163 matches
-
toate statele Consiliului de Cooperare al Golfului, dar autoritățile vamale saudite au refuzat să-i accepte legalitatea. Guvernul saudit a fost adesea considerat drept un opresor activ al musulmanilor șiiți din cauza ideologiei wahabiste, fundamentul statului saudit, ideologie care denunță credința șiită. În decrete "fatwa" emise în 1988, conducătorul spiritual al Arabiei Saudite, Abdul-Aziz ibn Baz, îi denunță pe șiiți drept apostați. O altă "fatwa", emisă de Abdul-Rahman al-Jibrin, un membru al Înaltului Consiliu Ulama, spune: „Unii spun că rejecționiștii ("Rafidha" - cu
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
2009 al Human Rights Watch, cetățenii șiiți ai Arabiei Saudite „sunt supuși discriminării sistematice în religie, educație, justiție și pe piața muncii”. Arabia Saudită nu are miniștri, primari sau șefi de poliție șiiți, spre deosebire de alte țări vecine cu o semnificativă populație șiită, precum Irakul sau Libanul. Șiiții sunt împiedicați să ocupe funcții în forțele armate sau în serviciile de securitate și nici măcar una din cele trei sute de școli șiite pentru fete din Provincia de Est nu are director un șiit. Ziaristul pakistanez
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
Ashura, lideri religioși și ai comunității șiite au fost arestați. Șiiților le este interzis să construiască moschei sau alte centre religioase și sunt obligați să urmeze acasă ritualul rugăciunii de vineri (Al-Hassan). În orașul estic Al-Khobar, cu o populație predominant șiită, nu există nici o moschee pentru acest cult. Poliția religioasă saudită impune obligativitatea rugăciunii, iar cei care se află în clădiri publice la ora rugăciunii sunt obligați să-și oprească activitățile pentru a se ruga. Deoarece între cele două culturi există
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
la Mecca (unul din cei cinci stâlpi ai islamului, pe care orice musulman în putere trebuie sa-l efectueze măcar o dată în viață) a fost arestat de poliția religioasă saudită. Între 20 și 24 februarie 2009, pelerinii din provincia majoritar șiită din est care veniseră la Medina pentru aniversarea morții profetului Mahomed s-au ciocnit cu poliția religioasă sunită la cimitirul Al-Baqi' din cauza unor diferențe doctrinare privind comemorarea morții. Forțele de securitate au împușcat în piept un pelerin în vârstă de
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
ceremoniile religioase, acuzându-le de implicare în activități politice interzise în Regatul Saudit. În orașul estic Dammam, unde trei sferturi din cei 400.000 de locuitori sunt șiiți, nu există moschei sau săli de rugăciune șiite, nicio chemare la rugăciune șiită nu e transmisă la TV, și nu există cimitire șiite. La sfârșitul anului 2011, un pelerin șiit a fost acuzat ca fiind „implicat în blasfemie” și condamnat la 500 de lovituri de bici și 2 ani de închisoare. Tot la
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
și că șiismul este o conspirație pusă la cale de evrei, de aceea șiiții sunt pasibili de moarte. Profesorii guvernamentali wahhabiți, precum Abdulqader Shaibat al-Hamd, au proclamat la posturile de radio oficiale că musulmanii șuniți nu trebuie „să mănânce mâncare șiită, să se căsătorească cu ei, sau să-i lase să-și îngroape morții în cimitire musulmane”. Guvernul a restricționat numele pe care șiiții le pot pune copiilor, în încercarea de a-i descuraja să-și facă publică identitatea. Textele saudite
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
desfășurate în învățământul secundar. Șiiții nu pot deveni directori de școli. Unii șiiți ajung profesori universitari, dar adesea sunt supuși hărțuielilor din partea studenților și a facultății. Șiiții sunt descalificați ca martori în instanțele de judecată, deoarece suniții saudiți acuză practica șiită „Taqiyya”- permisiunea de a minți atunci când sunt speriați sau sunt în fața unui risc considerabil de persecuție. Șiiții nu pot servi ca judecători în instanțele inferioare și le este interzisă admiterea la academiile militare. Ei nu pot accede în înalte posturi
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
de apartheid religios e la fel de intolerabilă precum a fost apartheid-ul bazat pe rasă”. Human Rights Watch a raportat că șiiții vor doar să fie tratați ca egali și doresc să nu mai fie supuși discriminării. Cu toate acestea, minoritatea șiită este încă marginalizată pe scară largă. Legile Arabiei Saudite nu recunosc libertatea religioasă, iar practicarea în public a religiilor ne-musulmane este interzisă în mod activ. Nici o lege nu le solicită în mod specific cetățenilor să fie musulmani, dar articolul
