303 matches
-
râvnit al unui joc care o compunea imobilă și străvezie, frumusețea japoneză s-a întrupat, în zilele noastre, într-un ideal căruia, ca o concesie făcută modernității, i se putea, cel puțin, scurta de la an la an fusta: școlărița. Între școlărița reală de care dai la orice colț de stradă și colega ei ficțională, eroina benzilor de desene animate, erotice sau nu, japonezul aproape că nici nu are nevoie să mai facă vreo deosebire. Suntem, totuși, în țara bărbaților fanatici, îndrăgostiți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este clar, direct, oferit în totalitatea sa. Întredeschisul, vagul, aluzivul sunt valorile supreme. Până într-atât, încât și un banal show erotic japonez va arăta cu totul altfel decât cel cu care suntem noi obișnuiți. Bineînțeles, abundă și la noi școlărița care le servește pe tavă bărbaților mitul cel mai de preț, Graal-ul începutului absolut. Dar vai, priviți-o pe școlărița de la linia noastră fierbinte: cât de vulgară este imitația inocenței, cât de artificial sună îndemnurile viclene ale farmecelor ei. Dintr-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
show erotic japonez va arăta cu totul altfel decât cel cu care suntem noi obișnuiți. Bineînțeles, abundă și la noi școlărița care le servește pe tavă bărbaților mitul cel mai de preț, Graal-ul începutului absolut. Dar vai, priviți-o pe școlărița de la linia noastră fierbinte: cât de vulgară este imitația inocenței, cât de artificial sună îndemnurile viclene ale farmecelor ei. Dintr-o privire, ea pare că ți s-a dat deja în întregime, încă înainte de a se lăsa pătrunsă cu adevărat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
show-ul pe care îl urmăresc la televizor, îmi spun că, într-adevăr, fetița în uniformă care, cu priviri umezite de teamă, cu sfioșenia unei zbateri, este obiectul unei tentative ciudate de seducție, nu este, într-adevăr, altceva decât o școlăriță. Ideea este simplă. Așezată în genunchi pe tatami, în încăperea ei de copiliță, ea trebuie să facă față încercărilor unui bărbat, pe care camera nu îl dezvăluie niciodată, de a obține mici favoruri erotice. O, dar cât de mărunte sunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în încăperea ei de copiliță, ea trebuie să facă față încercărilor unui bărbat, pe care camera nu îl dezvăluie niciodată, de a obține mici favoruri erotice. O, dar cât de mărunte sunt aceste favoruri: o mare victorie este, deja, dacă școlărița acceptă să-și scoată uniforma nu, nu de față cu el, ci alături, după ușă, pentru a se întoarce îmbrăcată într-un costum de baie, ce-i drept, decoltat, pe care i l-a dăruit seducătorul. Ea se uită tot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
antropologic, mi-am limitat numărul subiecților la patru (având grijă să asigur însă o minimă reprezentativitate etnică). Au fost solicitați să se exprime în chestiune o prietenă româncă stabilită de multă vreme în Tokyo, un prieten francez îndrăgostit iremediabil de școlărițele asiatice, iubitul meu cu ochi migdalați (ceea ce, premonitoriu, îi atrăsese cu mult înainte de sejurul japonez apelativul de "domnul samurai") și sora mea cu breton scurt, sever-cleopatric. Până acum, totul merge bine. Îmi înfrânez aici, cu greu, dorința perversă de a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cinematografică, o are ca protagonistă pe Francesca. Silită să facă un împrumut de la Nașul ei (Doru Ana), înalt funcționar la o bancă, aceasta trebuie să suporte ambiguitățile sale sexuale. Nașul o invită pe genunchii lui unde Francesca așezată ca o școlăriță cuminte, atitudine comandată de scenariul pervers, spune o poezie pentru copii cu un motan lacom și un șoricel aflat în pericol de a fi mâncat. Scena nu se întâmplă probabil pentru prima oară și reprezintă pentru nașul libidinos plata pentru
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
20 iunie 1942 Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal e o senzație foarte stranie. Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că mai târziu nici eu, nici altcineva nu va fi interesat de efuziunile unei școlărițe de treisprezece ani. Dar de fapt nu asta contează, am chef să scriu și, mai mult decât atât, să mă destăinui odată ca lumea și pe de-a-ntregul în privința a tot felul de lucruri. „Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
