779 matches
-
fior răzbate, La subsuori muguri clipesc; Aud aripa cum se zbate În dorul zborului ceresc. Spre care zări, în ce limanuri, Din vise, mâine, m-oi trezi? Voi bate pe la care hanuri Să cer un adăpost de-o zi? În șipot oare ce licoare Mi-ar stinge setea ce mă arde? Ce moaște-mi vor șopti-n ulcioare Triste soarte și bastarde? Dar lasă-mi brațul înspre tine, Din boltă să aleg o stea. Țărâna, strâns, mai tare ține, În chingi
DUREA, DE NU S-AR FI NĂSCUT...! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365565_a_366894]
-
rude. Apoi, lângă Borțosu și Tia lu’ Laie-n Dungă se află gospodăria unui nepot de-al Crăciunei Frântu, născută Teșcuț. De aseme-nea, mai jos de gospodăria lui nea Ilă, după intrarea Pe Mal și pe poteca ce coboară La Șipot (Izvoru’ lu’ Voica, La Roman), se află gospo¬dăriile altor doi frați Teșcuț - Oprea și Pătru, astăzi decedați, iar peste drum - gospodăria colegului meu de clasă din școala generală, Neluț Sima, văr cu primii doi, pe al căror bunic îl
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
eu ochii tăi îmi sunt mereu în față și în minte tainic curcubeu Ochii tăi întunecoși îmi par două mari făclii în întuneric două vetre adapate-n jar, ce-s în mine că întâi generic. ești floare... ești floare ,esti șipot, esti cânt ești mister, adiere și boare de vânt ești prima lumină văzută de prunc și prima văpaie pătrunsa adânc..... ..în lumea diversă căzută în mine ce-n neguri părea, fără lumină din tine, unită -n destin cu ceață și
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
în mine ce-n neguri părea, fără lumină din tine, unită -n destin cu ceață și ploi dar tainic visând să fim amândoi! ești vis si-ntristare , bucurie și joc ești tainic ajunsă la mine-n soroc ești floare ,esti șipot, esti cânt ești mister, adiere și boare de vânt. ți-am spus...? Ți-am spus iubito cât de draga-mi ești? Cum te asemui cu zână din povești? Cum gură ta are o muzică de harpa? Cum ziua te zăresc
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
altora, mai bățoși și cu imaginație mai bogată, care știu doar să prepare mai rapid „simbolurile” -cam cum s-ar împreuna doi torenți potrivnici ce-și caută fiecare pentru el „croiala”, unul contra altuia, într-o inversare nefirească a alunecării șipotului translucid care nici măcar n-ar mai clipoci la intervale regulate, darmite să trezească cu sunetul ascuțit și cristalin și cu recea boare, organele de simț al privitorilor... Tot ce-i spus până acum este, până la urmă, asemănarea dar și deosebirea
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
soarele, atârnat de ferestre, să-și amintească de lumină și apă; se dezgheață pământul și aburii se ridică-n cer... Noaptea-și mai încearcă puterile cu minus, doar atunci când o cuprinde ceața și i se văluresc marginile de vânt peste șipotul deslușit al pâraielor. Dimineața, pe sub cerul decolorat, când orizontul își mărește distanțele, apari ca o limbă mișcată pe semicerc, în direcția în care fuge timpul. Vine primăvara ca o mângâiere de femeie cu buclele peste obrazul zilelor; simt cum și
POVESTE DE IARNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354817_a_356146]
-
-n suflet rază soarelui pe flori - cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna și fulgerul viteazului, si freamătul din șipot - cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei, dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins? o! cred că-l voi iubi etern pe cel dintậi învins și primul pas, prin roua dimineții, al miresei - ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
simtă-n suflet rază soarelui pe flori -cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot,dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună?o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de lunăși fulgerul viteazului, si freamătul din șipot -cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei,dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins?o! cred că-l voi iubi etern pe cel dintậi învinsși primul pas, prin roua dimineții, al miresei -... XXIII. ELOGIU ÎNCREDERII, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Dumnezeu și-a făcut casă acolo te aștept (în inima cerului) Prinde-mă de brâu și în vâltoarea unei făclii ce arde în munții care ți se zbat în tâmple sărută-mă! (căprioara neagră se vrea femeie) Astâmpără-ți setea, șipotul izvorului ne îndemna la iubit, pietrele ne dau binețe (străpungi o doma) Pe pielea mea simt cum înfloresc crinii roz pulsul meu e în tine mă înalți mă coborî îți faci drum pe coapsă mea (sunt o icoană) Țipat zvâcnet
