141 matches
-
pe vremea aia, era un individ cunoscut ca Gentleman Jax. Deie Marele Kram să-i fie numele blestemat și să fie ștearsă ziua cînd am dat întîia oară ochii cu el... „Absolvenți... DREPȚI!!!” Vocea de stentor a sergentului bubui năprasnic, șfichiuind urechile aflate în așteptare ale cadeților aliniați în rînduri parcă trase cu rigla. Plesnetul crud al fatidicelor cuvinte făcu o sută trei tocuri de cizmă, lustruite pînă la neverosimil, să pocnească simultan și pe cei optzeci și șapte de cadeți
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
rotar fixase o limbă de oțel care, atunci când lovea un opritor de pe șină, scotea sunete sacadate, asemănătoare unor copite de cai ce calcă rimic pe drumul pietruit), și după circa un minut zări pe capra pe administratorul Cobrescu Ilie care șfichiuia caii cu biciușca. Didina, grăbește-te și ia-ți câteva lucruri, că plecăm imediat de-aici. - Unde mă duci, conașule? Spune fetiței tale dulci, unde vrei s-o duci?... și-i prinse mâna, i-o duse la pieptul ei care
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
îi pusese un opaiț din argint. Afară se auzeau cornurile romane sunând fără oprire odată cu bătăile de tobă și timpane iar dinspre templu răsunau sunetele din corn de berbec care anunțau întunecarea soarelui. O ploaie rece se porni din nou șfichiuind piatra pe terasa unde Ponțiu Pilat ieșise să vadă ce se petrece. Dincolo de creneluri spectacolul era înfiorător. Un nor amenințător de praf se pornise de undeva dinspre răsărit și se extindea cu rapiditate. Procuratorul se apropie de creneluri mânat de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
afla sabia gladius stătea agățată de spătarul jilțului său din încăpere. Legionarul făcu un pas spre el dar procuratorul îi strigă să nu se apropie, însă acela nu-l auzi bine din cauza zgomotului asurzitor al tunetelor și a ploii care șfichiuia în voie pe dalele de piatră. Ponțiu Pilat se dădu înapoi și un fulger scăpără preț de câteva secunde și atunci putu să zărească figura acelui om. Era centurionul Luculus Brassus care îl implora să intre înăuntru la adăpost. Răsuflând
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
de-a dreptul în revoluționari. Gestul unui tânăr care s-a agățat de parbrizul mașinii miliției și a fost călcat, a fost copleșitor pentru personajul Alexandru care îi acordă tânărului primul ajutor. El nu mai ține cont că gloanețele îi șfichiuiesc pe lângă urechi, ci își urmează conștiința. Printr-o întorsătură dibace de condei, la finalul prozei, autorul ne face să înțelegem că Alexandru, tânăr revoluționar, cu familie și două fetițe acasă, n-a stat pe gânduri și a mers să lupte
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
uite! Prin Șimand pe drum de care, De Pătimi în Vinerea Mare, A’ lui Bela Kun hoarde Împușca, taie, case arde... Mână-n față braț la braț Preoții români legați; Îi împing, împung de zor Înspre Canalul Morilor. Cu pleazna îi șfichiuie, Îi scuipa și-i huiduie... Ploaie de pumni și ghionturi, Mii de ocări și-afronturi... Cand au ajuns la pod, Îngenunchiați în glod, Pălmuiți, loviți cu spini, Precum Isus printre păgâni, Limbi tăiate, în ochi sare, Calcați cu sete în
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
cunoaște Alteța Sa Regală. Din perspectiva acestei cunoașteri, Principele este crezut și admirat pentru portretul spiritual pe care îl conturează: „Regina este un om rebel. I-a plăcut întotdeauna să spargă convenientele și să ridiculizeze aparențele. A detestat ifosele și a șfichiuit necruțător prostia sau reaua-credință. De asemenea, Regina a fost întotdeauna tentată să chestioneze societatea și prejudecățile ei.” În legătură cu stările de spirit ale Reginei, Principele evocă un moment petrecut la Geneva. Însoțea la cumpărături pentru nunta cu Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
toți pereții încercând să-i zdruncine coroana de lumină, poate-poate pică vreo bucățică din ea și o înhață ei. Zadarnic! Poetului nu prea îi păsa, poate și pentru faptul că știuse de ei încă din timpul vieții și chiar îi șfichiuise în câteva rânduri. E drept că nici contemporanii nu se uitau în gura lor! - Eiii, bunule, aș publica eu și o carte, un volum de poezii, că numai astfel afli cam ce valoare ai, dar... - Mmmmdaaa, știu, cărțile se scriu
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
