79 matches
-
povestirea "Scufundări" în care același erou aflat, de această dată, în Turcia, împreună cu soția și băiatul lor asistă cu disperare la eforturile unui instructor de scufundări submarine de a-i seduce soția chiar sub ochii săi. Ca într-o celebră șansonetă a lui Aznavour, bărbatul asistă fără nicio reacție la ritualul amoros al turcului, care nu scapă niciun prilej pentru a o atinge și pentru a-i capta atenția. În mod paradoxal, bărbatul care la începutul voiajului avea dubii legate de
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]
-
are în minte, când vine vorba despre capitala Franței, câteva clișee bovarice care îi produc frisoane și dorința irepresibilă de a o (re)vizita: viața boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii înșirați pe malul Senei, florăresele, cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, șansonetele cântate de Edith Piaf, Charles Trenet, Aznavour, Yves Montand sau Juliette Greco, trompeta lui Boris Vian, Jean-Paul Sartre și mișcările studențești din mai 1968, existențialiștii și noua filosofie, noul roman și noul cinematograf. Pentru cei mai mulți oameni de pe pământ Paris este
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
tânăr, înalt și frumos, japonezul Takashi Ueno, cu o figură luminată de un zâmbet cald și o plastică corporală de un mare rafinament. Timp de peste două ore - pe un fundal muzical cât se poate de variat, de la lied-uri, la șansonete sau la muzica lui Bernstein, din Poveste din Cartierul de Vest, dar toate având ca temă iubirea - cei doi s-au mișcat cu o încetineală cu totul neobișnuită pentru un spectacol contemporan, al cărui rege este videoclipul, care pretindea publicului
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
ce puțin am spus în tot ce-am scris!/ În palidele foi din cartea'ntreagă,/ Zac ani și ani din viața mea pribeagă." (Acorduri în surdină). Singura, amărîta statornicie la care un ducăuș, prin fire și program, poate spera. Vagi șansonete de amor, adulmecînd părăsiri, într-o lume (și convenție) a iubirilor consumate puternic și repede: "Și plec cu presimțirea dureroasă/ Că niciodată nu vei ști cât preț/ A pus rătăcitorul cântăreț/ Pe ochii'n care s'a simțit acasă..." (Sărută
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
partid (care oare?...) care pusese gînd rău "ciocoilor". Imaginile răzbunării și ale urii de clasă care, încă, în anii '30, apare doar ca vulgară, nepotrivită, și atît, apar ca forțări propagandistice ale canonului care a dat, vorba vine, Miorița. Nici șansonetele degradate de o pronunție cum o fi nu scapă asocierii cu vulgaritatea, în sensul cuprinzător de tot ce e nelalocul lui. Un sămănătorism discret bate din opinci în rîndurile despre civilizație, imitată, firește, în ce are ea mai superficial: "flăcăul
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
măr pășește prin cenușa / imperiului / Râsul tău / se varsă ca apa într-o scară de pahare / Acum aș râvni / o plimbare cu barca pe-acest căprui al ochilor tăi" (Floare de măr). Din loc în loc răsună cîte-o melodie grațioasă, de șansonetă acompaniată de acordeon: "Sânt singur chiar pe viața mea / sânt doar adaos fără ea / și nu mai știe cum râdea // Nici umbră nu-i din frageda / miresmelor ce-mi cheltuia / păcatele din carnea rea // Logodnă frântă sau cumva / inelul ei
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale șansonetei și rock-ului galic, mașinile, dramele financiare. Un număr recent al revistei "Lire" dedică un documentar substanțial scriitoarei a cărei faimă a rivalizat cu aceea a vedetelor de cinema, politicienilor și cântăreților vremii. N-am să trec în revistă biobibliografia
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
ca întotdeauna, i-au susținut proiectele și i-au asigurat împlinirea lor poeta Carmen Aldea Vlad și actorul Florin Pretorian. Împreună au putut revigora acest gen al music-hall-ului, uitat pe nedrept, un elixir al bunei dispoziții, ce reunește scheciuri, muzică (șansonete, tango-uri, romanțe, canțonete), efecte de lumină și coregrafie. Unicitatea spectacolui, tentă sine qua non a oricărei creații, a scos la iveală jocul de scenă al tinerilor artiști, studenții anilor I, II, III, specializările Arta Spectacolui, Actorie și Coregrafie, precum și a
PACHETUL DE ACAS?, music-hall studen?esc by Ruxandra MIREA [Corola-journal/Journalistic/83472_a_84797]