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
Lumina lor ne-a însoțit calea prin cruntele desișuri. Împreună am îmbrățișat tulpina brazilor, iar cetina lor ne-a adăpostit de ploaie și ne-a încălzit oasele obosite și răzbite de frig, de brume și de foame. Am băut din șipotul izvoarelor și am îngenuncheat împreună-de atâtea ori!-la capătul cumpenelor, după ce primejdiile se risipeau. Suntem împreună, Ghiță, așa cum ne-am legat! și vom fi mereu! Nu te-am părăsit și nu m-am depărtat! Sunt aici-și lupt pentru noi
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
mai freamătă-n larg Nisipu-așteptând vâlvătăi de săruturi De raze lucind pe bătrânul catarg. O mare albastră - nici urmă de volburi - Pe-o navă zdrobită de mal, fumegând, Altar de cenuși frământate sub ruguri Și ruga ce curge-ntr-un șipot de gând... Ce liniște-n cală, se-aude doar marea Și-o pală de vânt ce adie pe punte. Cu mine aș dori să ucid depărtarea, Cu doruri născute la poale de munte. Te rog, scrijelind pe-o tăblie-nvechită
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă chemându
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă chemându-l, Mai greu se face sufletul, și gândul, Chiar luna, tristă, nu se mai zărește. La șipot vocea apei se aude, Lângă aleea cea cu tei, știută, Dar toți copacii-au ramurile nude Și tremură în noaptea cea tăcută. Când clipele sunt aprige și crude, Doar lacrimile ploii ne sărută. TĂCERI ȘI BRUME Toamna își ridică, pe
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
firele albite Că lupii vremii mușcă din fibre obosite, Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se agită, Își flutură penajul prin ceața-ncremenită; Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige, Capriciile vremii în mine s-
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
șpielul la tot felul de trucuri pe care poate alții le-au învățat abia mai târziu. La cabana Suru cred că m-a dus mama încă de la vârste preșcolare. Drumul într-acolo l-am cunoscut aproape pe de rost, cu șipotele și izvoarele cu adăpătoare, cu tăietura din care adunam zmeură, atenți la fiecare zgomot ce putea anunța venirea ursului. Nu uit pantele line pe care ne rostogoleam spre vale, mestecenii de care ne aninam ca să ne „dăm huța” sau ritualul
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
rădăcini pe jocul clepsidrelor, prea demn să comploteze un duel perfect cu scânteile deasupăra veșmintelor incolore. Într-o zi s-a mutat spre deșert, încercase un salt de supraviețuire într-un fagure simplu, pe o scară provizorie și-a urcat șipotul amiezilor, sub gânduri - un vas de ceară și instantanee din vara care topise toate calendarele într-un jurnal de doi. Acum știu parola vântului, a descifrat-o regina nisipurilor în călătoria de cinci stele pe umerii Carului Mare, e scrisă
INCENDIU DE FÂN COSIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354636_a_355965]
-
nou peste suflul vechi al chemării. Începutul ecoului cald se scaldă-n șapte zile-lumină dar tot atâtea nopți sunt ziduri înălțate instantaneu, ca niște munți uriași la pândă. Mă așez pe povârnișul celui mai tăcut dintre ei. Culeg stelele și șipotul izvorului. Împrejurul meu visele se lasă mângâiate de palma aprinsă în nori sălbatici. Și mă aplec în noapte, cu felinarul pe brațul drept. Se aud viorile suspinând... Pe pereții gândurilor s-au așternut deodată mii de sunete. Multe dintre ele
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ULTIMELOR Lui Vasile Preda Ultimul poem...fără ultimul vers închide, poate, în ultimul sonet, un univers - tăcerea-i, mi-o strige în slavă un clopot; vi-l las moștenire lângă șipot - ultimul volum...fără ultimul sonet închide, poate, cu ultimul vers, cercul concret - tăcerea-i abstractă - candela pentru necuvinte; vi-l las moștenire că orice părinte. Referință Bibliografica: Elogiu ultimelor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I
