305 matches
-
Principalele hobby-uri ale reginei sunt echitația și câinii. De obicei poartă paltoane și pălării decorative, care îi permit să fie văzută cu ușurință într-o mulțime. În 1957, Lordul Altrincham a acuzat-o pe regină că are discursuri de „școlăriță pedantă”, însă a fost o critică extrem de rară. La sfârșitul anilor 1960, în încercarea de a moderniza imaginea monarhiei, s-a făcut un documentar de televiziune despre familia regală și s-a televizat învestitura Prințului Charles ca Prinț de Wales
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
Baum. Regizorul principal a fost Victor Fleming. Rolurile din film sunt interpretate de Judy Garland, Ray Bolger, Jack Haley, Bert Lahr, și Frank Morgan cu Billie Burk, Margaret Hamilton, Charley Grapewin, Clara Blandick și cântăreți de statură mică. Filmul prezintă școlărița Dorothy Gale (Judy Garland), care locuiește la o fermă din Kansas, alături de matușa Em și unchiul Henry, și care visează la un loc mai bun "undeva dincolo de curcubeu". După ce a fost luată de o tornadă și și-a pierdut cunoștința
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
n. 8 martie 1984, Galway, Irlanda) este o actriță irlandeză. Ea devine cunoscută prin rolul lui Bernadette jucat în filmul "The Magdalene Sisters" (Surorile Magdalena) apărut în premieră în 2002. Noone deja din copilărie era intersată de actorie. Ca și școlăriță avea o colecție de fotografii cu actori și cântăreți. Succesul ei deosebit a fost rolul jucat în filmul "The Magdalene Sisters". În 2003 pentru acest rol i se va acorda premiul "British Independent Film Award".
Nora-Jane Noone () [Corola-website/Science/321540_a_322869]
-
fi întîmplat vreunui pretendent!" Dar nu se culcă, se dădu jos din pat cu un gest foarte decis, intră în baie, auzii robinetul șuroind, apoi se întoarse cu șervetul în mână ștergîndu-se pe față foarte aplicat, cu gesturi grăbite de școlăriță înainte de a pleca la școală, îl aruncă pe aparatul de radio, se vîrî la loc în pat și luă o carte pe care o începuse și se întoarse, ca de obicei în ultima vreme, cu spatele la mine. (Întorsul acesta al lor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în jos și șoferul meșterește ceva la firele portocalii care ies din motorul negru. Șoseaua e galben strălucitoare. Totul mă emoționează, pentru că totul există cu aceeași intensitate. Iar dacă văd niște biluțe cu elastic, de prins părul, pierdute de vreo școlăriță pe trotuar, și ele mi se par poetice, esențiale, de neînlocuit pentru înțelegerea uriașei lumi. Ba chiar mi se pare că descrierea lor este mai umană decât proiectarea pe retină (care e pagina) a unei infinități de aștri. Iubesc cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ei stătea ghemuită o biată, cu adevărat biată, „copilă „ îmbrăcată- de pot zice așa - cu o zdreanță, pe care Curzio Malaparte a copleșit-o pe dată cu vorbe frumoase și amabilități, iar în bar ea a acceptat, roșind ca o școlăriță, modestul cornet cu bomboane oferit de mine. Știam că, și în prietenii, Curzio avea această venă de umilință, despre care am vorbit deja, unită cu nevoia intimă, nemărturisită, de a lepăda suprastructurile, toate suprastructurile cu care se blindase, poate pentru
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
din pension. Scriind, conturează o lume a femeii, care se pârguiește în cele patru secole care despart misivele, scurte și funcționale, ale soțiilor de domnitori, de impresiile literare, în franceză, ale Dorei d’Istria. Nu știm ce vor fi învățat școlărițele lui Iorga din această treptată dezvelire a sensibilității, care transformă, încet-încet, scrisoarea din document public în bun privat, însă beneficiile pentru cititorii de peste veac sunt evidente. Scrisorile de început, de pe la 1500, unele traduse din slavonește de Ion Bogdan, nu se
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]
-
șade lîngă fiecare raft, citind peste ochelarii de pe vîrful nasului. Wakefield se răsfață În fantezia verbală excesivă a lui Zamyatin; așa Își exprimă rușii fericirea. Lui Wakefield Îi plac bibliotecile și și-a Înscris de-a pururi În memorie o școlăriță care se masturba pe tăcute printre documente guvernamentale. — Biblioteca este simbolul suprem care trebuie opus barbariei, continuă Zamyatin, În stilul lui caracteristic (uneori Wakefield Îi spune Volga, din cauza acestei vorbiri-fleuve), este sinonimul civilizației. Marile biblioteci sînt echivalentul secular al mărețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
neplacut în mintea mea de copil, obișnuită deja cu un sistem de lucru, obligată să-l schimb de vreo trei ori doar într-un singur an. Clasa a doua avea să fie cea mai tristă din toată cariera mea de școlăriță, obligată să suport de la o vậrstă fragedă toate “păcatele” părinților. Am învățat atunci din proprie experiență că niciodată copiii nu trebuie să poarte povara greșelilor părintești și, de aceea, nicicậnd în cariera mea de dascăl nu am făcut greșeli de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut pe Aidan să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atunci era faptul că se entuziasma prea ușor. Dezamăgirile Îl afectaseră profund, dar se ridicase de fiecare dată. Spera ca Marlena să nu se dovedească asemenea celorlalte. Și-o imagină tachinându-l despre fiascoul de noaptea trecută, chicotind ca o școlăriță, spunându-i că va fi o amintire dragă pe care s-o păstreze peste ani. Oftă fericit. Dar apoi Își aminti cum l-a certat pentru bietele lui Încercări de a stinge flăcările cu rochia ei. De unde să știe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rost cu scop de-a dobândi nouă cunoștințe este aproape cu totul esclusă, memorizarea regulelor - regulă generală la noi - este înlocuită printr-o învățătură minuțioasă, treptată și sigură a materiei de învățămînt; istorie și științi naturale se propun astfel că școlărițele nu rămân cu vorbe goale în minte sau cu gândiri încîlcite și idei nemistuite, dar ceea ce-a învățat și știu într-adevăr. Despre toate aceste s-a putut convinge oricine care se pricepe în chestiile dezvoltării intelectuale și a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