-
context nou și fără diacritice: ?Love SMS: În rai fără ține e moarte e gheață, Și în iad lîngă tine e bine e viața!?. Și alte epoci trecute își trimit ecourile în texte, de la declarațiile lui Rîca Venturiano pînă la șansonetele interbelice ? ? Mi te-ai lipit de suflet că timbrul de scrisoare și nu te pot desprinde căci inima mă doare?. Diminutivele ironizate cîndva de Maiorescu par a fi rezistat foarte bine uzurii secolelor: ?inima mea întotdeauna se topește după ochișorii
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definită foarte bine de o șansonetă a lui Chevalier, care spunea cam așa: Avec un petit mot gentil/ On arrive petit a petit... În cazul lui, zîmbind în dreapta și în stînga, rîzi, surîzi și faci o carieră socială, avec un petit mot gentil. Deci el este
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
la boemă, prin sofismele sale inimitabile, amoralismul delicat-pervers, scenariile revelatorii, ironia ucigătoare, interpretările fanteziste, răspunsurile din zona paranormalului, strategiile de bătrân seducător, buna dispoziție continuă. La 55 de ani împliniți, Ioan Buduca îi maimuțărește încă pe burghezi (ca într-o șansonetă a lui Jacques Brel - Les bourgeois sont commes des cochons), chiar dacă până la această vârstă ar fi trebuit să devină, la rândul lui, unul dintre ei. În anii '80, orice pariu privind viitorul scriitorilor din noua generație îl cuprindea, obligatoriu, pe
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
-i” versurile. Hugo declara: „Interzisă depunerea muzicii la picioarele versurilor mele”. Aragon mărturisește, el, că încă de la început a fost fericit să vadă că mari șansonetiști erau interesați de poezia lui. Cu mult înainte ca Brassens să impună publicului larg șansonetele sale pe versurile unui poet deja celebru, alții, precum Georges Auric, Francis Poulenc sau Elsa Barraine, l-au popularizat pe tânărul poet. Cel dintâi a fost compozitorul de origine română, Joseph Kosma, care, înainte de război, a transformat un poem al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
bun film. Luni, 17 mai JEAN GABIN Acum 100 de ani s-a născut actorul francez de film Jean Gabin, un adevărat mit al cinematografului european și mondial. A fost figurant și dansator la Folies Bergeres și apoi interpret de șansonete. A jucat în aproape 100 de filme, în roluri extrem de variate. Dintre filmele care i-au stabilit reputația, menționăm „Noaptea este regatul meu“, „Onoare între hoți“, „Mizerabilii“, seria dedicată comisarului Maigret. S-a stins din viață la 15 noiembrie 1976
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
acolo sus, la vârf. Trecusem de etajul cu coloane dorice, eram de-acum în ordinul ionic. Singurele două cântece corecte din punct de vedere teoretic sunt Crezul și Internaționala, susțineam eu cățărându-mă ca o maimuță, restul nu-i decât șansonetă. Făceam orice. Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram credo in unum Deum și sculați voi oropsiți ai vieții. Ajuns în dreptul capitelurilor cu volute, deasupra galeriei superioare, Treize a remarcat: motor ionic! Nec plus ultra. Am lăsat
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pe un glorios trecut jazzistic frumoasa interpretă cochetează, de ani buni, cu succesul comercial, pe care nu se sfiește să-l obțină (era să zic "stoarcă") uneori prin procedee mai curând cabaretistice. Ideea de a-și alcătui întregul recital din șansonete franțuzești a funționat în doi timpi: piese arhicunoscute din repertoriul unor Trenet, Piaf sau Brel redate liniar-patetic, urmate însă de o ameliorare palpabilă atunci când compozițiile aparțineau unor autori mai apropiați de limbajul jazzului: Claude Nougaro, Leo Ferrer. Un atu bine
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
Manele ascultă, dar doar din perioada fanariotă. A dansat numai o dată pe hip hop, dar din cauza whiskey-ului nu-și mai aduce aminte. La drum, în mașină preferă Bach, iar șansonetele îi plac când sunt amuzante, dar Piaf e prea sentimentală. Își terorizează colaboratorii cu muzica gen artilerie de război a celor de la Rammstein, dar merge ritualic la Ateneul Român. Este Toader Paleologu, cel care nu prea crede în dragoste, dar
Theodor Paleologu îşi terorizează colaboratorii cu Rammstein. La drum ascultă Bach. Hip-hop, doar cu whiskey iar manele doar din perioada fanariotă () [Corola-journal/Journalistic/48431_a_49756]
