444 matches
-
populara pagină de album "Für Elise" evitând tenta languros romantică, redând noblețea sentimentului acestei muzici, constituie o performanță de care sunt capabili marii maeștri. Faimosul rondeau "Alla turca" din Sonata în la major de Mozart, dobândește la Dan Grigore tenta șăgalnică a unei dinamici interioare de o indicibilă savoare, de un percutant umor. Recitalul a fost inaugurat de acea celebră pagină bachiană care este adaptarea pentru pian a Coralului "Isus, bucuria nazuințelor mele", moment declamat cu gravitatea unei elocvențe deloc șarjate
Muzică și diplomație by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9924_a_11249]
-
cuvinte nespuse și cu trăiri speciale, pentru care În multe milenii și În foarte multe anotimpuri, mulți oameni s-au Înălțat și foarte mulți au căzut sau chiar au murit! În altă seară de sâmbătă, Ger spuse cu o bucurie șăgalnică În ochi și cu o naturalețe de nedescris: Îmbracă-te elegant pentru că dacă Închizi ochii te duc Într-un loc Îndepărtat și foarte discret, promit că vei fi Încântat! Merg În training, bine? Total exclus! Chiar te Întreb de ce nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fuga către cuptor, unduindu-și rotunjimile... Mâncarea a fost pe gustul și pofta cărăușilor. După ce s-au îndestulat, au rămas tăcuți, fiecare părând că se gândește la ceva anume... Pâcu trăgea din lulea, zâmbind din când în când cine știe cărui gând șăgalnic. Moș Dumitru privea spre intrarea în crâșmă ca și cum ar fi așteptat pe cineva. De fapt el se întreba dacă a început să se înoureze. Ion Cotman, întunecat ca întotdeauna, își plimba privirea de la unul la altul, cântărindu-i cu mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
venind din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare arzător Îl va usca. Și parcă aud - curtenitor vântul, șoptindu-mi: E timpul să te bucuri!” Cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
De data asta boșorogii veniseră cu nevestele, unul chipeș de-ți lua ochii era fără nevastă. Îmi zic: Silvia, nu ești tu dacă nu-l bagi pe ăsta în patul tău încă în noaptea asta. Îmi compun aerul de fetiță șăgalnică și îi cazez, le schimb scutecele, le dau de mâncare și pe frumosul meu vreau să-l alăptez. Sigur, pe ocolite. Nu-l pot prinde în plasă tăbărând peste el. Trec pe la masa fiecăruia, îi întreb de sănătate, de dorințe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici. După ea, Ceaușescu este Cristosul secolului XX". "Și cum vă tolerați între voi, îl întreb nedumerită, legionari, comuniști, liberali?". "Greu... Dar mâncăm bine". Îmi pare că îl cunosc de mult pe Jozsi, că azi doar ne-am reîntâlnit. Aerul șăgalnic i s-a șters de pe față. Conversăm ca între bărbați, ca între prieteni. Este prima persoană din comunitatea românească, deși este ungur-neamț din Arad, care mă face să mă simt ca acasă, în siguranță. Soarele Australiei și Jozsi îmi dau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un surâs larg, spunând: "Mersi, dragă! Ești un scump". "Cum dracu' să nu fiu dacă-ți sar cu cinzeci dă mii dă euroi, jean-cote, la tot momentu'!", își spuse Relu. Zise cu glas tare: "Sunteți dumneavoastră prea drăguță...". Ea râse șăgalnic, dându-și ușor capul pe spate. Revenind în poziția inițială, îi zâmbi subtil: "Zăăău tu? Îmm, ești și cavaler, care va să zică. Mersi de compliment!". "Asta să dă la mine sau ce? Hm! De tras, se trage, asta-i clar. Da' parcă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la sertarul cu fișe de documente și lucrări ale unor autori cu nume ce încep cu litera S, dând întâmplător peste textul lui N. Steinhardt și tentat să-l citesc am fost cucerit, mai ales, de tonul dezinvolt și uneori șăgalnic al notațiilor. Ca, de pildă, descrierea neplăcerilor cauzate de frâna mașinii cu care călătoreau, de vremea nefavorabilă sau, dimpotrivă, de impresiile culese în popasurile la diverse hoteluri, cu precizări de genul: "Dejun în cameră cu whisky", "Masă la rest(aurant
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
de păr castaniu, o binecuvântare de care, din păcate, duc lipsă mulți bărbați de treizeci și patru de ani. „Zâmbet cuceritor“, m-am gândit, roșind fără să arăt atunci când mi-a strâns mâna. Avea o expresie veselă, iar ochii verzi Îi străluceau șăgalnic. „Are cel puțin 1,90 Înălțime“, calculasem eu, uitându-mă la el. Cred că, fără să Îmi dau seama, Îmi ziceam: „da’ bună moștenire genetică mai are“. —Nu-i așa că e o nuntă minunată? mi-a spus atunci când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el. Săteanu își țuguiază buzele, atingînd cu vîrful lor locul indicat de fată. Și unde bate tata fata? întreabă el pe același ton. Tata! rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A, dumneavoastră... rîde Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai șăgalnic, încurajat de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în ochii lui Mihai, apoi, după un timp destul de lung, șase-șapte secunde, înfrîntă de privirea calmă a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău îi spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea ușor șăgalnică așternută pe obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care se voia șăgalnică. - Nimic, îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și m-am cam plictisit, iar altcineva nu mai este în casă și... te-am deranjat? - Nu, dimpotrivă. Fred unde este? - La baschet, cred. Am intrat în bucătărie și eu am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ajuns să socotească lungimea anului În funcție de numărul pachetelor și al scrisorilor. Același, chiar și În anii bisecți. Era fericită alături de soțul ei și le așteptau. Într-o zi, firește cândva, chipul sever al Alidei Übelhart se destinse Într-un zâmbet șăgalnic: Nu-i așa Iolanda? Ea Încuviință, zâmbind la rându-i. Urma obișnuita plimbare la cimitir cu brațele Încărcate de flori. 20. Haideți, fraților, că e târziu! Cine mai are ceva de spus să dea În scris. Nu dăm nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă a Genezei, la a cărei contemplare se dedase din plictiseală, spre a găsi un răspuns care să nu profaneze memoria celui dispărut și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verde plin cu raci roșii-portocalii, În jurul căruia erau așezate farfurii ceramice, pentru toți... Fiecare primea câte patru-cinci raci, Va, neînțelegând metamorfoza prin care racii verzi și Înfricoșători deveniseră cuminți și roșii, o privea Întrebător pe Mamaia. Aceasta, cu o sclipire șăgalnică În ochi, Îi spunea, privindu-l fix cu duioasă dragoste, că s-au Înroșit de rușinea adusă tagmei racilor cuminți de către nevolnicul semen al lor care atentase la degețelul nepotului său, cumințel-foc. Și uite-așa, timpul trecea ca În basmele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
apele și au umplut curtea cu lemne aduse de puhoaiele Învolburate ale marelui râu capricios, casa-mare va fi dărâmată și În locul ei va fi grădină de legume și zarzavaturi și o altă noutate importantă se ițea cu ochi mari și șăgalnici la el! Un cap mare, cu ochi imenși și acoperit cu un păr aspru și castaniu, tuns scurt, o rochițică scurtă cu flori mici (cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi cucerită cu declarații care par compuse și rostite de un robot: „prescrise-mi sunt mângâieri de urgență tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorințe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și greoi, făcându-te să te gândești la un cavaler medieval în armură care sare coarda: „Să ne pregătim destructurarea-de-sine: O-H-O
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi faci eu când om Înota prin glodurile di acasî sau pi popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi pute’ duci - a atenționat-o cercetașul cu glas șăgalnic. Acasă mă-i duci de mână, că așa-i la tinerețî... - a răspuns mama Maranda, cu un crâmpei de râs, strângând brațul lui Gruia.. „Vor arăta ca <două jucării stricateă ce <merg ținându-se de mânăă, cum a spus poetul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că mă faci să mă simt ca o biată orfelină... Și îi zâmbi șăgalnic. CAPITOLUL V 1 Cu toate strădaniile sale, Virgil nu reuși să obțină în cursul acelui an mult doritul transfer. Zadarnic îi tot scrise el tatălui său, cu rugămintea reînnoită de a grăbi cu rezolvarea problemei și zadarnic se deplasă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și sufăr, căci răcii afară. Iarna-i rece, eu sunt în pat. Vreme de somn. Mă simt O.K. Ne-am învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am auzit eu atunci spunând pe acest sfânt monah!... Arm a stat puțin pe gânduri, apoi a rostit hotărât: Nu, încăpățânatule, eu la mănăstirea Pasărea vreau să te duc. Știu eu de ce! Bart a făcut ochii mari și a zâmbit șăgalnic: Păi eu nu știu, a mormăit. Poate-mi spui tu? Nu-ți spun, că vreau să fie o surpriză pentru tine. Dar ai grijă să te porți cuviincios în mănăstire! Bart s-a scărpinat în păr, și-a privit lung
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cărunte și mi se par toți că sunt aceiași." (p. 70) Nu tot așa rămînem, toți, în ospeție la acest vag și solemn altă dată? Cilibi Moise, Chimiță, Sînge-Rece, Bărbucică sau Ibric erau oamenii lui, de neam amestecat. Un cinism șăgalnic, dacă i se poate spune așa, e rețeta vieții lor, și-a vieții lîngă ei. Într-un oraș care disprețuiește statornicia, fiecare e singur, în fond. Obligat, însă, la ieșirea în lume. Leacul, verificat, al oricărui fiasco. Și istoria mare-mică
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
i-a spus rusoaicei să ia tot peștele împachetat?... Mai rămân eu, care trebuie să spun cum se zice în rusește la cheie, - pentru cheia camerei, la nevoie. Ea întinde spre mine cheia și silabisește ca la școală, răsfățându-se... șăgalnică: - Iată clucik... uite cheia!... Eu zic ce zice, dar nu corect. Ea repetă râzând și mai tare. Eu îi arăt numărul cheii de care am nevoie. Ea spune Niet, niet - pa ruski!... - și nu-mi dă cheia până ce nu repet
Peștele siberian, Hotel Rossia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7809_a_9134]