805 matches
-
după calculele sale. Peticele de culori țipătoare sînt elementul comun cu celelalte clădiri, mai modeste, ba chiar și cu unele biserici mai făloase. Machiajul fațadelor continuă cu operații estetice mai complexe: un balcon transformat în foișor de lemn acoperit cu șindrilă, în stil post-neoromânesc, un apartament de bloc de la etajul doi, pe fațada căruia a crescut un acoperiș în pantă ce taie, oblic, o parte din fereastra vecinului de la etaj, un alt balcon încadrat cu două coloane dorice de ipsos alb
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
Cine-mi dă dreptul mie să pun ca temelie eternitatea care te-a zămislit din ea ? Și totuși stau de veghe și-aștept nerăbdător s-aud foșnind pe-aproape mirificul tău zbor și plânsul tău de milă, că àripi de șindrilă voi îmbrăca la urmă spre-a deveni izvor. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totuși... / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ŞI TOTUŞI… de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373666_a_374995]
-
lucrări în acest domeniu și materiale certificate cu ISO 9001 și ISO 14001 pentru hidroizolația acoperișurilor tip terasă sau șarpantă. Materialul utilizat la acoperișurile de tip șarpantă, denumit Topgum, este unic pe piața din România, imită diferite modele de țiglă, șindrilă sau olane, este ușor de aplicat pe orice suprafață, orizontală sau verticală, fără a-și pierde caracteristicile tehnice și permite hidroizolarea cu învelitoare din tablă, plăci de azbociment plane fără decopertare, direct prin termosudare. Aceste variante asigură etanșarea perfectă a
Agenda2005-12-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283501_a_284830]
-
lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea livadă mare Cu rod mănos sub cușmă și în sân, Ce nu-i lipsea un soi din fiecare Nici flori, nici umbră și nici veșnic fân. O seculară vie, cu butuci deadura Stârnea un
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă.Mi-e dor de-a mea livadă mareCu rod mănos sub cușmă și în sân,Ce nu-i lipsea un soi din fiecareNici flori, nici umbră și nici veșnic fân.O seculară vie, cu butuci deaduraStârnea un iz la margine
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea și considerată astăzi monument istoric. Clădirea originală, cu pereți din paiantă, a fost demolată în 1965. Cea de astăzi a suferit mai multe modificări în timp: acoperișul din tablă a fost înlocuit cu șindrilă, stâlpii din beton au fost înlocuiți cu stâlpi de lemn ( între anii 1967 - 1975). În 1990 s-a realizat racordul la instalația termică și în 1993 s-a refăcut instalația electrică, cu ocazia renovării clădirii. În primele două încăperi, care
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
grupului timișorean F5,6. A publicat articole și fotografii în revistele Photo Magazine, Foto4All, Foto-Video și a participat că expozant la fiecare ediție a Salonului Fotografului Român. Fascinat de arhetipul satului maramureșean (o biserică din lemn, înconjurată de acoperișurile de șindrila ale caselor vechi, cu porți sculptate magnific!), Mihai Grigorescu reușește, în peisajele sale devenite iconice, să mențină vie imaginea satului tradițional și să o contrapună modernismului anarhic și kitsch ce caracterizează frenezia dezvoltării rurale contemporane. Peisajele sale, născute într-o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
energicul boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zona noastră și cerdac. În funcție de zonă, acoperișul a fost făcut din scoarță de copacă (brad, tei, mesteacăn, salcie), crengi și resturi vegetale, paie, cereale și stuf rezistent la intemperii, bun izolant și rezistent în timp. Mai târziu sa folosit dranița (șindrila), tabla și țigla, plăcile de eternită etc. Despre locuințele luncașilor, cele rămase în Bucovina, după bejenia lor în Moldova, avem mărturii scrise, din care trebuie să înțelegem că nu casa, valoarea ei, constituia un impediment pentru plecarea în bejenie. Dimpotrivă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
afla și ținta drumului său. Dincolo de Secăria era ridicat sălașul stânei baciului Miron, pe o coastă de deal la margine de pădure. Depăși ultima casă din sat construită din butuci de lemn așezați unul peste altul, și cu acoperișul din șindrilă. O casă nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă, un pic mai măruntă decât altele din vecini, cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie, având
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
limitelor tragic-existențiale “ale ens- ului, autorul „închină “prima elegie resurecțională, «lui Dedal, întemeietorul vestitului neam al dedalizilor», altfel spus, o dedică sublimelor eforturi întru ieșirea din labirint (fie el și labirintul totalitarismului), „prin cer “, însă românește, cu aripi confecționate din șindrilă, ca ale genialului constructor, Manole, ce n-a pregetat „să-și zidească “nici propria-i ființă. Dacă Luceafărul de Mihai Eminescu proiectează romantismul universal la apogeu, potrivit aprecierilor majorității criticilor/istoricilor literari, la fel se prezintă situația în cazul capodoperei
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > O VIAȚĂ NEGLIJATĂ... Autor: Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului O viață neglijată... Pe pământul rece, lângă o șindrilă Frageda suflare-n cârpe-nfășurată Pură precum crinul, iat-o, aruncată De a sa mămică, dură, fără milă. Genele-i sunt ude, scâncetu-i ușor, Frig și foame-i este, muguraș de floare, Oare, ea, pe unde-i, ce liniște are? Somnu-i