una din dimensiunile sale umane constante, de care au profitat uneori și cei ce meritau mai puțin, cu toate că lui Leonid Boicu nu i-a lipsit acuitatea de a discerne între valoarea autentică și diletantism sau impostură și nu pregeta să șfichiuiască cu ironii penetrante arivismul sau amatorismul profesional. În egală măsură recurgea la autoironie și se amuza când însuși devenea ținta sarcasmului prietenilor, fără să le poarte urmă de resentimente”.Un alt episod biografic ilustrativ, în acest sens, s-a consumat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată de uitare, fiind adunată într-un volum postum (1860). Fire delicată, ar putea să pară ciudată preferință lui F. pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și nici dezgustul. Scrisă sub impulsul ideilor propagate în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima...cu zgomote” Vreau să număr stelele (apărută în primul program al Teatrului de Comedie) este o fabulă urzită, fără cuvinte, numai din sunetele caracteristice diferitor animale. Satira, amintind de ludicul commediei dell’arte, șfichiuie obtuzitatea, agresivitatea neroadă a societății față de cei ce sunt altfel, ieșind din gregarismul turmei. A murit păpușa („Teatrul”, 1966), „bufonadă tristă”, se petrece la circ, unde se amestecă și lacrima, și hohotul de rîs. În Lada („Teatrul”, 1965), farsă cu
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și câteva epigrame. Că scriitorul s-a subordonat câteodată căuzașului o dovedesc pamfletele lui versificate, care au circulat pe foi volante sub titlul Plutarhul Moldovei și care i-au
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
ai de semnificația unei astfel de ploconeli! La aceste cuvinte, Trio Fulcinius se ridică în sfârșit în pi cioare. Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege de ce, dar e clar c-a pornit cu stângul. — Așa procedează iberii, îl șfichiuie principele, ursuz. Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept sau pe nedrept, să-l judece ca admiratorii săi de astăzi. Numai că ea se îndoiește. Pe nesimțite o cuprinde remușcarea. Rușinea chiar. Pentru sarcasmul mușcător cu care-l șfichiuie pe Gallus. Ar trebui, din contră, să i fie milă de el. Măreția tatălui l-a făcut să se simtă mereu un pigmeu. Are complexe până și față de fratele său mai mic. Of! Cornelius! Prostuțul de el. S-a afișat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după cum le spusese Velasco. În dimineața celei de-a cincea zile, samuraiul ieși pentru prima dată din cabina mirosind greu a lac și ulei de pește și urcă pe punte. Când ieși pe puntea goală, o pală de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să îngenuncheze. Negura se mai risipea dusă din când în când de vânt, dar apoi se îndesea la loc. Velasco stătea și el lângă căpitan și privea în tăcere pedeapsa. Arătau amândoi ca niște statui întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
supus. Și de data aceasta îl luă cu el tot pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe drum era frig și cu toate că un soare plăpând străpungea din când în când cerul plumburiu, zăpada spulberată de vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când primise poruncă de clacă, când înmânase petiții prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răcesc cât vă ciondăniți voi. Du-mă unde oi vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
stufăriș și pâlcuri de arbuști. Speriate de trecerea atâtor oameni, câteva potârnichi își luară zborul razant cu pământ, cu câteva bătăi zvâcnite de aripă, în vreme ce tăcerea cobora între copacii dimprejur. Profitând de spațiul oferit de întinderea de iarbă, Sebastianus își șfichiui calul și se apropie de silueta zveltă pe care o vedea când și când apărând în mijlocul grupului de războinici robuști. Dar când căută să găsească un loc printre ei, ca să se poată apropia de tânără și să-i vorbească, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
schimbe direcția. Le făcu semn alor săi să cotească la stânga și căută să grupeze forțele pe diagonale, ca să le taie calea. îi putea vedea bine acum și, numărându-i, constată că nu erau mai mult de jumătate de duzină. Galopau șfichiuindu-și fără milă caii și întorcându-se mereu să controleze poziția urmăritorilor. Sebastianus îl observă pe cel mai apropiat de el, îmbrăcat numai în piei de oaie și cu obișnuita căciulă de berbec pe care o purtau toți cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se opri să o observe. îl izbi sclipirea de hotărâre înflăcărată ce se citea în ochii ei întunecați, în vreme ce, ținând strâns în mâna stângă bucata de carne și mușcându-și buza de jos în vâltoarea luptei, își rotea rămurica ei, șfichiuind aerul și lovind câinii din față și din spate, până când aceștia fură nevoiți să dea înapoi, în râsetele și strigătele de încurajare ale războinicilor ce asistau la luptă. Odolgan, care se oprise și el, râse și comentă cu admirație: — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răcesc cât vă ciondăniți voi. Du-mă unde oi vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
horă lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia prin ograda lor. Cu un glas pițigăiat, păpușa o Întreba: „Cu ce se ocupă oamenii când mor?“. Iar Mașa Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
altitudine, am fost silit să constat din nou că înțelepciunea bătrânilor noștri rămâne valabilă până la istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]