi-era rușine să-l trimit așa și știam c-o să aibă nevoie de cămăși curate cînd s-o mai Înzdrăveni. „Unde naiba ți-s cămășile?“ - l-am Întrebat. „Ce-ai făcut cu ele? Știu precis că ți-am pus șase, doar nu le-oi fi pierdut. Unde sînt?“ - am zis. „Ah, mi le-au luat, mi le-au luat“ - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu eroi care triumfă aici și acum. își părăsește casa și luptă cu țărani și hangii pentru frumusețea care nu este niciodată aici și acum, și toată lumea își bate joc de el și-l rănește. Pe patul de moarte se înzdrăvenește și-și avertizează prietenii să se ferească de beția literaturii. Mai este cartea englezilor despre Adam și Eva. în această carte sînt descriși un Satan eroic și constructor de imperiu, un Dumnezeu amoral, ironic și nemărginit de creator, ambii concentrîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai... dosnic. Cristescu surâse amar. ― Nu ți se pare destul de dosnică pătrunderea într-un muzeu prin canalul colector? Începu să se plimbe agitat: Are idei, domnule, înțelegi? Mă înnebunește cu ideile! Când i-am spus că Doru Matei s-a înzdrăvenit, a intrat în panică. Mă rog, e un fel de a vorbi. Individa nu și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
FI TREBUIT ENORM DE MULT TIMP CA SĂ ÎMPIEDICE RĂSPÎNDIREA CUNOȘTINȚELOR DESPRE PREZENȚA LOR. ZILELE PREȚIOASE SE TÎRAU ÎNCET ȘI CURÎND NU MAI ÎNCĂPEA ÎNDOIALĂ CĂ TRECUSE DESTUL DE MULTĂ VREME PENTRU A SE ÎMPRĂȘTIA DESTUL DE DEPARTE DISCURILE. PACIENȚII LUI NU SE ÎNZDRĂVENEAU DESTUL DE REPEDE. ERA LIMPEDE CĂ TRUPURILE LOR NU SÎNT ÎN STARE SĂ ABSOARBĂ ÎN MOD CORESPUNZĂTOR HRANA PE CARE LE-O ADMINISTRA ȘI CĂ AVEAU NEVOIE DE ÎNGRIJIRI MEDICALE PE CARE NU AVEA CUM SĂ LE OFERE. KERSHAW AJUNSE CEL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
zile a zăcut la pat, Aio a reînceput să vorbească și să judece, dar cu mintea unui copil de șapte ani. Ceea ce, oricum, a fost considerat de medic un semn bun. În schimb trupul, după zece zile, i s-a înzdrăvenit de tot, arătând ca la plecarea din Benevento, și toată lumea se mira de cât de multe bucate putea să-nghită și de câtă puterea avea acel nobil duce. La Benevento, în absența lui, ducatul era condus de Rodoald și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița. Spune-i să nu zăbovească Și de grabă să pornească, Și s-aducă trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oferit să-mi aducă orice altceva aș mai fi vrut. Nu mai fusesem servită niciodată în acel fel și, chiar dacă nu-mi plăcea că bântuia așa în jurul meu, îi eram recunoscătoare pentru că mă ajuta. În câteva zile m-am mai înzdrăvenit și am întrebat-o pe Shery despre copilul pe care îl ajutasem să se nască. Ea s-a bucurat că am întrebat-o și și-a așezat greutatea pe un scăunel, pentru că lui Shery îi plăcea să aibă ascultători. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu”. Acum Ravelstein se Întrema iar după o nouă boală și Învăța, poate pentru a zecea oară, să se ridice În capul oaselor. Nikki se pricepea să manevreze triunghiul care‑l ridica și, când Ravelstein a Început să se mai Înzdrăvenească un pic, Rosamund și cu mine Îl urmam pe Nikki care Îi Împingea scaunul pe roți. Ravelstein Își ținea ochii pe jumătate Închiși, și capul Îi cădea Într‑o parte. Împins de Nikki, se plimba prin apartamentul somptuos - destinat unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ține. GRUBI (Meditativ.): N-avem noroc... BRUNO (Încearcă să facă ordine în unelte.): Trebuie să-i dăm de-un cap. Nu se poate să n-aibă cap... GRUBI: N-are! N-are! Îți zic eu. N-are nicicum. Când se-nzdrăvenește pe dreapta, îi curge sânge din stânga. Și tot așa. N-are cum să meargă. BRUNO: E-e! GRUBI: Ascultă ce-ți spun. O să stăm aici și-o să putrezim. N-are cum să se lege când e prea multă zeamă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fusese oarecum ambiguu, cu aceste cuvinte n‑am mai avut nici un dubiu că intrasem deja În rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până În acel punct Șaman 93 doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se Înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm În clipa În care ai În față un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
atunci totul fusese oarecum ambiguu, cu aceste cuvinte n-am mai avut nici un dubiu că intrasem deja în rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până în acel punct doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm în clipa în care ai în față un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]