859 matches
-
cinei luate de Palmer și Antonia zăceau părăsite pe masă. Honor Klein trase mai aproape cele două șervete mototolite și le privi îngândurată. Apoi, cu o mână aruncă în sus, spre plafonul înalt pierdut în întuneric, unul dintre ele. Pe când șervetul cobora, sabia se mișcă cu o viteză uluitoare. Cele două jumătăți ale șervetului căzură pe podea. Ea îl aruncă în sus și pe al doilea și îl decapită în același fel. Am cules de pe jos o bucată. Era tăiată perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai aproape cele două șervete mototolite și le privi îngândurată. Apoi, cu o mână aruncă în sus, spre plafonul înalt pierdut în întuneric, unul dintre ele. Pe când șervetul cobora, sabia se mișcă cu o viteză uluitoare. Cele două jumătăți ale șervetului căzură pe podea. Ea îl aruncă în sus și pe al doilea și îl decapită în același fel. Am cules de pe jos o bucată. Era tăiată perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de momentul când am intrat împreună în salon și ea a dat ochi pentru prima dată cu cei doi, ca un căpitan tânăr și nemilos. Am pus jumătatea de șervet pe masă și am spus: — Grozavă scamatorie. — Asta n-a fost scamatorie, a răspuns Honor. Stătea în fața mea ținând încă în ambele mâini mânerul sabiei și uitându-se la șervetul tăiat. Am observat că respiră greu. Apoi își apropie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca un căpitan tânăr și nemilos. Am pus jumătatea de șervet pe masă și am spus: — Grozavă scamatorie. — Asta n-a fost scamatorie, a răspuns Honor. Stătea în fața mea ținând încă în ambele mâini mânerul sabiei și uitându-se la șervetul tăiat. Am observat că respiră greu. Apoi își apropie din nou scaunul de masă și se așeză. Ridică sabia ca și cum ar fi fost un obiect foarte greu și-și răcori fruntea lipind-o de lamă, rotindu-și încet capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trenul spre Cambridge, era acela de uimire în fața sursei dragostei mele și a naturii sale. Când începusem, fără știrea mea, să o iubesc pe Honor Klein? Oare atunci când o trântisem pe jos în pivniță? Sau poate atunci când o văzusem tăind șervetele cu sabia de samurai? Sau poate chiar mai de mult, în clipa aceea stranie când o văzusem, ca pe un cavaler cu pinteni și zale, înfruntându-i pe cei doi suverani aureolați care mă oprimau? Sau poate fusese momentul profetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de metal pe care nu-l puteam identifica, dar care părea o paletă pentru prăjituri. Pe masă era tabachera, iar pe podea, un scaun răsturnat. Habar n-am de ce am băgat tabachera În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Knisch? A, da, „Knisch“... Nu Înseamnă nimic. E doar o acoperire. Mă tem că n-am reșit să inventez ceva mai bun. Zâmbi extaziat, parțial mie, parțial chelnerului care tocmai sosea. O cafea, vă rog. Cu lapte rece. Apoi dădu șervetul la o parte. E mai bine dacă domnul Landau crede În continuare că sunt un vânzător ambulant din provinciile austriece. Nu fac rău nimănui, Sascha. Tu vrei ceva? Pipăindu-mi buzunarele, am comandat un pachet nou de țigări, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mulțumesc! În primele douăzeci și patru de ore petrecute în Iowa nu răspund decât cu „mulțumesc“ oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de micul ei gentleman! E politicos până și cu mobila! Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de micul ei gentleman! E politicos până și cu mobila! Există, apoi, în engleză, o expresie, „Bună dimineața“ sau, cel puțin, așa mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apăru cu un halat din șifon turcoaz pe care Lauren Îl puse direct peste costumul de baie. Peste câteva momente, o altă menajeră sosi cu o tavă plină cu quesadilla 1 și guacamole 2 proaspăt preparate, farfurii din sticlă și șervete din olandă roz-bonbon. —Mmmmm! Mulțumesc, Maria, zise Lauren. Puede hacer nos el favor de traer dos limonadas heladas?3 —Si, señorita 1, dădu din cap Maria. Maria Îi dădu zor să aranjeze o măsuță scundă, lăcuită, apoi dispăru Înăuntru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
