85 matches
-
numaidecât rețeta și începu s-o scrie în tabletele sale. N ajunse însă să înțeleagă raporturile și proporțiile, din pri cină că toți din jurul său ajunseseră la o însuflețire înaltă. Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată și prietinul său șătrarul îl mângâia sărutându-l, îndemnându l să uite toate și să dea tot ul la spate în noaptea aceea. - Prințule - zise domnul abate, deschizându și tot sufletul și tot zâmbetul - către tovarășul său - nu mă înșel afirmând că acești doi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
să explice domnului abate descoperirea răzeșului. Nu izbuti însă deplin, și din această clipă, fiind foarte fericiți amândoi, zâmbind și înțelegându-se, părăsiră discursurile ca ceva cu totul nefolositor. Curând se răsuciră în două poziții felurite și călătoriră spre visuri. Șătrarul făcu lui Tur culeț se mn spre ei, cu ochiul stâng și cu colțul gurii încrețit disprețuitor. Artiștii pământeni puteau hăuli în voie. Îi asculta părintele Nicoară, mâncând încă și gustând cu îndărătnicie din v inul str ămoșesc. * Acest fragment
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
silit să intre într-o expoziție de fotografie a lui Sebastiaõ Salgado ca să scape de doi polițiști ce-i luaseră urma și să se amestece printre lumea bună prezentă acolo. Era plin de artiști cu bărbi și haine tocite, ca șătrarii lui, așa încât printre ei își zicea că trebuie să fi avut aerul unui impresar, sau colecționar. Își prinsese bărbia între degetul mare și cel mijlociu al mâinii stângi, în vreme ce cu indexul își explora ușor obrazul, meditativ - o fațadă ponderabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede ale corturilor nu mai aveau nici măcar puterea să tânjească după foștii lor locatari și să le-nregistreze absența sub forma regretelor, sau reproșurilor. Șătrarii lui nu mai țineau evidența, ci păreau prinși într-un joc de nenoroc pur, îndârjiți să piardă fără rest până și credința în atotputernicia norocului - tot ceea ce credeau că mai aveau. Căci norocul se dovedea o zeitate fățarnică, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai erau doar 65 foști clăcași și nici un răzeș; Popeștii spătarului Ioan Miclescu, care în 1831 număra 53 locuitori, avea o populație mai numeroasă dar sărăcită: 12 răzeși cu pământ, 45 fără pământ și 38 foști clăcași; Poeana-de- Sus a șătrarului Mădârjac și a răzeșilor cu 90 capi de familie în 1831, acum avea 3 răzeși cu pământ, 10 fără pământ și 30 foști clăcași; Lipova lui Vasiliu și a răzeșilor, cu 141 gospodării în 1831, acum avea 57 răzeși cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dedicat grupării tutelate de Titu Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin primatul recunoscut al esteticului, un mijloc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
și vornicul de aprozi - cu șeful de reghiment; spătarul și banul - cu șeful de batalion; comisul, căminarul și paharnicul - cu șeful de companie sau de escadron; serdarul, stolnicul și medelnicerul - cu întâiul șef de peloton; clucerul, slugerul, pitarul, jignicerul și șătrarul - cu al doilea șef de peloton. Explicația (tot după Reglementul Moldovei): „Fiind trebuință a se împlini deosăbitele comande ale miliției cei din nou formăluite, s au hotărât ca acel ce are un rang politicesc să poată dobândi un potrivit rang
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
țării. Stolnic mare, la mese. Comis mare, cai și podvezi. Medelnicer mare la mese cu fripturi. Clucer mare, peste beciuri domnești: chelar. Sluger mare, peste carne la curte. Jitnicer mare peste pâne. Vameș mare, peste vămi și schele, și dulcețuri. Șătrar mare, peste corturi și tunuri. Ușier mare, ușier și purtător de grijă solilor. Armaș mare, peste închiși și osândiți la moarte, pedepsitor al tuturora. Agă peste dărăbani județ peste târgul Ieșilor. Logofăt al doilea, hotărâtor de ocini. Postelnic al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Boldur vornic 1491 Isac visternic 1491 Petrea Clanău spătar 1487 Luca Arbore portarul Sucevei hatman de la 1499 Duma și Negrul pârcălabi la Hotin Eremia și Dragoș, pârcălabi la Cetatea Neamțului Șandru la Roman Tăutul logofăt Vornici Jitnicer Medelnicer Vameș Clucer Șătrar Sluger Mânia lui Mahomet.. Alibeg și alți fură omorâți la închisoare. La 19 maiu corăbiile ridică ancorele dela Țarigrad. Mohamet se mută la Adrianopol. Ștefan a închinat Regelui Cazimir 36 steaguri cerând ostași anume p. cetățile mării și oaste cătră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
teatru popular specifice, mai ales, sărbătorilor creștine de iarnă de pe cuprinsul proaspătului județ Vaslui, chivernisit de Ceaușescu și cu aproape Întregile teritorii ale fostelor județe Fălciu și Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Vespasian, Cuța. De la Târgu Neamț, Țața Eugenia cu bădia Petru Anton, foarte bun gospodar, dar foarte răutăcios față de țața Eugenia. Lui Dtru Savinescu învățător, coleg de clasă cu mine și mare hoț, parcă nu era ficior de popă ci de șătrar. I-a furat o blăniță și căciula. Soacră mea i-a furat hamul de pe un cal. Nouă nu ne-a furat nimic, că am lăsat docărașul la soră mea Marița lui T.V.Purcaru. Satu Râșca are și români, dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drept răsplată când a ajuns Ilie Pintilie învățătorul și secretarul consiliului școlar nu-mi da bonuri să încasez bani pentru școală, după ce lua toți banii pentru școala din Baea, atunci îmi da banu. Pentru ce ? Pentru că