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
1979 șahul Mohammed Reza Pahlavi a fost răsturnat de revoluție, lăsând loc unei republici islamice conduse de ayatollahul Ruhollah Khomeini (pronunțat "Ruhóla Homeíni"). Saddam se temea că ideile radicale islamice, ostile conducerii seculare, vor crește în influență în populația majoritar șiită din Irak. Dar era și dușmănie veche între Khomeini și Saddam: în 1964 Khomeini fusese exilat din Iran, și se stabilise în orașul sfânt șiit irakian An Najaf. În 1978, Saddam a fost de acord să-l exileze pe Khomeini
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
lui ibn-al-Haggag din Naysabur. Conținutul este similar colecției lui al-Buhari, cu diferențe de isnad. Mai există alte patru astfel de cărți canonice: Sunan, de Abu-Dawud din Basra, Gami, de al-Tirmizi, Sunan, de ibn-Maga și Sunan, de al-Nasa'i. Pe linie șiită, colecțiile de hadith-uri au fost promovate începând din secolul 10, bazate pe declarații ale imamilor, precum cea a lui al-Kulayni, a lui Ibn al-Qummi și Muhammad al-Tusi. O colecție ulterioară aproape exhaustivă a fost cea a lui Muhammad Baqir - "Bihar
Hadith () [Corola-website/Science/329203_a_330532]
-
lui Saddam Hussein ca Irakul să devină principala putere economică și militară din Orientul Apropiat. Ambițiilor hegemonice ale lui Saddam Hussein li s-a adăugat teama exportului de revoluție din Iran, teamă amplificată de faptul că majoritatea populației Irakului este șiită, în timp ce clasa politică conducătoare este sunită. De altfel, relațiile dintre cele două țări începuseră să se deterioreze începând cu 1979, odată cu izbucnirea revoluției islamice în Iran, percepută ca un pericol la adresa stabilității regimului secular irakian. În fine, tulburările post-revoluționare din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Odată cu alungarea Șahului, în urma crizei ostaticilor din 1979, sprijinul economic și militar american a încetat, asigurând astfel noi oportunități pentru Saddam Hussein. Teama ca revoluția iraniană să nu se extindă și în Irak a condus la persecuții asupra populației majoritar șiite din Irak. În primul rând, arestări urmate de execuții ale membrilor partidului șiit al-Da’wa, interzis de autorități. Liderul spiritual suprem al șiiților irakieni, marele Ayatollah Băqer al-Șadr, a fost arestat în aprilie 1980 și executat în secret. Zeci de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
teritoriu al Irakului, cunoscut în antichitate sub numele de Mesopotamia, a fost leagănul unor vechi civilizații, cunoscând apogeul în timpul dinastiei abbaside (762-1258). Tradițiile de nuntă la confluența dintre Tigru și Eufrat păstrează spiritul culturii islamice, indiferent de apartenența la comunitatea șiită (60% din populație) sau la cea sunnită (37% din populație), fiind aceleași pentru întreaga societate irakiană. Conform studiului Marriage Iraqi Style, realizat de prof. dr. George Grigore, ceremonialul de nuntă poate fi împărțit în două etape: logodna și căsătoria propriu-zisă
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
alcool. Sarab este denumirea vinului, cântat de marii poeți iranieni: Molavi, Hafez, Khaiam etc... Sarabul a fos interzis de guvernul islamic care a venit la putere după anii 79, chiar dacă consumarea lui în secolul 16, când s-a născut religia șiită, a fost permisă. Irainienii au un respect deosebit pentru musafiri, tot ce face gazda, este pentru a-și mulțumi musafirul. În conepția iranienilor, "musafir este omul care a intrat în casă și nu cel care a ieșit pe ușă"! Iranul
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
Roman Ferdinand I, a ocupat așa numita „Ungarie Regală” (Slovacia, nord-vestul Ungariei și Croația apuseană), care a reprezentat pentru o anumită perioadă frontiera dintre posesiunile otomane și cele habsburgice. Teritoriile Persiei și Irakului de azi erau conduse de dinastia safavidă șiită. Soliman a organizat trei campanii împotriva safavizilor. Prima campanie a dus la cucerirea Bagdadului în 1534. A doua campanie, 1548-1549, a dus la ocuparea pentru o scurtă perioadă de timp a Tabrizului și a unei părți din Azerbaidjan și a
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
devenite celebre prin cruzimea lor, aveau ca scop implementarea propriilor percepte islamice prin eliminarea fizică a celor presupuși a fi de părere diferită. Ei erau atât de cruzi, încât numele „asasin” (, ) a devenit sinonim cu „teroare” și „ucidere”. Secta islamică șiită nizară ("Nizariiun") provine de la Califul-Imam al-Mustansir Billah din Califatul Fatimid din Egipt, care l-a numit oficial pe primul său fiu, Nizar, ca Imam-Calif moștenitor. Hasan Ibn Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح), supranumit și „Bătrânul (Înțeleptul) de la Munte” (din ) urmașul
