227 matches
-
Consul Bonaparte. Acesta din urmă își divizase trupele, trimițând un puternic detașament sub comanda generalului Desaix pentru a repera forțele austriece, despre poziția cărora nu se știa anterior nimic. Astfel, atacul austriac este surprinzător și francezii sunt copleșiți numeric. Nici măcar șarja de cavalerie eroică a generalului Bessières nu poate opri atacul austriac, care reușește să străpungă linia franceză, oblingându-i pe aceștia să se retragă, spre ora 14. Continuând să împingă înapoi armata franceză, armata austriacă își expune flancul, tocmai atunci când Desaix
Bătălia de la Marengo () [Corola-website/Science/312826_a_314155]
-
și au alungat trăgătorii francezi (din brigada lui Jamin, divizia lui Foy) de pe ziduri și câmp. Numai o mână de francezi au rezistat în interiorul fermei. Mai multe companii de miliție s-au postat apoi la sud de Gemioncourt. Au fost șarjate de către Regimentul 6 Vânători Călare. Sprijinit de focul bateriei lui Bijleveld, Batalionul 5 de Miliție olandez a tras o salvă mortală de la mică distanță pentru a-i respinge pe francezi. Vânătorii s-au întors și au șarjat din nou. Și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Gemioncourt. Au fost șarjate de către Regimentul 6 Vânători Călare. Sprijinit de focul bateriei lui Bijleveld, Batalionul 5 de Miliție olandez a tras o salvă mortală de la mică distanță pentru a-i respinge pe francezi. Vânătorii s-au întors și au șarjat din nou. Și din nou au fost respinși. A treia șarjă de cavalerie a fost efectuată de către Regimentul 6 Lăncieri. Între timp, milițienilor li s-a alăturat prințul de Orania, care a început să-i încurajeze. Lăncierii au fost și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Orania, care a început să-i încurajeze. Lăncierii au fost și ei respinși. Câteva batalioane de infanterie franceză sub comanda lui Jamin au înaintat la est de Gemioncourt. Prințul de Orania a ordonat brigăzii de cavalerie a lui Merlen să șarjeze aceste forțe, pe când Batalionul 5 de Miliție olandez și Batalionul 27 "Jäger" trebuiau să atace din flanc. Cele două unități au atacat și au alungat infanteria franceză. Brigada lui van Merlen a fost atacată de către Regimentele 5 Lăncieri și 1
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
dat seama că nu mai putea dispune de întăriri, fiind astfel depășit numeric și în imposibilitatea de a zdrobi inamicul. Mareșalul a trimis brigada de cuirasieri a lui Guiton într-o ultimă încercare de a obține victoria. Cavaleria grea a șarjat cu săbiile scoase, însă fără sprijin și fără artilerie ecvestră. Regimentul 69 britanic a tras o salvă de la 30 de pași. Careul englez a fost șarjat de către Regimentul 8 Cuirasieri și străpuns. Soldatul Henry, cu ajutorul ofițerului de încartiruire Massiet, a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a lui Guiton într-o ultimă încercare de a obține victoria. Cavaleria grea a șarjat cu săbiile scoase, însă fără sprijin și fără artilerie ecvestră. Regimentul 69 britanic a tras o salvă de la 30 de pași. Careul englez a fost șarjat de către Regimentul 8 Cuirasieri și străpuns. Soldatul Henry, cu ajutorul ofițerului de încartiruire Massiet, a sărit din șa și a ridicat drapelul Batalionului II al Regimentului 69 (South Lincolnshire) din brațele sublocotenentului Clarke, care fusese răpus cu 23 de lovituri de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și 1 Vânători Călare ale lui Piré. Vânătorii îmbrăcați în verde au atacat, forțând o parte din infanteria aliată să formeze careuri. Au prins de asemenea și Garda, crema infanteriei britanice, formată în linie și în câmp deschis. Francezii au șarjat dintr-o poziție ascunsă într-o depresiune de lângă Pierrepont și au pus pe fugă Garda britanică în câteva clipe. Vânătorii i-au doborât pe soldații din Gardă în timp ce fugeau și au provocat pierderi foarte grele. Aproximativ 500 de „tunici roșii
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Câțiva voluntari au crezut la început că trupele regulate trag doar cu pulbere, fără proiectile, dar când au realizat care e situația, puțini voluntari au reușit să încarce armele și să răspundă la foc. Restul au fugit. Trupele regulate au șarjat apoi la baionetă. Jonas, vărul căpitanului Parker a fost depășit. Opt massachusettseni au fost uciși și zece răniți; un singur soldat britanic din Regimentul 10 Infanterie a fost rănit. Cei opt coloniști uciși au fost John Brown, Samuel Hadley, Caleb
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
