87 matches
-
investit altfel în artiști, ne-am definit, altfel, valorile. Nu mi-a fost profesoară, dar am învățat multe de la ea. Și, privind peste anii care ne-au adus împreună, peste nopțile de la București, Arcuș sau Timișoara în care fumam ca șerpoaicele despicînd în paisprezece destinele teatrului românesc, contrazicîndu-ne sau pactizînd, îmi dau seama că acest timp mi-a fost dat și ca un dar. Mi-a fost dat ca să pot recupera ceva din trecutul familiei mele, din poveștile nepovestite din tot
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
de atunci de când pasărea albă ți-a sărutat părul în zori risipind ce mai lăsase somnul trucat din visele tale copilărești și a dispărut apoi în văzduh cu propria-ți umbră Matrice Drumul pe care pășeam se arcuia precum o șerpoaică tălpile arse îmi erau de atâtea zig-zaguri singură pășeam într-un fel de umbrare cleioase o și cât îmi doream să ajung undeva într-o casă de pildă adică în acel romb alb liniștit unde mirosul absenței mântuie teama Pragul
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
atitudine față de ploaia lirică ne propune, de la Tîrgoviște, în revista Litere, nr.4-5 din aprilie-mai 2004, Monica Enache. Mult mai năbădăioasă decît colegele sale dunărene și cu limba atinsă ușor de spurcăciunile argheziene, Monica se zbate în ploaie ca o șerpoaică și se ia la harță directă cu meteorologia, dar are ce are și cu îngerii: Cerul duhnea a ploaie, / a cîntece juvenile îngerești. / Răsăritul versului liber-cugetător / Îl avea-n cap de-o săptămînă de secunde, / acuns printre șuvițe denaturate. / Cerul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
știam!... Imperfectul, slăbiciunea fiilor de lângă Ararat! Ca și cum, lor, prezentul nu le-ar fi convenit niciodată, doar ce nu mai este, doar ce-a fost și nu mai poate să fie - rasă veche, obsedată de trecut. Mița îmbătrânise fumând ca o șerpoaică, dând în cărți și stând serile singură și privind în gol. Pe Garabet al ei, îl iubise, într-adevăr, ca pe nici o ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe și mă pupa cu foc. Avea o energie
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
am vrut să mă mărit cu unul din heciorii șopârlelor, așa că am hugit. Îți las ție plodul ca să-l crești, iar eu hug în codrii, că de mă găsesc la tine tustrei vom muri. Grigore acceptă cu greu despărțirea de șerpoaică. Zilnic avea în minte părul ei bălai cu luciri verzui, ochii aceia vrăjiți, iar graiul său stâlcit parcă-l auzea mai mereu. Anii treceau, copilul crescuse și îi semăna mumă-sii. Era tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea de gură și nimeni nu se înșelegea cu ea. Fetele o urau, dar feciorii toți roșeau în fața ei. Moșul vroia să dea fata celui mai avut băiet din sat, dar puica de șerpoaică a fugit cu un flăcău nebun prin pădure și a rămas grea cu el. Tot satul râdea de ea, dar lui taică-su nici că nu-i păsa. Avea un nepot gras, blond, leit mă-sa. „Am o fată, am
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
târziu și-o adus aminte de vorbele celor doi ghicitori și oftă pentru soarta lui potrivnică, căci după cum i-a fost scris, așa o și pățit. Pe patul de moarte striga nemaibăgând seamă de Sfântul Maslu, de popii din jurul lui: „Șerpoaica mea, de ce m-ai lăsat?” A murit Grigore cu pielea rece și cu lacrimi pe obraz.
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
natale. Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Ești fiul meu: te-am înfiat! Ești fiul meu: te-am înfiat!/ Îți simt în ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Dembosky, majoreta tambur-major a fanfarei liceului lor. Geniul lui Alice consta în faptul că era capabilă să învârtă în aer nu doar un baston, ca altele, ci două bastoane argintii deodată - le trecea peste umeri, apoi, cu o mișcare de șerpoaică, le lăsa să-i alunece între picioare, după care le arunca la cinci-șase metri înălțime, prinzându-le unul câte unul pe spinare. Rareori i se-ntâmpla să scape vreun baston pe gazon și, în astfel de situații, își făcuse obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiecare clipă la război. Chiar poetul e silit să ia arma în mână (Tristele, IV 1) pentru a respinge atacul barbarilor cu săgeți otrăvite, de două ori ucigașe : Ca ei să facă moartea mai crudă, mai cumplită,/ Cu fiere de șerpoaică își ung a lor săgeți (Ponticele, I 2). Bătrân, bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul, nici apa nu-mi priește,/ Nici aerul, și trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, mă chinuie nesomnul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
