682 matches
-
din baie în timp ce te speli surâzător pe dinți. Un pietroi ascuțit porni vertiginos spre autorul ce devenise între timp neatent la propria-i integritate și-i sfărâmă cei trei dinți din față. Dădu să mai spună ceva, dar sângele îi șiroia abundent pe bărbie. Redus la tăcere într-o manieră destul de brutală, se văzu nevoit să renunțe încă o dată să bată cu putere la porțile marilor speranțe. Își așeză la loc șezlongul în poziție verticală și îndreptă vârful creionului pe care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gresia deja aburită și-mi frec mâinile ca un personaj dintr-un desen animat. Un câine șmecher. Nu-mi amintesc cum îl cheamă. Unsprezece seara. Închide robinetul și iese din cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii. Apa șiroiește de pe trupul lui, iar el stă nemișcat timp de un minut și-și fixează reflexia. De fapt, vede doar câteva părți din imaginea completă. Vede doar ce acceptă oglinda aburită să-i arate. Observă zonele în care trupul lui iese
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și cele de la Atelierele auxiliare. Apele pluviale sunt colectate într-un sistem de rigole și sunt dirijate în cea mai apropiată rețea de canalizare. În zona haldei apele pluviale sunt parțial absorbite în sol, și în cazul debitelor momentane mari, șiroiesc conform pantei terenului, spre iazul din fosta carieră. 2.1.4. Calitatea apelor uzate Sursa de poluare maximă este deversarea de ape uzate tratate sau netratate direct în iazul biologic și de aici în pânza freatică subterană, care reprezintă un
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
debite pluviale Apel pluviale sunt colectate într-un sistem de rigole și sunt dirijate în cea mai apropiată rețea de canalizare. În zona haldei de depozitare deșeuri apele pluviale sunt parțial absorbite în sol, și în cazul debitelor momentane mari șiroiesc conform pantei terenului, spre iazul din fosta carieră. Avându-se în vedere situația actuală a rețelelor de canalizare din incintă s-a propus următorul tip de rețea de canalizare pentru apele pluviale (meteorice): - colectarea debitului pluvial într-un sistem de
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea mea... Cortul gemu, un geamăt de pânză impermeabilă traumatizată de zgâlțâielile insistente. Se văzu în furtună, aproape înecat de picăturile mari, pălmuit de rafalele vântului, cu hainele șiroind, în vreme ce șuvițe rebele de păr erau smucite într-o parte și în cealaltă. Reușea cu foarte mare greutate să își mențină echilibrul precar, în timp ce cortul se zbătea mut printre crengile unui brad. O zdrențuită pată de culoare în contextul nocturn
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
rudă, Ieși afară, de udă! Udă cu găleata Peste toată ceata. Udă cu ulcioruă Peste tot ogoruă. Deschideți portițile Să curgă ploițile. Destupați pâraiele Să curgă șiroaiele Un răzor de vie Ploile să vie! Un răzor de usturoi Să curgă șiroi!” Sătenii îi stropesc cu apă și le dau bani. Se spune că Dumnezeu era impresionat de forța și gingășia copiilor și dezlega baierile cerului, lăsând să curgă ploaia mult așteptată. - Calendarul foilor de ceapă este „confecționat” în preajma desfășurării obiceiurilor de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și nu putem să ni le facem cunoscute nici nouă, nicidecum să le mărturisim." Se mărturisește, în schimb, cu prisosință, personajul romanesc, cel care cioplește statuia scriitorului, în primele rânduri ale scriitorilor contemporani. A celui care a surprins și fața șiroită de sânge a sclaviei și pe cea cernită a libertății, într-o necurmată, neliniștită, melancolică și, la ceasul serii, tragică încercare de autocunoaștere. La creator, ispita vidului, a neantului, dă roade.