conservă. „După noaptea trecută, chiar am chef de acțiune. Nu știu voi ce părere aveți”, zice Wiggins. „Dac-ar fi după mine, n-aș mai auzi o singură împușcătură cât mai sunt în țara asta”, zic eu. „Vorbești ca o școlăriță fricoasă”, zice Wiggins. „Dacă mai dai mult din plisc, ai să ajungi iar la spălat veceuri”. „Ia uite-te la tine, Metzger, îmi dai peste nas cu rangul tău. Credeam că suntem prieteni, chiar mi-ai face așa ceva?” „Ce să
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
Finkielkraut, fostul șaizecioptist devenit liberal conservator, care a stârnit polemici aprinse în Franța. Tema identitară e mai la modă decât oricând, plimbată de la dreapta la stânga politică, în mare măsură din cauza imigrației masive și a problemelor legate de ea. Cazul Leonardei, școlărița kosovară expulzată nu demult, a pus paie pe foc și l-a făcut pe președintele Hollande să coboare în sondaje la 21%. Finkielkraut se întreabă, de exemplu, de ce Franța e singura țară occidentală care interzice prin lege portul voalului integral
„Identitate nefericită“ () [Corola-journal/Journalistic/3025_a_4350]
-
patru ani și trei luni - era invitatul de onoare cu care Nenea Ion purtase înainte nenumărate dialoguri. Legate de conversațiile lor se născuse și ideea acestui Moș Ajun, de a cărui organizare se ocupase o nepoată a doamnei Oghină, Voica, școlăriță în primii ani de liceu, pe care mai târziu Vinea a adoptat-o. A fost adus și un Moș Crăciun cu barbă albă și manta roșie, actor de la teatrul unde mama Voicăi, doamna Mariorica, lucra ca peruchieră. Astfel sufrageria, salonul
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
naturalizat pe malul Dâmboviței, ar exclama, sunt sigur, un: -O, tempora...!, care l-ar trânti în fund pe Catilina... Și îți mai garantez, că, după ce ar mai vedea-o pe "Antena 1" și pe Mihaela Rădulescu într-o minijupă de școlăriță post-decembristă (și cu un decolteu demn de Laura Andreșan - 27 octombrie, "Observator", Antena 1) ), la emisiunea sa "Duminica în familie" (din 29 octombrie) și auzind-o întrebându-l (aluziv? - hi-hi-ha!...) pe primarul Craiovei, invitatul emisiunii: "-Vreți dumneavoastră, domnule primar Antonie
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
aștepta. Dacă prezența noastră era prea evidentă în casă nici nu-l mai aștepta pe tata. Ne altoia ea în persoană. Mama ne bătea cu făcălețul, iar tata folosea cureaua. Drept urmare, când am început să-mi iau viața în mâini, școlăriță fiind, pe lângă caietele de dictando și cele cu pătrățele pentru aritmetică în fiecare zi căram în ghiozdan o curea de-a tatei și un făcăleț de-al mamei, armele „crimei”. După ore urcam într-un autobuz, coboram într-o stație
Moștenire de la tata. Ne alinia şi la semnalul „Jos ochelarii!” se dezlănţuia infernul () [Corola-blog/BlogPost/338226_a_339555]
-
faci cu viitorul tău, chiar dacă ți-ai început viața sexuală. - Nu știu dacă va fi așa curând un alt Sebastian în brațele mele și eu în patul lui. Să știi că te-am iubit, chiar dacă am făcut-o ca o școlăriță, uneori cu teamă, alteori cu jenă, dar mereu când trăiam sublimul, uitam de toate acestea și eram fericită în brațele tale, chiar dacă mă mai pot numi încă mult timp o copilă. - Repet, ai grijă de tine și ne-ai face
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dintre corpurile noastre. I-am auzit respirația, o simțeam și pe a mea, îmi simțeam inima cum bate între coaste. Emoțiile de care nu scapi, oricât de bătrân sau experimentat ai fi, m-au făcut să mă simt ca o școlăriță; eram un bărbat și o femeie, singuri într-o cameră, și ne doream, iar asta era mai mult decât evident, de parcă scria cu litere mari pe frunțile noastre. Aveam nevoie de alcool. Am scos o sticlă de votcă de la frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în mâna domnului Witkowski. În cutie se află fotografiile lui preferate cu Gretl: Gretl în poziție ginecologică - o fotografie care ar trebui făcută în curând din nou, fiindcă între timp a mai acumulat experiență de fotograf -, Gretl la bordel, Gretl școlăriță, cu șorț și nuia. Tocul pistolului se află în sertarul secret al dulapului din bucătărie, pe care nu‑l știe nimeni. Nici n‑ar interesa, de altfel, pe nimeni, fiul nu‑i interesat, din păcate, decât de literatură. Fostul ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
