81 matches
-
ceilalți la rugăciune, ca și în sunnism, iar al doilea sens îl numește pe imam ca fiind unul dintre cei doisprezece succesori ai profetului. Pentru a înțelege sensul aparte al cuvântului imam, este necesar să se știe diferența fundamental între șiism și sunnism. Profetul Muhammad a avut trei roluri importante, și anume: el a fost cel cel prin intermediul căruia Dumnezeu a revelat Coranul . Totodată, a fost conducătorul primei comunități islamice, el a fost cel care a pus în aplicare shari’a
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]
-
cincilea Imam. La Medina, el îi învața pe oameni. Unul dintre învățații săi a fost Abu Hanifa, fondatorul uneia dintre cele patru școli de jurisprudență. De la Ja’far s-au păstrat cele mai multe tradiții. Importanta sa este atât de mare pentru șiismul duodeciman, încât una dintre școli a fost denumită Scoala Ja’fari. Musa a trăit în perioada lui Al Mansur și Harun Al Rashid și este fiul celui de-al șaselea Imam. Și-a petrecut și marea parte a vieții la
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]
-
Allamah Muhammad Husayn Tabataba’i sau Seyed Mohammad Hossein Tabatabaei (16 martie 1904—7 noiembrie 1981) (limba persană:علامه سید محمد حسین طباطبائی) a fost unul dintre cei mai proeminenți gânditori contemporani specializați în filosofia islamică și șiism. Este cunoscut pentru realizarea exegezei coranice "Tafsir al-Mizan". S-a născut în Tabriz, Azerbaijan, în nord-vestul Iranului.A studiat la Najaf sub îndrumarea unor maeștrii precum Mirza 'Ali Qadhi (gnoză), Mirza Muhammad Husain Na'ini, Shaykh Muhammad Husain Isfahani ("fiqh
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
această lume. Filosofia lui se axează pe tratarea sociologică a problemelor umane. Alte două lucrări ale sale, "Bidăyat al-hikmah" și "Nihăyat al-hikmah", sunt considerate opere redutabile ale filosofiei islamice. Lui Tabataba’i îi mai aparțin și câteva tratate despre istoria șiismului. Unul dintre acestea cuprinde clarificările sale și expunerea credinței șiite ca răspuns la întrebările adresate de renumitul orientalist francez, Henry Corbin. Încă una dintre cărțile sale pe această temă, „Shi'ah dar Islam” a fost tradusă în engleză de către "Sayyid
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
convertire a locuitorilor de către misionari a diverse secte și curente religioase de factură islamică. În acest creuzet al dogmelor, de cele mai multe ori divergente, tânărul Hasan Sabbah a dezvoltat un interes aparte pentru metafizică și misticism, aderând într-o primă fază șiismului duodeciman. De la vârsta de 7 ani, Sabbah a studiat în particular, într-o manieră autodidactă, diverse științe și aptitudini, devenind până la vârsta de 17 ani, maestru în chirologie, limbi străine, filosofie, astronomie și geometrie. Rayy era în perioada adolescenței lui
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
este transmis la nivel global. O altă dovadă sunt chipurile conducătorilor (Hosni Mubarak, Gamal Abdel Nasser sau Bashar al-Assad) prezente pe bancnote, monede, străzi, afișe, birouri sau chiar statuile, cum a fost în cazul lui Saddam Hussein. Cât despre adepții șiismului, aceștia exprimă un profund devotament religios față de portretele celor mai importante personalități șiite, cum ar fi Ali. Contrar tradiției sunnite, la mormântul decedaților se poate așeza o fotografie, iar Ayatollahul Ali Al-Sistani a dat o fatwa prin care a permis
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
acesta era în permanentă căutare de erezii.Ibn al-Jawzi a atacat și a susținut persecuțiile împotriva celor despre care considera că se abăteau de la normele stricte ale islamului conservator. A fost un critic al sufismului și al teologilor care practicau șiismul. Atitudinea sa i-a adus numerose polemici. Puterea sa în cadrul societății din Bagdad s-a datorat în principal relațiilor sale bune cu califii și consilierii acestora. Arestarea vechiului său prieten, Ibn Yunus, în 1194 a marcat finalul carierei sale și
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
s-a născut în Kufa (unul dintre primele centre ale învățaților musulmani; principalul centru al șiismului și a diviziunilor sale) în 699 d. Hr. și a murit în 767 d. Hr. într-o închisoare din Bagdad. Bunicul său, Zuta se spune că ar fi venit din Kabul la al-Kufa (Irak), unde s-a stabilit după ce a
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
