122 matches
-
să facă aceste companii mai atrăgătoare pentru investitori locali și internaționali". "Politica și schimbările pot întrerupe sau întârzia eforturile de reformă, dar echipa mea și eu credem că, pe termen lung, democrația și piețele de capital din România se pot înzdrăveni", conchide Mark Mobius.
Mobius: România poate fi liderul creșterii economice în Europa () [Corola-journal/Journalistic/51886_a_53211]
-
autor anonim este genială! Boii cu clopote la gât, pleasna de mătasă a badelui, îndeajuns de avut ca să înjuge la plug șase boi - toate acestea sunt de un farmec fastuos. Mai cuceritoare încă e delicatețea mândrei în stare să se înzdrăvenească din boala cea mai grea ("de-oi fi moartă de beteagă") numai auzindu-i biciul și văzându-l prin fereastră. Fochi conclude: "E clar că poemul lui Coșbuc își află aici doar un punct îndepărtat de plecare." Dar nici ca
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Cronicar „Am vrut să înzdrăvenesc versurile“ Revista SCRISUL ROMÂNESC (nr. 2, 2014) marchează ziua de naștere a lui Marin Sorescu (dacă ar fi trăit, poetul ar fi împlinit, la 29 februarie, 78 de ani!). Așa cum face, de altfel, și România literară, chiar în acest număr
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
pagini de jurnal și un mic eseu intitulat „ Nu cred în viziuni”. Din acesta, reproducem începutul: „Am vrut să democratizez poezia. Pentru asta, ziceam, n-o să mi se taie capul. Au încercat unii. Eu m-am ferit. Am vrut să înzdrăvenesc versurile, ținute prea mult în borcanele cu eter, să le fac să se transforme ele însele în spectatori sănătoși ai lumii. Am dat însă aurul fals al retoricii pe simțirea curată a zâmbetului cu dinți de os. ” Lecția lui Sorescu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
dădea ea însăși Iovancăi cu lingurița. Grigori, cu dungi pe față și pe mâini de la biciușcă stătea mai mult prin curte și, din cînd în cînd, își dădea cu pumnii în cap. De-abia după vreo două luni s-a înzdrăvenit bulgăroaica. I se întristase frumusețea. Grigori a adus meșteri să-i facă o troiță cu candelă în fața casei. Își lăsase barba să-i crească și, una, două, se ducea la biserică. Noaptea, cînd se întorcea acasă după ultima cursă cu
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
ce îi face, și cum nu reacționa în nici un fel, o lasă și întinde mâna spre cea măritată, care simte atingerea, ca orice femeie normală, și se răsfață în somn, crezând că este soră-sa, - ce minune, parcă s-a înzdrăvenit!... Fără ca femeia să fie conștientă, lucrând și confuzia cu cealaltă, - actul se consumă... în cele din urmă, are loc și trezirea, femeia sare în sus, sora bolnăvicioasă se deșteptase și ea, băiatul cel vitreg o zbughise din odaia fetelor afară
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
indicele de sănătate a nației. Este însă suficient să luăm în considerație că o treime din români s-au dispensat de mijloacele de încălzire pe timpul iernii, cât ar fi aceasta de viscolitoare, ca să înțelegem în ce încurajatoare măsură s-a înzdrăvenit rasa și ce economii se vor realiza când jumătate din români, fortificați, le vor urma exemplul! Cârtitori vor fi, vai, întotdeauna, fie și după desființarea vizelor Schengen. Necazul e numai al lor. Nu și al nostru, acum când vin sărbătorile
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
de apă vie“) Când ni se aduc flori, de ziua noastră sau cu altă ocazie, de sărbători, ne grăbim să le punem într-o vază cu apă. Este gestul reflex pe care-l facem având convingerea că apa le va înzdrăveni, prelungindu-le viața. De altfel, nu se poate să nu fi observat cum după o secetă prelungită, lanurile de porumb aproape îngălbenite renasc la cea dintâi ploaie. Izvor de viață După ce binecuvântează pământul, ploile se adună în râuri care călătoresc
Agenda2003-18-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280978_a_282307]
-