au fost răniți, coloniștii neînregistrând victime. Smith a trimis trupele din flanc din nou după trecerea podețului. Circa 500 de voluntari din Chelmsford se adunaseră în pădurile de pe Brooks Hill la circa după Colțul lui Meriam. Avangarda lui Smith a șarjat pe deal pentru a-i îndepărta, dar coloniștii nu s-au retras, producând pierderi serioase atacatorilor. Grosul forței lui Smith a continuat de-a lungul drumului până a ajuns la Brooks Tavern, unde s-au ciocnit cu o singură companie
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
fi remarcate încă din timpul războaielor revoluționare, dar nu au fost cu adevărat revelate decât la Auerstaedt, unde infanteria excelentului Davout a respins atacuri ale unui inamic mult superior numeric. Cavaleria obișnuia de asemenea să mărească spațiile dintre călăreți atunci când șarja unități de artilerie, tot pentru a micșora pierderile. Atunci când era atacată de cavalerie, infanteria era foarte vulnerabilă: călăreții inamici le spărgeau rândurile, se interpuneau între soldați și aveau un avantaj imens în lupta corp la corp, caii mușcau îi călcau
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
Nicolae Vermont, Mircea Demetriade, Alexandru Macedonski, Alexandru Obedenaru și alții, cu toții reprezentați în jurul unei mese la care desenează, citesc, scriu sau discută. Așa cum a remarcat Dimitrie Carnabat, Nicolae Petrescu a demonstrat o scăpărătoare vervă juvenilă în sensul că Petrescu a șarjat cu multă ironie și spirit de observație figurile personajelor. Alte compoziții sunt "Redacția ziarului Adevărul" unde redactorii sunt înfățișați bătând toba sau scriind, "Redacția Drapelului", "Redacția ziarului Războiul", "Redacția Secolului XX" și "Redacția Liberatorului", unde apare Alexandru Macedonski care ține
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
cinstea, onestitatea, adevărul sunt noțiuni lipsite de valoare de întrebuințare și în care doar minciuna și aranjamentul ilicit (fie ele și făcute cu bune intenții) pot rezolva, tot aparent, situațiile de impas. Autorul adoptă aici atitudinea clasică a moralistului care șarjează până la demolare, pentru a construi, prin contrast, noul, idealul; ca și la Caragiale, caricatura este enormă, spărgând tiparele realității imediate, dar rămânând ancorată în ea prin acuitatea observației de detaliu, prin veridicitatea situațiilor și relațiilor imaginate." (Dinu Kivu, Contemporanul, 10
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-au provocat confuzie. Profitând de avantaj, brigada de călăreți a lui Blakiston (probabil susținută și de un grup de „Gentleman Volunteers” conduși de însuși Newcastle) a șarjat în centru. Sub aceste atacuri, în confuzie și în întuneric, peste jumătate din infanteria scoțiană și toată infanteria lui Fairfax au fugit. Generalul scoțian Lumsden a declarat că „cei ce au fugit s-au arătat tare nevrednici”. Leven și Lord
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
focul, tunurile creând un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia rusă, suedezii au tras o salvă și au șarjat cu muschetele și sulițașii, împingându-i încet pe ruși către tabăra lor în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost pe punctul de a obține o victorie și aveau nevoie de cavaleria generalului Cruetz; aceasta era însă dezorganizată. Linia rusă era mai
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
Susținute de 3 batalioane de grenadieri ("Scovaud", "Jambline", "Brzeczinski"), două batalioane din regimentul 42 Erbach (Corpul I austriac) au atacat regimentele lui Carra Saint-Cyr, alungându-le din sat, iar regimentul "Klenau Chevaulegers" și rezerva de cavalerie a lui Liechtenstein au șarjat linia bateriei saxone. La început în retragere ordonată, saxonii și francezii au sfârșit prin a o rupe la fugă în fața cavaleriei austriece, dezastrul fiind evitat doar atunci când Masséna a ordonat o șarjă salutară a cavaleriei ușoare a lui Lasalle și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
început în retragere ordonată, saxonii și francezii au sfârșit prin a o rupe la fugă în fața cavaleriei austriece, dezastrul fiind evitat doar atunci când Masséna a ordonat o șarjă salutară a cavaleriei ușoare a lui Lasalle și Marulaz. Cavaleria franceză a șarjat piesele de artilerie pe care austriecii se pregăteau să le instaleze în fața localității Aderklaa, punând tunarii pe fugă, înainte de a fi respinși de cavaleria grea austriacă. În tot acest timp, saxonii, cât și francezii din divizia Carra St-Cyr s-au
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de cavalerie, aceasta nu a putut fi organizată decât în grabă. Totuși, cu bravul Bessières în frunte, călăreții francezi au pornit spre inamic. Mareșalul lăsase divizia de cuirasieri a lui St-Sulpice în rezervă și se pare că ordinele de a șarja nu au parvenit cavaleriei din Gardă, astfel că Bessières a condus la atac doar puternica divizie grea a lui Nansouty, formată din 4 regimente de cuirasieri (2, 3, 9 și 12) și ambele regimente de carabinieri călare, nu mai puțin