restaurat. În anul 1150 sultanul Sanjur, din dinastia Selgiucidă a renovat sanctuarul, transformândul în moschee, după vindecarea miraculoasă a fiului său în altar. Moscheea a fost extinsă în anul 1310 sub patronajul lui Muhammad Khodabande, un lider mongol convertit la șiism. În anul 1333 marele explorator Ibn Battuta a vizitat orașul Mashhad și a scris în jurnalul său de călătorie că orașul este plin de pomi fructiferi iar deasupra sa se vede un dom uriaș cu ziduri colorate, referinduse la moschee
Moscheea Imamului Ridha () [Corola-website/Science/331978_a_333307]
-
() a fost un orientalist de origine franceză, filosof, traducător, un cercetător la fel de important precum Ernest Renan sau James Frazer. Rolul lui Corbin este acela de a fi contribuit la înțelegerea școlilor filosofice ale șiismului iranian prin intermediul inițierii studiilor dedicate teosofiei orientale, contribuind astfel la decriptarea textelor islamice cu nuanțe sufite. a studiat la Sorbona Literele și Filosofia, la Ecole des Hautes Etudes, la Secția de Științe religioase și la Ecole des Langues Orientales, alături de
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
lumea imaginală să fie o realitate transfigurată și care subjugă corpul imaginal ( "jism miṯălī"), acesta cunoscând la rândul său realitățile create de Dumnezeu, în urma inițierii sufletului. Hermeneutica Cărții este de fapt o teorie care se referă la situația specifică a șiismului definit printr-o serie de fapte spirituale care stau la baza tuturor comunităților care își ghidează existența după înțelepciunea Cărții ( "ahl al-kităb" ) ( Corbin, 1971: 136). Ceea ce Corbin teoretizează este de fapt o hermeneutică spirituală comparată a cărei rezultat în urma analizei
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
culminând cu întâlnirea cu slava divină ("ʼšrăq"). După cucerirea mongolă în secolul XIII, pe ruinele fostelor școli filosofice au apărut case de derviși. Yves Thoraval semnalează continuitatea fundamentelor suhrawardiene, care ,exercită și acum o influență profundă asupra gândirii mistice din cadrul șiismului iranianʼʼ. Mai târziu, așa cum Henry Corbin relatează în ,Omul și îngerul săuʼʼ la începutul perioade safavide (secolul XVI) gândirea suhrawardiană s-a reflectat în lucrările unor maeștri spirituali ai Școlii din Ispahan, precum Mīr Damad și Molla Șadră. Totodată de
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
și pe Mollă Hădī Sabzavărī. O altă direcție demnă de menționat ar fi și influența asupra operei lui Shayḫ ʼAḥmad Aḥsaʹī, fondatorul școlii Shaykhī care după sfârșitul secolului XVIII a reprezentat efortul cel mai original de creație spirituală din sânul șiismului modern. .
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
punct de vedere istoric, se disting mai multe perioade ale dezvoltării arhitecturii safevide: Primul șah al dinastiei, Ismail I, a urmat o politică destul de intensă în cea ce privește restaurarea unor edifici din diferite orașe asociate cu anumite personalități ale șiismului, orașe precum Karbala, Najaf sau Samarra din Irak și Mashhad din Iran. Monumentele din Tabriz, capitala noului imperiu au fost și ele restaurate. Alte lucrări importante au avut loc la Ardabil, locul unde se află înhumat șeicul Safi-ad-Din, strămoșul dinastiei
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
pavilioane, dar au fost restaurate și monumente mai vechi precum Marele Bazar sau Moscheea Jameh, cea mai veche din oraș. Principalul arhitect al acestei perioade este Shaykh Bahai. De asemenea, au avut loc numeroase lucrări la vechile orașe sfinte ale șiismului, moscheile și sanctuarele de acolo fiind acoperite cu aur. Sub patronajul ultimilor șahi au fost construite edificii de dimensiuni mai mici în comparație cu perioadele anterioare. Pavilionul Hasht Behesht este un exemplu fiind compus din opt cămăruțe dispuse circular în jurul unei clădiri
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
prin respectarea strictă Coranului și a Sunnei și este foarte apropiată de mișcarea salafistă. Aceasta respinge ideea de inovație și condamnă abaterile religioase sau politice care au apărut de-a lungul istoriei califatului, începând cu kharigismul și toate formele de șiism. Acesta este și motivul pentru care Ibn Hanbal se opune principiilor școlii hanefite care acceptă, pe lângă izvoarele primare al dreptului canonic, opinia personală rațională. Printre elevii lui Ahmad Ibn Hanbal s-au numărat cei doi fii ai săi, Salih (m.