trist de astă dată, a venit la noi pe lume o fetiță, pe când eu împodobeam bradul pentru micul Vidi, fratele nostru. Era atât de mică fetița, încât nimeni nu-i prezicea că va trăi. Însă pe zi ce mergea, se înzdrăvenea și se făcea frumoasă văzând cu ochii, iar în scurt timp, mica Mărioara, era marea bucurie a noastră - o consolare în zilele întrunecate de griji, în care trăiam. Dar, încet, încet, grijile dispăreau, mama avea o pensie lunară care însă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și pe copii pe creștet și au blodogorit în gând, imediat, Tatăl Nostru. Se înăsprea în toți o nedumerire grea întocmai celei care se petrece doar în vise. Anghel Furcilă, înzdrăvenit pe de-a-ntregul, chipeș ca un flăcău, vioi și cu chef, sălta de pe vârful unui picior pe altul, abia atingând pământul, ajutat de un ciomag cu totul și cu totul de aur, care scânteia, în bătaia lunii, uimitor. La puțin
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de la el duhul bolii care l-a prins! Să rămână Curat, Luminat Și de la Soare Înviat. Vraciul prindea, în lumina vorbelor, amestecul, repetând și iar repetând descântecul. Strecură conținutul și i-l dădu lui Naim. După primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața îi deveni sărbătoare. Copacul cel Gros se bucura. Bolile în ținutul acela erau foarte rare, iar când se iveau nu era una pe care vraciul să n-o alunge
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
apărau gara Filiași. A fost transportată la Craiova. Apoi în Capitală. în cele din urmă, a fost internată în spital la Iași. Sora răniților Bine îngrijită de medici și cu o constituție fizică robustă, Ecaterina a prins repede a se înzdrăveni. Trupul ei mărunțel și mobil își recăpăta vizibil vigoarea și suplețea. în spitalul în care se afla, din pacient a devenit un fel de soră a răniților. îi îngrijea împreună cu personalul specializat. Dar mai ales îi încuraja și îi ajuta
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
să plece? Lumea era pustie fără bărbați. Vântul întărâtat al verii, zburlit de arșiță, neștiutor de umbră și de tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și pe Toma de pacoste și dându-i o pildă bună și lui Miluță, care numai atât așteaptă, zbânțuratecul, să se rătăcească și el pe cărări străine! Ah, doamne, ce bucurie, ce liniște! Ce-ar mai întineri și s-ar înzdrăveni din nou să se poată odată descotorosi de pacoste! La ce-i trebuia ei noră-n casă? La ce folosesc toate femeiuștile astea cu vânt sub fuste care dau târcoale în jurul copiilor ca lupoaicele la stână, dacă nu numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu eroi care triumfă aici și acum. își părăsește casa și luptă cu țărani și hangii pentru frumusețea care nu este niciodată aici și acum, și toată lumea își bate joc de el și-l rănește. Pe patul de moarte se înzdrăvenește și-și avertizează prietenii să se ferească de beția literaturii. Mai este cartea englezilor despre Adam și Eva. în această carte sînt descriși un Satan eroic și constructor de imperiu, un Dumnezeu amoral, ironic și nemărginit de creator, ambii concentrîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mă gândesc că nu prea vă este de folos povestea mea... Colegul acela tânăr nu mai lucrează la firma noastră. A demisionat acum un an. Nu, nu are legătură directă cu atacul cu gaz sarin. Când a demisionat, era deja înzdrăvenit. Nu mai știu ce s-a întâmplat după. Cred că a fost un atac îngrozitor, dar, așa cum am menționat și mai înainte, nu am fost atât de grav afectat, așa că am aceeași părere despre eveniment ca și oamenii de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sală de la spitalul de copii, pe intrarea din spate. Așa am ocolit lista de așteptare. Doina era soră șefă și de aceea, îndată după medici, ea avea un cuvânt de spus la halatele albe. Când picioarele mele s-au mai înzdrăvenit, mama și cu mine am plecat cu trenul la munte, la doctorul