750 matches
-
un noroc chior că ne-am întîlnit, simte nevoia să mărturisească, vă rog să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu-i-se sub șezut, v ați dat seama de asta, nu? — E prima dată cînd conspirăm la dumneavoastră acasă, constată Petrică cu emoție în glas. — Moment istoric, domnilor, zice Sena, dacă n am fi avut pana de benzină, cine știe ce lucruri inutile am fi făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cam șapte-opt lățime. Fusese zugrăvită în întregime în albastru. În fund, în colțul din dreapta era așezat barul deasupra căruia atîrnau cu gura în jos paharele curate. În fața sa la distanță egală unul de celălalt se găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi în pardoseală ca să nu poată fi mutate de la locul lor. Pe peretele din stînga dintr un capăt în celălalt, cam la înălțimea pieptului, era montată o tejghea din lemn pe care pariorii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iulie Mi-a murit Încă un prieten. Avea T. B.C., boala mizeriei și a lipsurilor. Locuia retras, singur și-și scrisese pe perete o frază a lui Soloviov: ,, O singură posibilitate de viață există pentru omdezrădăcinarea egoismului,,. Pe scaunul bizantin, cu șezutul Îmbrăcat În catifea verde, se află un dicționar al paranormalului, cea mai recentă și mai complexă lucrare de acest gen. Te așezi În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cred că am calculat bineă și Închei cartea. Sunt Într-o stare de exaltare pe care n-am mai trăit-o de mult; niciodată, vă spun cu mâna pe suflet, nu m-am simțit atât de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se termina la Shepherd’s Bush. Celălalt braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare către șezutul delimitat de un tunel bifurcat de beton; unul dintre picioare atârna, pregătindu-se parcă pentru o lovitură, înspre Paddington, iar celălalt era ușor oblic, cu laba piciorului pusă ferm peste Marylebone Road. În momentul acela, mașina lui Alan ataca, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atingeau una de cealaltă în ușile sălilor de urgență. Polițiștii m-au ridicat din mașină și, cu brațele lor vânjoase, m-au așezat pe-o targă. Mă simțeam deja izolat de realitatea acelui accident. Am încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
astfel de sfat ar fi total inutil și, probabil, n-ar duce decât la nefericirea persoanei respective. Bietul om ar involua de la a fi o persoană grasă, care doarme confortabil la umbra unui copac, la o persoană slabă, fără un șezut pe care să șadă și, probabil, din cauza asta, incapabilă să doarmă. Și cu ea cum rămâne? E o doamnă solidă - de constituție tradițională - și, cu toate astea, nu are nici o problemă să-și doarmă numărul necesar de ore. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că s-a Încăpățînat să mă alăpteze pînă n-a mai putut suporta și a rupt-o la fugă. Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, mărginindu-se să se ridice În capul oaselor, pînă cînd reuși să se așeze În șezut, În timp ce el se cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
surorile Rhea care m-au văzut cu o pușcă prin tot orașul. Cu degetul, scriu în praful de pe jos: trebuie să-i găsim portofelul. — Pantalonii lui, zice Brandy, sunt uzi. Acum Manus se uită țintă la mine, se ridică în șezut și se lovește la cap în capacul deschis al portbagajului. Mamă, o, mamă, știi ce doare asta, și totuși nu-i nimic tragic până când Brandy Alexander nu intervine cu reacția ei exagerată. — O, sărmanul de tine, zice ea. Apoi Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Kitmir, chiar când băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la pământ, mergând aproape de‑a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau, abia auzindu‑i răsuflarea stăpânită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor, rotunjirea coapselor, scobitura delicată a spatelui și arcuirea îndrăzneață a șezutului. Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