-
natura însăși. Priveliștea camerei mele mă fascina mai ales pentru că nu mai văzusem niciodată atâta zăpadă la un loc. Până și clădirile din vale păreau niște puncte negre, pierdute în imensitatea albă. Radioul mergea în surdină, răspândind în cameră căldura șansonetelor franțuzești cu dulce accent québecos, întrepătrunse de știri despre vreme, rețete culinare, dedicații muzicale și declarații de dragoste. Îmi era dragă Canada, tocmai pentru acest contrast între căldură și răceală. Din ciocnirea acestor două fronturi speram să se repornească roata
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
grijă, scumpa noastră gazdă, zise Vasile Elisav, scoțând din buzunarul hainei rămase, de-un amar de vreme, pe spătarul scaunului său, un ceea ce francezii numesc capot anglais, pe care, începând să-l umfle ca, bunăoară, Serge Gainsbourg, într-o faimoasă șansonetă, acesta luă curând aspectul unui balon imponderabil, cu irizări septemcolore și instabile, de săpun, care, ajuns la apogeu, pocni mustos, dar fără zgomot... Sau cu un zgomot audibil numai auzului de înger. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
pe Marina în bucătărie. - Marino, țipă ea de departe, ai fier de călcat? - Este, este, confirmă femeia, morocănos.În curând, Otilia călca în fața lui Felix, pe care nu-l elibera deloc din captivitate, rochia de tul, fluierând acum fragmente de șansonete de Fragson. Terminând, își potrivi rochia pe deasupra, ca un șorț. - Cred c-o să-mi stea bine! Vrei s-o încercăm? Hai s-o încercăm. Și Otilia luă iarăși pe Felix de mâini și-l tîrî în goană prin curte, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi strângea mâna cu putere, nehotărât. În cele din urmă, neputând rezolva problema, Felix luă mâna, o sărută și plecă precipitat. Fata, interpretând altfel gestul lui, îl privi puțin cum se depărtează și apoi intră în gang, fluierând ușor o șansonetă. "Nostim băiat", fu gândul ei tot timpul cât urcă scările. XI Când se sculă, Felix află de la Marina că Simion făcea familiei din ce în ce mai multe necazuri. Plecase de acasă și numai cu greu fusese găsit. Nu ședea locului defel, și acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru nu știu ce. Și am ieșit din casă. Nu m-am mai întors acolo niciodată. Viața nu suportă întoarcerile. M-am gândit din nou la Matziev, la mustața lui subțire, pomădată, la trabucurile lui răsucite, la fonograful care cânta întruna aceeași șansonetă. Și el se pierduse prin vreme până la urmă, cu tot echipamentul lui, odată ce Cazul fusese rezolvat, rezolvat din punctul lor de vedere. Continuase, fără îndoială, să o trambaleze pe Caroline din loc în loc, în căutarea nimicului. Când îi intersectam privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pisc, care îmi găzduiește chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă în centrul unei pagini A4 albe va răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă de pahare în clinchet și fondue șuierând ne va face să dansăm într-un colț ascuns al cârciumioarei începutului de dragoste mă voi linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars a poveștilor tale spumoase mă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
povestește cum s-a scufundat crucișătorul Bismark. Lipesc ferestre de verandă de bolți în arce butante, de bolți de nave și de domuri, scări, vitralii, podele mozaicate, pereți izolanți, calcane și coloane ionice. La radio, tobele africane se suprapun cu șansonetele franțuzești. Pe jos, dinaintea mea, pagodele chinezești se întrepătrund cu haciendas mexicane și case americane în stil colonial. La televizor, un jucător de golf lovește mingea. O femeie recită primul paragraf din discursul lui Lincoln de la Gettysburg și câștigă zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și că rochia cochetă pe care "și-a dorit-o și cusut-o pic cu pic va fi șifonată, iar părul aranjat cu grijă, ciufulit de mâinile" iubitului ei... Iubitorii adevăratului cântec francez au luat multă vreme în derâdere aceste șansonete roz-bombon. Termenul yé-yé, care astăzi stârnește nostalgia, era adesea peiorativ pe vremea aceea, fiind rostit cu ironie, dacă nu chiar cu dispreț de cei trecuți de 25 de ani. Adulții consideră aceste refrene ca fiind fără excepție inepte și comerciale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]