flaminul împăciuitor. Știe c-ai fost mai bun cu el decât merita. Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri și dă să se îndrepte spre lectică. Dialul îl reține de togă: — Se luptă sărmanul cu frigul. Pe malul Pontului Euxin iarna nu-i blândă, ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Broanteș. îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca o șerpoaică peste ibric, turcii intrau în Camenița. Dar cine-i poate acuza pe eroii noștri? De multe ori, în vâltoarea și-n inconștiența tinereții, oamenii nu iau seama la importante evenimente istorice care mai târziu toată le vor strica toată maturitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oi fi stat eu cu capu-n perne, măi băieți, dar știu că la urmă, tot truda a învins fiorii - și am adormit. Când m-am trezit, era lumină în odăiță și focul pâlpâia în hoarnă. Și - dragii mei - o șerpoaică mândră, o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei. Acuma las la o parte uimirea mea, poate voi fi boldit ochi minunați, poate mă credeam încă sub stăpânirea unui vis - îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sub stăpânirea unui vis - îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor. —Te miri tare, bădiță? zise șerpoaica; ai crezut că te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat ca un muscal și s-a culcat în șură... Nu poți avea nici o credință într-însul! Eu am fost la târg de am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
închizându-se și zăvorul sunând. Iar Colțun începu iar să latre cu mare mânie. —Care-i acolo, măi? răcni iar glasul cel somnoros de la șopron. Și Niță se strecură repegior pe drumul pe care venise și se lăsă la vale. „Șerpoaică fată, se gândi el. Știe cum să vorbeascăși cum să se poarte la vreme de noapte... Parc-am auzit-o râzând după ce-a închis ușa... Cum văd eu, trebuie să mă-mprietinesc întăi cu cânele... Iar ei parcă nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
supere... Da’ am crezut că cine știe ce-i... Fata râse ușurel și-și aplecă fruntea în pieptul flăcăului. Dacă s-a supărat, i-a fi trecut... Las-o pe călugăriță-n pace... Lepădatu se gândea, ducându-se spre vitele lui: „Mare șerpoaică și mare zmeoaică îi și fata asta a moșneagului... Acu de ce mă fierbe și mă poartă ea așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i dragă!“ Pe la sfârșitul lui răpciune un vânt aspru de la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ar fi mai comentată chiar și decât Israelul, ziariștii și cameramanii de televiziune se vor năpusti ca niște hiene și odată cu ei și investitorii. — Vrabia mălai visează! bomăne Pastenague și se uită după o negresă splendidă cu un trup de șerpoaică. Cotidianul, 13 octombrie 2001 Ca la teatru... Se făcea că Ungaria se înălța încet, ca la teatru. Cortina se dădea la o parte și noi, vecinii, români din Banat și din Ardeal, înțepeneam pe scaunele noastre de spectatori tolerați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
la Prundeni, la moșia cumnatului Hallipa. în timpuri normale Lică ocolea familia ce-1 ocolea. Vagabonda-iul l"i îi lăsase față d" ci o inferioritate supărătoare. Dar pe timpurile acelea de agitație, lucrurile se schimbase: Hallipa se arătase politicos si "șerpoaica frumoasă" - cum o chema Lică pe soră-sa - nu-1 putuse goni, învestit cu misiuni militare oficiale. La Prundeni, Lică găsise pe buna Lina instalată și îi pusese chestiunea Siei, cu care nu știa ce să facă. Lina însă trebuise să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
murit - mărturisea - fără țigărușă. Plăcerile ei erau așa de puține! Frumoasa Lenoră fuma și ea, dar o țigară delicată pe zi, la cafea; așa de ,.adorabil", încît Rim încerca și el una, ca să ție companie. Lenora nu trăgea ca o "șerpoaică", ci o mesteca numai cu buze roze - histoire d'etre plus tentante - emitea cu accent nemțesc Rim. Era o femeie cu adevărat încîntătoare, plină de capriciu, dar care da în schimb. Și Rim părea pătruns de meritul acelui dar. Hailipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-o-ncolo de pațachină! Și asta-i dusă cu pluta... - Nu cred, chiar așa? - Da, măi, mă duc la ea într-o seară, iau și niște trandafiri, o sticlă de vin, mă înfățișez. Se fâțâie puțin pe lângă mine, e bună șerpoaica, caut un disc cu bluesuri... Dispare în bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se simte în jurul ei. Daisy abia îi aruncă o privire, apoi sare de gâtul lui Finn și-l trage mai aproape de corpul ei aproape gol. — Îmi pare bine să te cunosc, zice ea, privind-o pe Vanessa cu ochi de șerpoaică. Finn mi-a povestit atâtea despre tine, nu-i așa, iubitule? În mod straniu, Finn pare să nici nu conteze în această dispută. Îți dai seama de asta fără nici un efort. Este o rivalitate între două femei care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în vârstă de vreun sfert de sută acolo, nu una cu ditai flăcăul - s-a auzit alt glas. ― Păi aici e tot chichirezul, oameni buni! Că hangița era a doua nevastă a hangiului, fiindcă prima îi murise. Și era o șerpoaică de femeie de te băga în boale! Numai s-o fi văzut și nu-ți mai venea să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase sufletul și orice alt gând! Nu a putut face un pas până când lampa nu a fost stinsă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai puțin prietenoase... În sfârșit, au ajuns. A luat-o în brațe și a trecut o peste prag, ca pe o mireasă. A aprins lampa, după care a ieșit, să vadă dacă în jur e liniște. Când s-a întors, șerpoaica se afla deja sub plapumă, acoperită până peste ochi... Lotrul nici nu și-a dat seama când s-a văzut gol. A smuls plapuma. De sub ea i s-a arătat trupul hangiței, nud și îmbietor... Două brațe albe întinse spre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]