Horia Radu. Mama avea încredere în el când era vorba de boli rare, ca a mea. Pe drum într-acolo, trenul a făcut vreme de multe ceasuri tadam-tadam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îndoiască de buna ei credință. Împlinisem deja cinci ani. Aveam acum vârsta la care aș fi putut să mă duc la școala districtuală, dar tanti Mae a zis c-ar fi mai bine să aștept încă un an să mă înzdrăvenesc puțin. Pe lângă plimbările noastre de duminică, a început să se joace cu mine pe-afară, și trebuie să recunosc că știa o groază de jocuri dure. Când nu se simțea prea bine, stăteam pur și simplu în praf și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fim departe. Da, cu cât mai repede cu atât mai bine. Am strâns toate medicamentele găsite. Sper să ne descurcăm cu ele o perioadă. Am găsit și câteva conserve. Mă bucură în special cele de fructe. Sper să o mai înzdrăvenesc pe Vanda cu ele, altfel am dubii că organismul ei epuizat va rezista la naștere. Iese grăbit, frecându-și mâinile amorțite din cauza gerului. În scurt timp, partizanii se fac nevăzuți pe drumurile muntelui. Rămân în urmă dor câțiva care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tine. Știi, eu am doi băieți. Unul e foarte curajos, dar unul dintre ei e fricos nevoie mare, nu știu ce să fac cu el... Ce era mai greu și mai greu se pare că trecuse. Mezina mult iubită a familiei se înzdrăvenea văzând cu ochii, spre nesfârșita ușurare a lui Arm, care își făcuse atâtea griji și atâtea gânduri negre în orele, și zilele, și săptămânile acelea lungi și apăsătoare în care Mădălina ei se zbătuse ca o frunză în bătaia puternică
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lingurița, iar când tata și-a recăpătat cunoștința, l-a hrănit cu supă concentrată de carne de pasăre sau de vită. Când nu era lângă el, tata o căuta din ochi îngânând: - Unde e îngerul meu blond? Când s-a înzdrăvenit, erau deja îndrăgostiți unul de altul, tata a cerut-o în căsătorie și vornicul Bogdan cu soția lui, bunica, și-au dat consimțământul. Ce frumos! Nu-i așa că acest fapt pare a fi rupt dintr-un film de dragoste? Oare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
când se termină cu bine, nu avea remușcări, nu te necăji, Dumnezeu a primit fapta dumitale și te prețuiește, așa cum te prețuiesc și eu, căci de-acum încolo te consider prieten scump și adevărat. După vreo două zile m-am înzdrăvenit și am putut să merg. Pentru că n-aveam țigări, fumam “naționale” de-ale omului-prieten și el se uita la mine și zâmbea sincer. Îi părea bine că eram sănătos. Se duse în șopron și veni cu un par. - Domnule dragă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atunci totul fusese oarecum ambiguu, cu aceste cuvinte n-am mai avut nici un dubiu că intrasem deja în rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până în acel punct doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm în clipa în care ai în față un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să te miști puțin, ca să nu anchilozezi. Încearcă să-ți miști mâinile, picioarele. Se simțea ca după o mare beție. Dar cum făcuse atletism de performanță, știa cum să se miște și ce să facă și, în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi, când lucra la verandă, îi spuse lui Carmen: Uite, aici vor sta soția mea și copiii când vor veni. Ești însurat? Desigur! Ea se îmbujoră și coborî încet pe potecuță. N-o mai văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acu se face că nu-nțelege... Blestemat să fie ăla de-o mai pune picioru în casa asta !... Dar-ar dracu-n tine, Vulpeo, că m-ai ținut aici, în picioare și nemâncată, dar-ar boala-n tine, să te-nzdrăvenești când oi zice io ! Să ajungi să-ți dea cu lingurița în gură, cum ajunsese mă-ta... — Ei, madam Delcă, ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea să pleci așa, nici n-am apucat să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]