ELOGIU ULTIMELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340775_a_342104]
-
curcubeu ivit după furtună? dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna și fulgerul viteazului, si freamătul din șipot - si fulgerul viteazului, si freamătul din șipot - cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei, cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei, dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins? dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-
ELOGIU NISIPULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340772_a_342101]
-
un curcubeu ivit după furtună? o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna și fulgerul viteazului, si freamătul din șipot - si fulgerul viteazului, si freamătul din șipot - cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei, cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei, dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins? dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins? o! cred că-l
ELOGIU NISIPULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340772_a_342101]
-
au plăcut localnicii și Domnul le-a dăruit sursa de lapte și miere. Dar când oamenii lacomi au vrut să acapareze și să exploateze izvorul dăruit, Domnul s-a mâniat și a secat sursa de lapte și miere. De atunci șipotul de la Foltea oferă drumeților însetați apa sa mereu proaspătă și răcoroasă. Puțin mai încolo sunt Munții Crințului, unde ciobanii își văd de-ale oieritului, unde crește zmeura și unde mai dă ursul... De Sfânta Maria ne adunam cu mic cu
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
a sălășlui în templele umane uzate. El se manifestă prin glasul păsărilor ce se înalță spre ceruri și care coboară apoi aducând speranța, unica șansă a vieții. Gerunzialele „plouând”, „plângând” (Lacustră, 1965:41), ce au în compoziția lor apa ca șipot al exprimării durerii, sintetizează două imagini sanctuar: ploaia, un dat al naturii, puterea divină arcuită peste timpul existenței telurice, în care omul, ca cea mai importantă creație a Universului se hrănește cu cele mai importante molecule ale menținerii vieții, dă
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
ce întrece dreapta măsură e vătămător: atât întinderea peste măsură a postului, cât și saturarea; atât privegherea peste măsură, cât și somnul prea mult. Avva Moise - Harul lui Dumnezeu curge atît pe cît este de deschis vasul credinței pus sub șipot. Ioan Gură de Aur -Virtutea e condiția sine qua non a suuccesului - Charles Budelaire - Oamenii onești nu își ascund faptele - E.J. Bronté - Când te găsești în fundul prăpastiei să nu disperi, iar, dacă ai ajuns în vîrful muntelui, să nu amețești
CITATE MEMORABILE (44) de ION UNTARU în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342221_a_343550]
-
străzile bolovănoase ale târgului dispăruseră sacagii, care, la începutul secolului XX, își practicau încă negoțul cu apă „limpede foarte, prea bună la gust și rece de-ți îngheța limba-n gură” (așa cum scria Liviu Marian ), apă adusă de la cele trei șipote, mulți locuitori nu aveau încă apă curentă în propria ogradă și o aduceau cu gălețile din vecini, sau de la cișmelele instalate la colț de stradă. Câte o căruță beteagă (sau mai târziu, o mașină hodorogită) trecea săptămânal și ridica gunoiul
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
capac. O porni la drum într-o bună dimineață de vară timpurie... Cum dincolo de coastă se-ntindea mândrețe de pădure, apucă înspre ea. Ceva timp codrul îi va fi casă. Va găsi niscaiva roade să-și potolească foamea, iar apa șipotelor îl va îndestula când îi va fi sete. Până va dibui locurile ce-l vor hrăni, avea cu sine într-un săcăteu două azime coapte sub țest. Pentru potolirea setei, avea o ploscuță aținată de-un șold, iar de celălalt
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]