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
reprezintă un termen general care desemnează mai multe interpretări ale islamului, al căror factor comun este negarea autenticității hadith-ului (în arabă: حَدِيث), astfel distanțându-se substanțial de concepția tradițională ale celor două mari rituri, sunnismul și șiismul . După cum sugerează și numele, coranism (în arabă: قُرْآنِيّة, de la القُرْآن, Coranul), adepții acestei orientări religioase consideră Coranul singura sursă a credinței islamice autentice. Conform coraniștilor, legea islamică (sharia
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
arestat. A fost eliberat în aceeași zi și a declarat că arestarea a fost complet neprovocată. Majoritatea educației în Arabia Saudită se bazează pe material religios wahhabit sunit. De la vârste fragede, elevii sunt învățați că șiiții nu sunt musulmani și că șiismul este o conspirație pusă la cale de evrei, de aceea șiiții sunt pasibili de moarte. Profesorii guvernamentali wahhabiți, precum Abdulqader Shaibat al-Hamd, au proclamat la posturile de radio oficiale că musulmanii șuniți nu trebuie „să mănânce mâncare șiită, să se
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
căsătorească cu ei, sau să-i lase să-și îngroape morții în cimitire musulmane”. Guvernul a restricționat numele pe care șiiții le pot pune copiilor, în încercarea de a-i descuraja să-și facă publică identitatea. Textele saudite sunt ostile șiismului, caracterizându-le adesea drept o formă de erezie mai gravă decât creștinismul sau iudaismul. Deoarece atitudinile anti-șiite sunt inoculate de la o vârstă fragedă, ele sunt transmise din generație în generație. Ele nu se regăsesc doar în textele scrise (adesea caracterizând
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
caracterizându-le adesea drept o formă de erezie mai gravă decât creștinismul sau iudaismul. Deoarece atitudinile anti-șiite sunt inoculate de la o vârstă fragedă, ele sunt transmise din generație în generație. Ele nu se regăsesc doar în textele scrise (adesea caracterizând șiismul drept o formă de erezie mai rea decât creștinismul sau iudaismul), dar și printre profesorii care predau în școli, chiar și în universități. Profesorii wahhabiți le spun adesea elevilor șiiți că sunt eretici. Profesorii care declară că șiiții sunt atei
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
ar fi fost omorâți. Procesul a fost unul destul de rapid, deoarece la mijlocul secolului al XVI-lea, Iranul era deja o țară șiită și devenise oarecum izolată între vecinii sunniți. Deși procesul de convertire a durat în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și nici pe teritoriul controlat de dinastia Safevidă. Șiismul a prins mai ales la persanofoni, dar au fost dificultăți în convertirea celorlalte naționalități (kurzi, arabi, turcofoni, baluchi). Convertirea a
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
țară șiită și devenise oarecum izolată între vecinii sunniți. Deși procesul de convertire a durat în total aproximativ un secol, șiismul nu a devenit confesiunea predominantă pe tot teritoriul Iranului de azi și nici pe teritoriul controlat de dinastia Safevidă. Șiismul a prins mai ales la persanofoni, dar au fost dificultăți în convertirea celorlalte naționalități (kurzi, arabi, turcofoni, baluchi). Convertirea a avut accente de agresivitate, în anumite perioade refuzul la convertirea putea fi pedepsit pe loc cu moartea. Pentru a verifica
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
persanofoni, dar au fost dificultăți în convertirea celorlalte naționalități (kurzi, arabi, turcofoni, baluchi). Convertirea a avut accente de agresivitate, în anumite perioade refuzul la convertirea putea fi pedepsit pe loc cu moartea. Pentru a verifica dacă populația a trecut la șiism, șahul avea multiple metode de verificare. Una consemnată de istorici se referă la faptul că unii agenți ai șahului se plimbau prin locuri publice și îi blestemau pe primii trei califi, pe inamicii lui Ali sau pe sunniți în general
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
convertire a fost unul lent, preponderent benevol din partea non-șiiților. Următorii doi șahi care i-au succedat (Safi I între 1629-1642 și Abbas II între 1642-1666) au rămas cunoscuți drept cei mai intoleranți Safevizi, ei inițiind extinderea procesului de convertire la șiism și a non-musulmanilor. Cea mai afectată minoritate din Iran a fost cea a evreilor. Pentru opoziția la convertire, pedeapsa aplicată era fie moartea, fie scoaterea ochilor, după caz. La data ocupării Tabrizului de către Ismail I, în toată regiunea se găsea
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]
-
religios dintre arabii sunniți din centrul Irakului și arabii șiiți din sud. Afganistanul modern a apărut ca urmare a conflictului de care afganii l-au avut cu autoritatea șiită din Iran. Când autoritățile safevide au încercat să impună cu forța șiismul în teritoriile locuite de afgani, aceștia s-au revoltat, iar conflictul cu Iranul a căpătat o conotație de conflict religios, mai mult decât de conflict între vasali și puterea suzerană. Mișcările de protest au început în timpul domniei șahului Sultan Husayn
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]