72 matches
-
cenușie din cer până-n pământ se mișca venind din munte. - Ne-apucă ploaia! Să fugim! Am pornit repede la vale. Dar ploaia trecu cotropitoare peste Târgu-Neamțului, înaintînd triumfal înspre Moldova și trimițând până la noi frânturi umede de vânt, ca niște șfichiuri nevăzute. Doamna M... era în cerdac. - Am o foame de lup! strigă Adela de pe scări și se repezicu gura deschisă la doamna M... s-o mănânce... în sărutări. - Ce-i cu voalul tău, Adela? Și de unde ai găsit tu atâția
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse din zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel a putut vedea strălucirea unor ochi ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fratele mamei a dat cu harapnicul peste gard, de-a călare, a prins-o de picioare, a Început s-o tragă... - Cu ce? Harapnicul e bici, nu lasso. - Și una și alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curnuți. A-ha: curnuții-cornuții, fructele țepoase ale unor spini de cărare și de pășune, cât un bob de mazăre, cu ace-cârlige (de aici: cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a șfichiului rupînd din pielea aburindă. Și după aceea, totul se liniștește ca prin farmec, ajung doar cîțiva pași făcuți într-o clipă de înțelegere, de cele mai multe ori nimerită nu aflată. Și el nimerise cu raportul său despre prințul Pangratty în acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin articolul lui Tony Judt și reacțiile stârnite de acesta, mi-am zis la un moment dat că revista 22 e o arenă (am găsit cuvântul!) a politically correctness-ului: cu nisip sau talaj din belșug, câțiva dresori mânuind bici cu șfichiul lung și intelectuali români abia scăpați din cuști și care învață să fie liberi... Cotidianul, 16-17 februarie 2002 Globalizarea literaturii după descoperirea dinamitei Într-o conferință pe tema „Poate fi literatura globalizată?”, Gheorghe Schwartz susține teza conform căreia nu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
urmărea îngrijorat norii fumurii care îi ascundeau orizontul în oricare parte se uita. Câteva fulgere crăpară spectaculos cerul în mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul și, cu totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii, lanurile cu grâul abia săltat de o palmă de la pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a ceea ce a fost odată fortăreața clubului, scîrțîie, iar ultimele uși rămase ale șopronului gol se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și șfichiuri de vînt și apă, apă care din cînd în cînd lovește platforma ca un bici, chiar acum percep rîul mai mult ca pe un aliat decît ca pe un dușman. Pentru că fața rece și mînioasă este și a mea și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lor, rechiziționat pentru trupele sovietice care treceau să elibereze Bucureștii. De câte ori auzea o voce guturală, vorbind rusește, tresărea răvășită. Ștunțkovici îi dăruise câteva nopți de pasiune cum nu mai întâlnise până atunci. Parcă toți ciulinii stepei ruse îi pârpoleau trupul, șfichiuri de crivăț îi răvășeau sufletul și nesfârșite hoarde de cazaci tot dădeau să intre în ea, când Ștrunkovici urla nesătul: „Sanitarnaia, eșcio raz, sanitarnaia, madam!“ După o săptămână, Ștrunțkovici s-a dus cu frontul și n-a mai știut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ani, școala era slujită de dascăli cu vocație și cu meritat renume, care au dus faima acestei instituții mult peste granițele județului. Se aflau printre aceștia Nicolae Colibaba, Benone Constantinescu, Mihai Constandache, Ion Manolache, Lucia- Adela Pop, Vasile Pușcașu, Emil Șfichi, Ludmila Carasievici, care au ridicat și menținut, la cote înalte de calitate și exigență, prestația didactică iar ca urmare, aproape toți absolvenții erau admiși în învățământul superior. Liceul „Costache Negruzzi” se bucura de apreciere din partea conducerii locale, județene și a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Salutul meu adresat tuturor, fără să vizeze pe cineva anume, se pierdu În agitația Înconjurătoare. Am luat-o de-a lungul debarcaderului, am lăsat În urmă primăria situată la capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și totuși plină de spaimă. Strînse În jurul ei marginile cuverturii În care o Înfășurase Înainte de a se duce să-i pregătească un ceai fierbinte care avea s-o Încălzească total, spusese el. Avea dreptate. Licoarea tare și dulce Îi dădu șfichiul de care trupul ei avea nevoie ca să-și revină. - Poate că ai fost pe punctul să te Îneci cînd erai copil, comentă Ryan. Asta ar explica acel val enorm și senzația că ești Înghițită. - Mi-aș aminti. Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Numai hotărăște-te repejor, că sîntem deja în întîrziere și nimeni n-o să aștepte după noi. Nimeri într-un ascensor de recuzită fără lumină, care semăna cu o cușcă. Pe măsură ce urca, auzi tot mai clar zgomotul făcut de troliu, apoi șfichiurile cablurilor de oțel care se frecau de colțurile coliviei. Abia după ce se opri și trase într-o parte ușa glisantă ca să coboare, aruncîndu-și privirea printre ochiurile de sîrmă, își dădu seama că puțul fusese proiectat pentru o cabină mai mică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se vedea sau eu nu puteam vedea nimic. Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alții, ci numai la hora din uliță, ca și când le-ar fi fost frică de ei înșiși. Glasurile lor se împleteau și se prelungeau într-un oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca nimeni să nu o anunțe pe Nuharoo unde este Tung Chih. În vremurile de început..., zic eu ca să-l îndemn să vorbească. Haide! Tung Chih suspină și se preface că nu aude. Iau biciul și-mi ridic brațul, astfel încât șfichiul să danseze prin fața lui. În acest moment, Tung Chih începe să recite: În vremurile de început, erau patru modele uriașe de stele pe cerul înstelat. De-a lungul Fluviului Galben erau figuri de animale... — Continuă. Un dragon... — Un dragon, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cale întâlnește vorba cântecului pe toate cărările, pe marginea taluzurilor, imense umbrele violet", cu mânerul înfipt în pământ. Închipuiți-vă așadar "că în trecere, aflat în trăsură și mânând calul la galop, aproape de tot de marginea drumului, răstoarnă cu un șfichi iute și iscusit cortelul o plăcere nevinovată a burghezilor de prin partea locului. Va zări negreșit o pereche de tineri în straie de sărbătoare", sărutându-se aprig pe gură și pipăindu-se de mama focului. Chiar descoperiți, amorezii nu contenesc
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au iubit acu, primăvara, Întâia oară omul cu țara». (Ă). Apreciem procedeul ca un mijloc de a sugera ura străveche a poporului contra asupritorilor lui succesivi, care i-au barat accesul la viață și la posesia țarinii muncite. De aceea «șfichiul» acesta verbal colorat e plin de mânie justă Învârtit parcă de un Antim Ivireanu, corespunde tonului de imprecație usturătoare a poetului, Împotriva „căftăniților”. Deci limbajul de „didahii” sau de mustrări biblice vehemente, reprezintă pentru Dan Deșliu un mijloc de materializare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mult decît duios prost gust. Nefiind, la urma urmelor, în stare a-mi impune o concluzie cu aer general. Într-o țară în care, slavă domnului, palierul de sus al artelor vizuale a dat, nu o dată, tonul mondial! Și pentru ca șfichiul francez să nu sufere total nici chiar în bietul talcioc cineva scosese pe tarabă portretul drăguțului monstru Brejnev (eu fiind,de altfel, singurul care știam, acolo, în acea amestecată lume, că pentru români, figura mongoloidului nu fusese defel o glumă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gulagului), tr. Mioara Izverna, București, 2000; Le Calvaire de la Roumanie chrétienne, Paris, 1987; ed. (Calvarul României creștine), Iași, 1992; Maîtresse, Dieu existe, Paris, 1988; Univers simfonic, București, 1994; Inscripții pe un vas de lut, pref. Dan Zamfirescu, București, 1994; În șfichiul ironiei, București, 1996; L’Homme interiéur, Paris, 1997; ed. (Chipul omului dinlăuntru), București, 1999; Apocalipsiada, București, 1999; Peripețiile lui Țumpi, Chișinău, 2000; Fiul cel pierdut, București, 2000; Banul, București, 2000; Îmi bate inima la Bug, Chișinău, 2000; Roada anilor tineri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]