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
datorită îndoctrinării și exaltării religioase, cruzimii extreme și curajului bazat pe inconștiența drogatului, au obținut o serie de victorii și cuceriri. Hasan a cucerit fortăreața muntoasă de la Alamut de pe țărmul Mării Caspice, în Iran, unde a definitivat noua sectă ismaelită șiită a Asasinilor apoi, pornind de la Alamut, Hasan, Rașid a-Din Sinan și Nizariții s-a stabilit pe la începutul sec. al XII-lea, îmtre 1134 și 1140, în fortăreața bizantină Masyaf, care controla drumurile est-vest, între El Hama și Banias și
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
ponderea acordată în dreptul canonic (ar.: فقه "fiqh") următoarelor surse: Coranul, Tradiția profetului Muhammad ("sunna"), reflecția și consensul. În funcție de această pondere se constituie școlile juridice din islam: cele patru școli juridice sau rituri ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), legislația șiită (jaʽfarită sau duodecimană, ismaelită și zaydită) și cea ibadită. Sunniții sunt acei musulmani care perpetuează opțiunea celor care au refuzat să considere conducerea comunității islamice drept o problemă de moștenire, după cum au refuzat să accepte că însușirea dogmei și a
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
deseori suplimentată de tradiție (sunna) și implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în principiile jurisprudenței islamice) și la
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
teologic, cu privire la igienă, moștenire, căsătorie. Metoda de lucru a juristului musulman este cunoscută ca "usul al-fiqh" sau "„principiile jurisprudenței”". Sunt diferite abordări ale metodologiei folosite în jurisprudență pentru a deriva legea islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli nedivizate. Școlile de jurisprudență sunite, fiecare poartă numele juristului clasic care le-a format
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
secolele XI-XII . În funcție de ponderea pe care o acordă acestui „efort de interpretare” și în funcție de mici detalii care nu sunt legate de esența legislației se constituie cele patru „școli juridice” sau „rituri” ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), precum și legislația șiită (jaʽfarită sau duodecimană, zaydită și ismailită). Spre deosebire de islamul sunnit pentru care principalele surse de legislație sunt reprezentate de Coran și "ḥadīṯ", islamul șiit consideră "Nahğ al-Balăġa" ca fiind „prima carte demnă de încredere după Coranul cel Sfânt și înainte de culegerea
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
Principiile filosofiei și metoda realismului"), care a fost publicată în cinci volume cu note explicative și comentarii de "Morteza Motahhari". Contribuțiile lui Tabataba’i în domeniul tafsir-ului, al filosofiei și misticismului islamic au generat relativizarea intelectuală a "hawza-ei" (școala teologică șiită), având implicați adânci în planul de învățământ. O altă lucrare filosofică importantă este comentariul amplu la „Asfăr al-'arba'eh”, capodopera lui "Mulla Sadra", ultimul mare filosof și teolog musulman persan al Evului Mediu. Abordarea umanistă a lui Tabataba’i
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
problemelor umane. Alte două lucrări ale sale, "Bidăyat al-hikmah" și "Nihăyat al-hikmah", sunt considerate opere redutabile ale filosofiei islamice. Lui Tabataba’i îi mai aparțin și câteva tratate despre istoria șiismului. Unul dintre acestea cuprinde clarificările sale și expunerea credinței șiite ca răspuns la întrebările adresate de renumitul orientalist francez, Henry Corbin. Încă una dintre cărțile sale pe această temă, „Shi'ah dar Islam” a fost tradusă în engleză de către "Sayyid Hossein Nasr" cu ajutorul lui "William Chittick" sub titlul Islamul Șiit
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]
-
Shi'ah dar Islam” a fost tradusă în engleză de către "Sayyid Hossein Nasr" cu ajutorul lui "William Chittick" sub titlul Islamul Șiit. Aceste cărți furnizează instrumentul academic ideal de demontare, eliminare și clarificare a celor mai răspândite preconcepții nocive despre credința șiită, pentru a deschide calea unei mai bune înlegeri ecumenice între diferitele școli de gândire islamice. • Shi’ah dar islam (Islamul șiit); Usul-i-falsafeh va ravesh-i-ri'alism ( Principiile filosofiei și metoda realismului) - apărută în cinci volume, cuprinzând comentariile lui Murtada Mutahhari; • Hashiyah-i
Muhammad Husayn Tabatabaei () [Corola-website/Science/330903_a_332232]