calmant. Într-adevăr, nimic nu calmează mai mult decât cufundarea Într-unul dintre fotoliile Îmbrăcate În catifea roșie de la Carlyle și nici nu există priveliște mai liniștitoare decât aceea oferită de un chelner octogenar Îmbrăcat cu jachetă albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai că În seara aceea simțeam că nimic nu ar fi putut să-mi calmeze sentimentul de anxietate crescândă. Singurul lucru care mă mai Înveselea cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai multe straturi de hârtie albă, foarte fină. —Sunt așa de emoționată, iubitule... am spus În timp ce ridicam straturile de hârtie. Era ceva care licărea dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit. Poate că reușise să-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că, Încercând să par fericită, i-am spus: — Îmi plac la nebunie trandafirii, și am depus un sărut pe nasul lui. Arată atât de... romantic... pe un inel pentru șervete. Of, unde era oare colierul meu? — Să nu cumva să ai o confruntare cu el. Nu e o dovadă clară că are o aventură, spuse Lauren, Îngrozită. —Aventură, am rămas eu cu gura căscată. Cuvântul m-a scos complet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera îi cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii. - Înseamnă că a fost tămbălău mare, arunc și eu un comentariu, mai mult să mă aflu-n treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țin minte, o bucată chiar frumoasă de damasc albastru cu margini brodate. Nu-i un lucru pe care mă aștept să-l cumpere mama, așa că întreb, i-a dăruit-o cineva? Mama tocmai se trage spre masă și-și despăturește șervetul din damasc albastru cu toate aburind între noi: ea, eu și tata. Cartofii dulci sub stratul lor de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
clopoței și gonguri metalice. — Scuze, cred, zice Brandy. Îs tot soiul de prostii pe podea și-au intrat sub pedala de frână când am încercat să opresc. Muzică luminoasă ca argintul se rostogolește de sub scaunele noastre de mașină. Inele de șervete și lingurițe de argint năvălesc în picioarele noastre. Brandy are sfeșnice între picioare. Un taler de argint strălucind în lumina stelelor e pe jumătate ieșit de sub scaunul lui Brandy, uitându-se în sus între picioarele ei lungi. Brandy mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spate și apucă altceva. Un sfeșnic de argint. — Asta-i moștenirea mea, zice Manus. Azvârlit peste cap în întuneric, sfeșnicul se rotește prin aer, tăcut, așa cum îți imaginezi că zboară sateliții. — Știi - Manus azvârle o mână scânteietoare de inele pentru șervete -, părinții tăi sunt un fel de Dumnezeu. Sigur, îi iubești și vrei să știi că există pe lume, dar nu-i vezi cu adevărat decât atunci când vor ceva. Vătraiul de argint zboară sus, sus, sus, către stele și-apoi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă mai este acolo, dacă n-a plecat. A intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot trimită semne și ei să nu le ia în seamă și atunci pune la cale cîte un accident, bună, nu?" Și rîse de unul singur, destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională, e mai bine să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eventual, mai dorea o felie de pâine. Cana ei cu ceai rămânea, mereu, plină pe jumătate. Nu avea timp de pierdut cu lucruri mărunte, lipsite de importanță. Nu reușea să înțeleagă cum puteau să stea verii ei la masă cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă corp și să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea vârstei, de ce aceștia se purtau altfel decât ea când, de fapt, erau rodul aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bica lângă ei și sărbătoritul în capul mesei. Era exact ceea ce nu suporta Dan: să fie în centrul atenției. Se foi în scaun până când Andei i se făcu milă și schimbă locul ei cu al lui. Familia Vandei mânca ținând șervetul pe brațe, în timp ce capul familiei făcea glume, spunea bancuri și povestea orice mișcare a Emei din ultimii cinci ani. Mai înainte ca Dan să sufle în lumânări, copiii se retraseră în camera cealaltă să pregătească spectacolul. Era un adevărat ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na, mănâncă, îmbuibă-te, îi turna ea în pahar vinul, îl urmărea cum își tamponează buzele cu șervetul, cu un fel de superioritate, ca și cum totul așa s-ar fi cuvenit să fie. Ai văzut ce ți-a făcut fie-ta? părea să întrebe în loc de mulțumiri pentru masă, în tăcerea lui în timp ce se ridica. Ei, a făcut, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]