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
toate acestea, cavaleria franceză a fost întâmpinată cu un redutabil foc încrucișat de artilerie, care a temperat elanul călăreților, chiar înainte ca aceștia să intre în contact cu inamicul. Observând înaintarea îndrăzneață a trupelor lui Liechtenstein și Kollowrat, Bessières a șarjat imediat în spațiul dintre aceste două Corpuri, fără a aștepta concentrarea tuturor regimentelor. Primii care au intrat în contact cu inamicul au fost carabinierii din cele două regimente care formau brigada lui Defrance, pe care mareșalul i-a condus apoi
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o șarjă care să spargă linia inamică. Cu toate acestea, șarja a fost organizată în grabă și fără tragere de inimă. În plus, cuirasierii lui Arrighi de Casanova, care îl înlocuise pe excelentul d'Espagne, ucis la Aspern-Essling, trebuiau să șarjeze în pantă, pe care trebuiau să o urce în dreptul localității Markgrafneusiedl, deși ar fi trebuit probabil trimise pe flancul drept, pentru a-l întări pe Grouchy. Conform raportului generalului Arrighi, acesta a urcat platoul în fruntea a două escadroane formate
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și din rezerva de cavalerie: 4 escadroane de husari Hesse-Homburg și regimentul "Hohenzollern Kürassier". Infanteria a întărit pedestrimea epuizată a lui Rosenberg iar cavaleria s-a alăturat călăreților lui Nostitz, în apropiere de Obersiebenbrunn, unde li s-a ordonat să șarjeze, întâi pentru a alunga cavaleria franceză și apoi pentru a cădea asupra infanteriei. Astfel, marea confruntare de cavalerie a bătăliei avea să aibă loc, opunând cele peste 40 de escadroane ale lui Nostitz cavaleriei franceze conduse de Montbrun și Grouchy
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în spatele Marii Baterii și să aștepte restul trupelor. Sosit în centru, el și-a format regimentele sub focul artileriei austriece. Opt batalioane ale diviziilor Lamarque și Broussier s-au dispus pe două linii, însă, văzând cavaleria austriacă pregătindu-se să șarjeze, MacDonald a ordonat celorlalte batalioane să rămână în coloană și să se dispună în spatele celor două flancuri ale primelor două linii. Divizia Séras s-a plasat în spate, închizând astfel un careu gigantic, lung de peste 800 de metri și lat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fost o problemă pentru el, și a încercat să exploateze situația strategică pe care credea că a modificat-o deja în favoarea sa. Grecii au suportat însă cu tărie atacul persan; îndeosebi spartanii au dat dovadă de tradiționalele lor virtuți războinice, șarjând la rândul lor și semănând deruta în rândurile trupelor persane. Însuși Mardonius a fost ucis în cursul bătăliei. La aripa stângă, atenienii i-au silit pe beoțieni să se retragă. Tabăra persană a căzut în mâinile aliaților greci, care i-
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
căii ferate împreună cu oamenii lui Meade din stânga lor. Atacul lui Gibbon, în pofida numărului mare de victime, nu a reușit să susțină temporara pătrundere a lui Meade. După bătălie, Meade s-a plâns că unii din ofițerii lui Gibbon nu au șarjat suficient de repede. Principala sa nemulțumire era însă generalul de brigadă David B. Birney, a cărui divizie din Corpul III fusese desemnată și ea să susțină atacul. Birney a susținut că oameni isăi fuseseră supuși unui tir greu de artilerie
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Early a început un contraatac, condus inițial de brigada Georgia condusă de col. Edmund N. Atkinson, care i-a inspirat pe oamenii din brigăzile col. Robert Hoke, a gen. brig. James J. Archer, și a col. John M. Brockenbrough să șarjeze înainte din șanțurile din preajma căii ferate, împingându-i pe oamenii lui Meade în afara pădurii într-o retragere dezordonată, urmați îndeaproape de cei ai lui Gibbon. Ordinele lui Early către brigăzile sale erau de a continua urmărirea până la calea ferată, dar
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Călare. Aceștia resping cavaleria inamică, mult superioară numeric, cu susținerea artileriei Gărzii și a diviziei Drouet. Cavaleria franceză înregistrează pierderi minore, spre deosebire de Garda rusă, care este decimată. Prințul Repnin este făcut prizonier. În 1807, la Bătălia de la Eylau, cavaleria Gărzii șarjază împreună cu cuirasierii lui d'Hautpoul în cadrul marelui atac francez de cavalerie, care reușește să oprească înaintarea rușilor. De asemenea, infanteria Gărzii este angajată pentru prima dată de la inființarea unității și Vânătorii și Grenadierii pedeștri reușesc să recucerească cimitirul de la Eylau
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]