612 matches
-
fel de spirală, iar uneori se oprea nehotărîtă și privea cînd Într-o parte, cînd În alta, cu ochii bulbucați, de parcă ar fi fost hăituită. Trupul ei robust devenise greoi, respira grăbit și sacadat, se Încinsese, iar sudoarea Îi curgea șiroaie pe la subsuori, nu atît de căldură, cît de spaimă. Copilul nu se zărea nicăieri. Crezînd că alergarea haotică a Marychkăi făcea parte din rețeta acumulării energetice, sau poate din cu totul alte motive, unul din pacienții doamnei Agneta Începu să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce pînă la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu contează. Oricum, eu am greșit ca un dobitoc. Nu trebuia să te pun într-o asemenea situație. — Vrei să spui că nu mă iubești și că nu m-ai iubit niciodată, zise Georgie și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. — Of, Doamne! am exclamat. Am lăsat paharul și m-am apropiat de ea. Georgie stătea țeapănă, cu mâinile pe masă iar eu am cuprins-o în brațe. Lacrimile îi picurau pe tricoul albastru. — Știi foarte bine că te iubesc, prostuțo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ajuns la sfârșit? Ia zi, măi, acum că, evreu fiind, le-ai rezolvat pe toate la paișpe ani, știi măcar un singur lucru din minunata istorie și moștenire consemnate în epopeea poporului tău? Pe obraji, însă, lacrimile îi curg deja șiroaie și noi și noi lacrimi stau să i se rostogolească din ochi. — Are numai zece la școală, zice el, dar în problemele de viață a rămas la fel de ignorant ca în ziua în care s-a născut. Ei bine, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-n gură. — Pe nas. Închipuie-ți că înoți. Dar nu înot! — ÎNCHIPUIE-ȚI! i-am sugerat eu dar, deși a mai făcut o încercare plină de vitejie, peste câteva secunde a ridicat capul chinuită de un acces de tuse, cu șiroaie de lacrimi pe față. Am luat-o în brațe (pe scumpa asta bine intenționată! pe care Mozart o convinsese să i-o sugă lui Alex, vai, dulce ca Natașa din Război și pace! vai, tânără contesă plină de tandrețe!). Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
funcționeze lin, mecanicul trase la loc maneta supapei și soarele se mai văzu o clipă la orizont În timp ce trenul trecea prin Bruges, cu regulatorul Închis, Înaintând lejer cu foarte puțină presiune. Razele apusului luminau ziduri Înalte pe care se scurgeau șiroaie sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acele rafturi goale. Cel mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci cînd plouă, spune poezia, inima plînge. Înțelegeam perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
două stewardese și-un steward. Când m-am întors, am văzut că Vaughan ținea în mâna făcută căuș sânul drept al soției mele. Am înaintat încet în tunelul gol, concentrându-mă asupra comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un singur glob. În clipa orgasmului lui, icnetele lui Catherine fură înghițite de vâjâitul angrenajului de spălat. Cadrul metalic de susținere se retrase în poziția de start. Mașinăria se închise singură. Rolele atârnau flasce în fața sticlei curate a parbrizului. Ultimele șiroaie de apă cu detergent se scurgeau prin întunecimea gurilor de drenaj. Aspirând aerul printre buzele cicatrizate, Vaughan se lăsă epuizat pe spate, uitându-se la Catherine cu ochi confuzi. O privi cum își trage în lături coapsa stângă prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul intervenise, încercând să mă oprească, i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind cum nasul i se rupe sub adidasul meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din nas și gură, formând o alee lată în praful fin care acoperea asfaltul. Dar nu era de-ajuns; un ultim pumn în cap a pus definitiv capăt luptei. Ce forțe ireale se născuseră în mine, de unde această izbucnire necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul a patru ceasuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trecere, cu misie, pe lîngă toate aceste opreliști cea privind băutura fără companie era un moft. Dar emisarul lui Mihai Mihail a avut dreptate să insiste. Și-a dat seama de asta cînd, după cîteva săptămîni de ploaie mocănească, de șiroaie fără istov a streșinilor, n-a mai rezistat și s-a apucat de băut în odaia lui cît o căruță. Nu era mai mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ție una tot acolo! A privit-o cum lipăia prin băltoace. Ploaia era ca o perdea groasă de negură și În câteva clipe Neng se și făcuse nevăzută. În vreme ce Adam pedala spre casă, ploaia i s-a tot scurs șiroaie pe față și pe gât până ce l-a făcut ciuciulete. La răstimpuri, câte-o pală de vânt răbufnea stropindu-l peste ochi, trebuia să Încetinească și clipea des ca să vadă drumul. Tenișii Îi erau leoarcă, iar degetele de la picioare păreau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mulțumește, spune-o limpede, dar să nu-ndrăznești cumva să lași mâncarea În farfurie! Adam se și ridicase, Împinsese scaunul și se ținea cu mâinile de marginea mesei. A rămas o vreme În așteptare, fără să Încerce măcar să-și șteargă șiroaiele de lacrimi care-i curgeau pe obraji. — Vreau să aflu, a spus el În cele din urmă, vreau să aflu ce-i cu familia mea. Karl a oftat. și-a așezat ușurel furculița pe marginea farfuriei, apoi s-a aplecat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să-l văd, pe ușa lui iubita își lipise adolescentin fotografii cu ea, un întreg arbore genealogic al relației lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
peste veacuri pentru cei care îl iubesc. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C O călătorie în munți Noaptea azurie se lasă peste natura amorțită, iar luna ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse, peste dealurile cu livezi înmiresmate, ocupând întreaga regiune a Moldovei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alt suflet. Nu întâmplător cea care va trebui sacrificată este tocmai Ana, Soțioara lui, / Floarea câmpului. Deși artistul invocă forțele naturii pentru a o întoarce din cale: Dă, doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie... Suflă, Doamne-un vânt Suflă-l pe pământ Brazii să-i despoaie Paltinii să-ndoaie...”, hotărârea și dârzenia cu care Ana învinge împotriva intemperiilor fac din versurile acestea o culme a lirismului popular. Sub spaima de moarte, dorința de nemurire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la două palme de sticla de bourbon. Pe obrazul neras Îi curgeau șiroaie de lacrimi. Nu plânge, omule, era doar un porc... Da, un porc! Da' știi dumneata ce Înseamnă să pierzi un porc? Și nu un porc oarecare, ci Porcul, domnule! Ăla pe care Îl visezi un an, de nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din cauza bruiajului. Mi s-a părut că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uite, e-n ordine, vezi? Nici n-o să-ți dai seama. În cele din urmă, m-a ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și mi-a vorbit într-una despre asta. În cele din urmă, am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea, am spus! Scările prefecturii, un resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un pacient oarecare, meriți toată admirația mea și un bravo cu <Bă mare!” Să mă iertați pentru că cele reproduse de mine seamănă a Îngâmfare, dar atunci... Atunci când brancardierii l-au luat pe tati de pe masa de operație Îmi curgeau lacrimile șiroi... ― Acum mi-am Întărit convingerea că semeni cu tati ca două picături de apă... Nicu privea la ele cu toată lumina cerească adunată În ochi, pe chip și În suflet. ― Mami, Îți mulțumesc pentru că mereu ai o vorbă bună și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]