O VIAŢĂ NEGLIJATĂ... de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362303_a_363632]
-
credința-i aș putea rostiFăr-a cuprinde tot ce-ar trebuiCuvintele sunt, însă, prea sărace.... VI. O VIAȚĂ NEGLIJATĂ..., de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016. O viață neglijată... Pe pământul rece, lângă o șindrilă Frageda suflare-n cârpe-nfășurată Pură precum crinul, iat-o, aruncată De a sa mămică, dură, fără milă. Genele-i sunt ude, scâncetu-i ușor, Frig și foame-i este, muguraș de floare, Oare, ea, pe unde-i, ce liniște are? Somnu-i
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
în timpul somnului, ca să nu cadă din pat, s-ar fi proptit cu tălpile și cu mâinile de pereții căsuței, punând presiune pe aceștia. Cert este că unul dintre pereți s-a desprins din cuie și a căzut, iar acoperișul din șindrilă a luat-o și dânsul la vale, căzând peste oaspeții aflați sub mirajul lui Morfeu. Noroc că am scapat cu toții aproape nevătămați. Tăticu era singurul care avea ceva zgârieturi pe părțile dorsale, cu toate că susținea sus și tare că el adormise
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
făcut o mânăstire, monument peste veacuri. Dar Negru-Vodă când a văzut ce ctitorie măiastră au făcut meșterii a poruncit să fie dărâmate schelele. I-a lăsat să moară sus pe acoperiș. Legenda spune că ei și-au făcut aripi din șindrile ca să poată ateriza vii pe pământ. - Și au reușit? deveni curios grecul. - N-au reușit, pe locul unde a căzut Manole se află astăzi o fântână lină cu apă puțină. Ha, ha! Vezi că nu ai văzut toată lumea? M-ai
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
se prăbușească în orice moment peste copiii care dormeau toți într-un pat, de-a transversalul. Acoperișul, de mai mare mila, cred că și vântului îi era milă, altfel putea de mult să-l zboare cât colo. Jumătate era cu șindrilă, restul acoperit cu paie și stuf. Numai bună de muzeu! Directorul școlii era profesor de muzică. Îi plăcea să cânte la vioară, deci era un om sensibil și cu urechea dezvoltată, adică avea timpanul subțire, fîn. A auzit discuțiile profesorilor
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
departe de chei, puteai vedea o biserică singuratică, străjuită de un turn, pe un vârf de deal înecat în verdeață, numită biserica Radu Vodă. La o depărtare nu prea mare, se înălța silueta altei biserici, mică și neîngrijită, acoperită cu șindrilă, pe care bucureștenii o știau cu numele de Biserica lui Bucur. Se spune că un cioban foarte bogat a ridicat acest lăcaș pe locuri pustii, prinse între păduri cu rariști de pășuni, întemeind primul popas de așezare omenească, în jurul căruia
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
alintat cu titlul de „metropolă”, după ce călătorise cu un tren tras de „o locomotivă tare jingașă”, căreia „mereu îi lăcrămează ochii când îi vine miros de ceapă” dinspre o comună limitrofă renumită prin cultura acestei agresive legume. Peste ani, în șindrila casei rămase de mult fără stăpânii ei de drept, care „s-au dus dincolo, să uite de cele rele”, mai plânge în hohote ploaia după juninca „comunizată”; amintirea păstrează și cele trei garnizoane preferate, din care ofițerul vechi de o
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
puteau să-i spună razele care se retrăgeau ca niște tentacule fierbinți în globul portocaliu ce se înfunda în pădurea deasă a Cotnarilor. Acum, în clipele acestea, gândea la bătrâna lui mamă, rămasă fără ajutor, acolo, în casa acoperită cu șindrilă, de la poalele munților. O vedea plângând și căutându-l printre cei amestecați cu pământul și întrebându-i pe cei încă în viață: Pe Ionaș al meu nu l-ați văzut? Nu știți unde mi-e băiatul?; nimeni nu-i răspundea
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ținta drumului său. Dincolo de Secăria se afla sălașul stânei baciului Miron. Depăși ultima casă din sat. Era o casă sărăcăcioasă, din butuci de lemne așezați unul peste altul, apoi tencuiți cu mortar din balast de râu și având acoperișul din șindrilă. O casă nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă. Era o casă de munte, un pic mai măruntă decât altele și cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiștii francezi nu a reușit să-l smulgă meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
numită „Arini”, undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea. Această biserică a fost mai apoi vândută satului Săplac (Aluniș) din județul Sălaj; biserica a fost construită în totalitate din lemn. A doua biserică a fost construită din piatră și acoperită cu șindrilă, pe deal, în anul 1725. Cea de-a treia și ultima, a fost construită în anul 1938, pe ulița principală a satului, ea servind și astăzi ca lăcașde cult ortodox. Primul preot amintit în actele bisericești este Pop Vasile, în
CHELINŢA, UN SAT DIN ŢARA CHIOARULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362029_a_363358]
-
scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copaci. * Nu mă mir că nu mă iubești. Am un loc gol în inimă unde seara năvălește mirosul tău de fântână cu apa lovită de buze. * Văd
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului ana și manole în ziua când a fost zidită ana, manole, sfântul, și-a visat mormântul și a zburat ca un icar spre stele, cu aripi de șindrilă, fără schele, dar a căzut și-a sărutat pământul și-acolo și-a găsit deja mormântul. în locul lui ieșit-a un izvor, de-atâta dragoste, de-atâta dor, că ana lui striga mereu din zid, de ce, manole, m-ai zidit
ANA ŞI MANOLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366539_a_367868]