direcției dentîi este fățărnicia, efectul celei din urmă lipsa de caracter și nesupunerea. D-na Humpel întrunește calitățile cele mai proprii pentru sădirea și cultura unei educații solide. Manieri familiare, cari totodată impun respect, un mod minunat de-a îndemna școlărițele la împlinirea datoriilor lor prin fapte și măsuri pedagogice, nu prin cuvinte moralizătoare: iată mijloacele cu ajutorul cărora d-na Humpel a căutat și caută cu mult succes a forma moralitatea fetelor încredințate d-sale. Precum în instrucție, așa și în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și am ridicat din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care o aruncau brusc în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de apel, doar că nu eram prost. Am urcat pontonul, ne-am uscat la soare, apoi am plecat împreună spre casă. Când am ajuns la hotel, am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
reușește să nu pedepsească Pământul și oamenii care distrug natura și pun în pericol liniștea în Împărăție. A fost prima piesă jucată. ,,Pădurea cântă” - o vacanță la bunici, unde surorile Ana și Raluca, eroinele din ,,Stop!Stop!Stop!”, astăzi două școlărițe premiante ,,dresează” lupul și vulpea să nu mai atace gospodăria bunicilor și mai ales cotețul cu găini. ,, Secretele castelului părăsit” - o încercare de cum se iese din poveste și cum se scrie o altă poveste de către copii! Dar în afară de textele originale
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
se îndrăcește, iar genunchii goi ai fetei, săltați nervos, încep să se frece între ei, mîinile i se frîng a neliniște pînă cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge în față, rotește puțin scaunul de lîngă șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi putut să fie persoana, dacă nu madama de colo? Lou indică violent cu degetul mare spre biroul Lindei. Până atunci, vorbisem cu voce scăzută, așa că era imposibil ca Linda să fi auzit ceva, dar am tresărit amândouă ca niște școlărițe vinovate când s-a deschis ușa. Fliss ieși cu o figură preocupată. Respirarăm ușurate. — Ce-i cu voi două? spuse ea. Puneți la cale o revoltă? Înfigându-și mâinile În buzunarele pantalonilor, se lăsă pe călcâie. Era Îmbrăcată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mine pentru conștiinciozitate. Ah, dar nu sunt chiar pentru călătorii, spuse femeia, deschizând pentru prima dată gura și lăsând să se audă o voce studiată. Părul Îi era legat la spate cu o fâșie de catifea, ca cele purtate de școlărițe. Altă blondă. Tare aș fi vrut să știu cum să-mi afișez disprețul. — Ne-am gândit că ar fi perfecte pentru weekenduri la țară. Știți, vara, cu capota mașinii lăsată. Vor arăta splendid pe scaunul din spate. Fliss ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grijă. Adică, nu e chiar atât de tâmpită, nu? A zis că uitase ceva acolo și se dusese să caute. Noroc că nu i-au cerut ăia să explice de ce era lucrul respectiv În vestiarele bărbaților! chicoti ea ca o școlăriță. Voia să-l prindă cu chiloții În vine. Pariu că asta ar fi o priveliște grozavă. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Și-a apucat să vadă ceva? — Nu-ș’. Tot ce știu e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a povestit, asta tot face de atunci Încoace. Adică, o urmărește pe Fliss. Știa că te-a speriat când l-ai surprins la piață. — Doamne sfinte, nici prin cap nu mi-a trecut. M-am pus pe chicotit ca o școlăriță. — Biata Fliss. Brian i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
muncită de gânduri foarte ciudate. Gânduri care se definiseră oarecum în urma unui incident petrecut cu câțiva ani înainte. Într-o zi, Gabriel se afla în Grădina Dianei, la Băi, împreună cu câteva cunoștințe (doamna Robin Osmore, și Anthea Eastcote și o școlăriță) și, nu știu cum, venise vorba despre George, iar prietenele ei îi bârfiseră cumnatul. Vorbele le înghețaseră, însă, pe buze când s-a ivit dintr-odată chiar George care, fără îndoială, auzise totul. După ce s-a depărtat de ele, Gabriel s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare să fi fost abrogată, așa cum se întâmplă, de pildă, în timpul unui război. Dar acum, în unele momente, simțea că se apropie „la lutte finale“. Se uită la mâinile micuțe ale Dianei, cu degetele pătate de nicotină, asemenea degetelor unei școlărițe care-și mușcă unghiile. Îi ridică mâna, i-o mirosi, apoi i-o sărută și continuă să i-o strângă distrat. — Ce-i cu tine? îl întrebă Diane. Venirea profesorului Rozanov? George îi vorbise în treacăt de reîntoarcerea profesorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ne-a dat nici o interdicție. — Ce aproape se aud trenurile în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din scaunele orientale de bambus. Amândouă stăteau drepte, atente, alerte, ca la o întrunire. Părul aproape argintiu al lui Hattie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau și ele stingherite. Pearl și Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare, probabil că de el. Regreta că acceptase să vină. Nu era adevărat că priveliștea îi amintea de Donegal, acolo marea e de un albastru deschis și uscatul galben pal și sidefiu. Donegal are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se țuguiaseră cu o furie care răspundea provocării din privirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]