auzit clinchetul lanțului de la bicicletă. Cineva a tras de chinga tăștii rămase pe umăr, care s-a desprins ca și cum nu mai ținea să fie a lui. — Gata! a țipat Neng. L-a apucat de subțiori și l-a pus În șezut. Nu-i drept! Ia mâna de pe bicicletă ori Îți ard una un’te doare mai tare! — Oho-ho, ia te uită cine dă din gură, s-a auzit vocea croncănită. și ce-oi fi având tu de gând să faci? Să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sau prins și rupt și smucit. Doar picioarele mele lovind podeaua unul după celălalt și mult, mult prea lent, tăcerea înconjurând și precedând fiecare pas: buf buf buf buf Apoi am ajuns la scaun și am sărit, un picior lovind șezutul și împingându-mă în sus, tot mai sus și m-am strâns și mi-am ferit capul și totul era tăcut - eu în aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăietorului de iarbă, un scaun rotativ de birou, ușor uzat, cu tapiserie albastră. Ca majoritatea scaunelor de birou, acesta avea roți, însă erau blocate cu cinci sau șase lanțuri de bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un noroc chior că ne-am întîlnit, simte nevoia să mărturisească, vă rog să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu-i-se sub șezut, v ați dat seama de asta, nu? — E prima dată cînd conspirăm la dumneavoastră acasă, constată Petrică cu emoție în glas. — Moment istoric, domnilor, zice Sena, dacă n am fi avut pana de benzină, cine știe ce lucruri inutile am fi făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cam șapte-opt lățime. Fusese zugrăvită în întregime în albastru. În fund, în colțul din dreapta era așezat barul deasupra căruia atîrnau cu gura în jos paharele curate. În fața sa la distanță egală unul de celălalt se găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi în pardoseală ca să nu poată fi mutate de la locul lor. Pe peretele din stînga dintr un capăt în celălalt, cam la înălțimea pieptului, era montată o tejghea din lemn pe care pariorii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să spui „da” - a răspuns profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
captivată de film și din când în când aplaudă sau intervine în acțiune : "Încetează cu minciunile Marcia ! Tom este atât de frumos, atât de bogat ! La ce îți mai trebuie alții ? Eu aș fi fericită dacă..." apoi, ridicându-se în șezut : "Tom, dragule, de ce nu vrei să vii și pe la noi ?" întreabă cu o voce alintat-amuzată tânăra vecină de pat și trimite o bezea spre ecran. Dora privește în fine și ea : chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
obișnuită pentru oamenii în alb care veghează "liniștitele" nopți de spital. Nefertiti, cum o numește Dora în gând, este agitată. Face mișcări de neînțeles care reușesc să deconecteze de la monitor micile antene de pe creștet. A reușit să se ridice în șezut și să se aplece mult în față. Scoate niște gemete sau mai curând niște icnituri necontrolate. Parcă ar vrea să vomite ? Da, chiar vomită. Dora întreabă de câteva ori, din ce în ce mai insistent: "Ți-e rău ?" Întrebările rămân fără răspuns. Îi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din coloana vertebrală. Se tânguie : L. C. R. ? Iar L. C. R. ? Nu vă fie teamă. Vă asigur că nu o să simțiți nimic, nici măcar ca o injecție obișnuită. Iată, sora a adus deja cele trebuincioase și o să vă susțină să stați în șezut pe marginea patului. O să aveți doar o senzație răcoroasă care este dată de un anestezic de suprafață. Sunteți pregătită ? Degete abile și suple masează locul în care temutul ac intră cu ușurință. Dora nici nu își dă seama că operația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ar dori să poată face un test ca să verifice integritatea capacităților intelectuale ale pacientei după utilizarea a multiple doze de anestezic. Se întreabă dacă acest test nu este prematur și întreabă : Vă simțiți bine ? Credeți că puteți să stați în șezut câteva minute și să scrieți ceva ? Desigur, o să vă ajut, atât eu cât și domnișoara din patul alăturat, care se simte cum nu se poate mai bine. Somnul prelungit, comprimatele înghițite, puncția lombară dar și cuvintele profesorului au reconfortat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]