au fost neamuri de șătrari. Și iată cum: Petrea Hlihor vestit gospodar și cinstit fără pereche a spus: "Dintr-o șatră țigănească s-a oprit un șătrar pe care îl chema Pintilii. El a avut de ficior pe Toadere Pintilii iar Toader Pintilii a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lua toți banii pentru școala din Baea, atunci îmi da banu. Pentru ce ? Pentru că au fost neamuri de șătrari. Și iată cum: Petrea Hlihor vestit gospodar și cinstit fără pereche a spus: "Dintr-o șatră țigănească s-a oprit un șătrar pe care îl chema Pintilii. El a avut de ficior pe Toadere Pintilii iar Toader Pintilii a avut 2 feciori, din care: 1) Vasili Pintilii om frumos și foarte de treabă și pe Ion Pintilii negru ca șatrariu și bețiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui Ion a Dăscăliței cu copii foarte răi, că 3 feciori de-a ei au omorât 3 feciori de gospodari din Baea. Iar Ilii Pintilii fugărea pe soția lui Sorana cu pușca împrejurul casei. Apoi nu au fost feciori de șătrari ? Edmund Vișec și Maria În timpul războiului din 1916-1918 am fost mobilizat la Coloana 6 de subzistență a Diviziei a 8-a, cu gradul de sublocotenent, ca comandant al Secției I, având 240 de soldați și 650 de cai. Coloana s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
epocă, lipsă de ostentație ideologică, fiind o „carte excepțională prin maturitatea stilului” (Nicolae Manolescu). Pretextul declanșării narațiunii este, ca și în alte scrieri ale vremii, confruntarea între mentalitatea unui tânăr boier liberal, format în spirit voltairian, și înțelepciunea unui bătrân șătrar, Ion Criță, ce visa încă la Moldova lui „îmbrăcată cu șlic și cu giubea”. Construit ca o succesiune de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o stilistică aparte, care vine din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
succesiune de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o stilistică aparte, care vine din voluptuoase ocoluri și amânări ale istorisirii propriu-zise, ca mai târziu la M. Sadoveanu. Într-un lung monolog, șătrarul deapănă pe-ndelete, cu mare dichis narativ, o suită de amintiri, evocă momente din copilărie și adolescență, repovestește, coborând și mai mult în timp, întâmplări pe care le ascultase cândva de la părintele său, răzeșul Petre Criță. Ca într-un caleidoscop, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e clară, dar nomadismul lor nu mai e liber, trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii își citesc condamnarea în ochii oamenilor. Sentința neîndurătoare și inexplicabilă este citită mai întâi în ochii jandarmilor: "Jandarmii se uitară unul la altul. Zâmbiră o clipă. Apoi zâmbetele le pieriră și fețele li se împietriră. Se întoarseră și priviră șatra
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
de-a lungul întregului roman. Călătoria spre necunoscut este un drum invizibil spre moarte. Indeterminările spațio-temporale favorizează în roman construcția unei parabole a condiției umane. O motivație a obligativității acestui drum spre necunoscut se constituie totuși, dar numai pentru deruta șătrarilor: unul dintre jandarmi insinuează că această poruncă e pentru toate șatrele din cauza războiului. Intrigate, victimele prezumtive, întrezărindu-și destinul nefast, protestează zadarnic că ele nu au nimic cu războiul, pentru că, după cum explică jandarmul, "se pare însă că războiul are ceva
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
două noțiuni nepotrivite, după părerea mea: a numit romanul lui Zaharia Stancu fie o epopee, la modul general, fie, mai concret, o Odisee. Nu e nici una, nici alta. Nu e o epopee, pentru că narațiunea sau conflictul nu au nimic eroic; șătrarii nu înfruntă o adversitate definită, nu recunosc nici un zeu, nici o instanță. Soarta lor este legată cosmic, fără altă dimensiune simbolică, de cer și pământ. Natura e substitutul transcendenței. Confruntarea lor cu necunoscutul înseamnă confruntarea cu moartea și asumarea ei dificilă
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
ale vinului, încât se poate spune pe drept cuvânt că „viile ieșene joacă un rol-cheie în intriga shakespeariană a romanului”, ca și vinurile care ritmează călătoriile oaspetelui francez, la venire și la plecare. Și Paul de Marenne, ca și vinul șătrarului Griga, este un Caron, un psihopomp, adică un intermediar între lumi și un catalizator, în prezența căruia se limpezesc năzuințele și conținuturile sufletești ale eroilor: așa cum vinul bun îngreuiază picioarele și limpezește capul, prezența și conversația cu abatele francez face
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
1838. În 1847 a luat în otcup și cele două salhanale amplasate pe imașul târgului obligându-se să răspundă anual 5200 de lei. La 1850 salhanaua veche a fost demolată și s-a înființat una nouă pe imașul târgului de șătrarul Daniil Hristodor. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, prin Secțiunea Contencios, înștiințează pe Arhiereul Calinic Miclescu Hariupoleos, Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului(18571860), la 5 septembrie 1860, despre mijlocirea făcută la Tribunalul districtului Fălciu din Huși pentru „a evalua prețul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri! strigau ei cât îi țineau puterile, și oamenii ieșeau pe la porți, îi chemau în curțile lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor...“ Atunci s-a auzit și glasul babulei, care: „Da, da, numai șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]