genul celor pe care le văzusem în seria de fotografii cu fata cu castravetele. Două grămezi de reviste ca acelea pe care le găsiserăm în biroul lui Helmut. Nimic care să indice că Poliza ar fi putut să ucidă cinci școlărițe. Când am ieșit din nou afară am descoperit că Becker revenise cu un polițist în uniformă, un sergent. Cei doi stăteau și se uitau la cadavrul lui Poliza ca niște băieței care privesc o pisică moartă în canal, iar sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
client. Sau a auzit de cineva care a avut. — Spune-mi mai multe despre criminalul tău. — Nu știu multe, am oftat. Nu știu cum îl cheamă, unde locuiește, de unde vine sau cum arată. Ce știu este că îi place să lege fedeleș școlărițe. — Multor bărbați le place să lege fete, zise Evona. Nu mă întreba ce le iese la asta. Sunt chiar și unii cărora le place să biciuiască fete, deși eu nu permit așa ceva. Un porc ca ăsta ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
porc ca ăsta ar trebui să fie închis. — Ascultă, orice ar putea ajuta. În acest moment nu sunt prea multe date pentru a continua. Evona ridică din umeri și își stinse țigara: — Ce dracu’, zise ea, am fost și eu școlăriță cândva. Ai zis patru fete... — S-ar putea să fie chiar cinci. Toate între 15 și 16 ani. Din familii cumsecade, fete cu viitor luminos în față, până ce acest maniac le răpește, le violează, le taie gâtul și apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
eu, înclinându-mă înainte în semn de încurajare. Apoi le strangulează și le taie gâtul. — Îmi cer scuze, zise ea după un minut. Îmi este greu. Voiam să uit toată chestia asta, dar Evona zice că au fost omorâte niște școlărițe. Vreau să fiu de ajutor, zău că vreau, dar mi-e greu. Mi-am aprins o țigară și i-am oferit pachetul. Ea scutură din cap. — Nu te grăbi, Helene, i-am zis. E vorba despre un client? Cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cu tot cu clești și bastoane de cauciuc. — Doamnă, i-am zis, ridicându-mă, vă puteți baza pe asta. Mersi de ajutor. Helene se ridică în picioare, cu brațele încrucișate și strânse din umeri: — Da, mă rog, am fost și eu cândva școlăriță, înțelegeți ce vreau să zic? I-am aruncat o privire Evonei și am zâmbit: — Știu ce vrei să zici. Am făcut un semn din cap spre dormitoarele de pe coridor: — Când Don Juan își încheie investigațiile, spune-i că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gratis. Asta e ceea ce ați învățat ca detectiv particular? — Nu, e ce-am învățat ca un bun om de afaceri. Dar de vreme ce ai menționat asta, nu-mi place cum miroase treaba asta: un detectiv particular care încearcă să găsească o școlăriță dispărută și apoi refuză onorariul. — Rolf Vogelmann? Dar el n-a găsit-o. — Dă-mi voie să-ți spun ceva. În vremurile astea, o grămadă de oameni dispar în orașul ăsta dintr-o grămadă de motive diferite. Să găsești una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
guler, cel puțin brigadier. Și încă ceva. Cum de nu observasem mai înainte - asemănarea fizică dintre Weisthor și Julius Streicher? Era adevărat că Weisthor era probabil cu zece ani mai în vârstă decât Streicher, dar descrierea făcută de micuța evreică, școlărița Sarah Hirsch, se putea aplica la fel de ușor lui Weisthor, ca și lui Streicher: amândoi erau solizi, fără mult păr și o mustață mică; și amândoi aveau puternice accente din sud. Austriac sau bavarez, zisese ea. Păi, Weisthor era din Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nici măcar de vreo anchetă cu privire la el. — Aceasta din cauză că nu exista nici o anchetă despre Weisthor. Totuși, o anchetă complet separată a revelat rolul principal al lui Weisthor într-o conspirație odioasă care a avut ca rezultat omorârea perversă a șapte inocente școlărițe germane. — Reichsführer, protestez, răcni Weisthor. E monstruos. — Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]