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
însă a împins momentele și scenele magice mult în urmă, lăsându-le să pulseze doar în amintire: "îmi aduc aminte perfect, de parcă timpul n-a uzat nimic din ceea ce "a fost": că ulița, când cerul era luminat de lună și șiroia de stele, te arunca într-o altă lume, pe care nu ezit s-o numesc "mitologică". Am văzut, vă asigur, multe feluri de nopți. Am văzut cerul, noaptea, pe munte, când ai senzația că poți să atingi stelele cu mâna
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
absolvită prin jocul de șah al metaforei: "moarte tu ești din viața mea infanta cu trupul cel mai frumos (...) și cînd ți-am sărutat gura cu buza de sus roșie și cu buza de jos neagră/ cu gura mea dulce șiroind de sînge și de vin din struguri albaștri crescuți/ pe coapse de sirene-n mediterane fabuloase am plîns cu lacrimi de elefant în rafale" (cosînzeana cu pulpele cele mai vînjoase și curajoase). Așijderea "domnița poesie" face obiectul unei asimilări concupiscent-decorative
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
de-o baborniță cu rude la București. Nu dorea să se expună bîrfei ce zbîrnîia cu lux de amănunte pornolirice la țară... Asta nu ne împiedica să ne vizităm unul pe altul, în timpul nopții, fiind vecini de potecuță strîmtă. Versurile șiroiau de pofte, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tănără" D.P.: Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor adînci, absorbante, umblînd nonstop și liric prin cămeruța mea cam pustie ziua, cu asupra de măsură de amoroasă noaptea, da, am reînceput să scriu în neștire. Versurile deveniseră proaspete, șiroiau de pofte, le simțeam ale mele, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tînără, atîrnată cu mînuțele de gîtul meu, uimită de popoul ei cam măricel, de buzele ei cam umflate, de limba ei cam aspră, dar catifelată, dulce
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
este de sorginte modernistă. Până la urmă cuvântul rămâne, cum se spune în manualele de astrologie, stăpânul casei: "Lucram pe marginea acestui cuvânt/ Gândindu-i asemănări, deosebiri/ Și deodată el deveni guraliv -/ Un haos cu rostogoliri// De parcă avea spuzenie de guri/ Șiroindu-i trupul, rotocolul,/ Fiecare gură de fapt înghițea/ Sunetul celeilalte, ecoul -/ încât el însuși devenise brusc/ Un continuu, un prelins ecou/ Al unei peșteri universale/ în care mă-nghițeam și eu." Poezia se intitulează Cercul. într-un Turnir medieval se
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
însuși devenise brusc/ Un continuu, un prelins ecou/ Al unei peșteri universale/ în care mă-nghițeam și eu." Poezia se intitulează Cercul. într-un Turnir medieval se precizează și mediul: "De-atâta liniște-mi părea/ Eu însămi umbra altcuiva/ Cum șiroia pe zidiri./ Venisem să aprind un gând/ medieval curriculând/ Sau, dacă vreți, doar înnoptând/ Poetic pe ruinuri.(...) De-atâta liniște-auzeam/ Doar câinii transdanubian/ Lătrând sârbește adică./ Numai la Turnul lui Sever/ Era o liniște sub cer/ De câine mort demult
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
a înroșit cu sânge de get chiar mâna ta, Egissosul o spune..." Pe urmă au venit turcii și grecii cu negustorii și pirații lor în nisipurile Caraormanului... Străduțele Tulcei albăstrii de bazalt coboară cele șapte coline, când plouă pe ele șiroiesc ape roșii de la minereurile cărate... Fațadele caselor negustorești au ancadramente, cu frontoane, orientale... "Sub coloane", după modelele bazarelor din Turcia, se numește centrul urban, când Tulcea era raia, reședință a pașalelor. înăuntrul caselor cu odăi întunecoase, largi, obloane grele, deasupra
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
zise el. Nu știi nimic despre mine. Așa este, se arătă ea de acord. —Te-ai gândit ce-ai să faci când o să moară ea? Nu știu. Am destul timp să mă gândesc. Își desprinse cu greu ochii de la geamul șiroind de apă. —Poate o să mă mărit, adăugă ea și-i zâmbi. El simți că-l cuprinde disperarea și că i se face rău. Se putea foarte bine ca ea să se fi despărțit de un tânăr din Paris, vreun prostănac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului, nu numai pământul...De groază, am închis ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia sângele din mine... Curgea de peste tot...Un nou trăsnet m-a făcut să deschid ochii cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nuuu!! Nu se poate! Ce caută el aici?”... Din doi pași a fost lângă el. Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici, dragule?! - a strigat Costăchel, desfăcând brațele să-l îmbrățișeze... Omul din fața lui a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit să vorbească: Din țarcul de unde se face repartiția mi-au spus: „Te duci în baraca șapte și te prezinți la șeful formației, Vultur Costache.” La auzul numelui, mi s-a oprit răsuflarea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ultimii ani o suferință care nu se vindecase nici până în ceasul morții. Simona se amestecă în mulțime, ca o străină, plângând cu lacrimi amare. Răducu nu pricepea de ce plânge mămica lui și-i ștergea din când în când lacrimile care șiroiau ca dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și nu-și putu stăpâni starea euforică. Nana Floarea se uită la ea, neștiind ce să creadă. Gândi doar în mintea sa: ,, Fata asta nu e sănătoasă!" ca în clipa următoare Mona să înceapă să plângă în hohote. Lacrimile-i șiroiau ca dintr-un izvor, îndurerate de pierderea acestui om care pusese întotdeauna ființa ei în locul inimii lui. De câte ori nu-l auzise ea spunând: ,,Tu ești inima mea!" Cartea vieții lui s-a închis, gândi Mona. Pe ultima filă mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de sus până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița ei cea nouă! Sărmana mamă, ce va zice? Ce va simți? Ce să-i spună? Cum să intre în curte în așa hal? Nu înțelegea pentru ce procedase vecina în așa mod cu ea? Oare chiar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ai văzut lumina zilei și ai trăit atâția ani și să mergi în șatră, devenind fiul Rafirei și al lui Lisandru Carabăț? - Nu, domnule judecător, nu vreau să plec din familia mea, și-și acoperi fața pe care începură să șiroiască lacrimi de durere și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în stare să înscrii? Și își însoți spusele de un pumn zdravăn aplicat în plină figură, încât Vișinel se dezechilibră și căzu la pământ. Nasul i se umflă pe dată și fața i se umplu de sânge ce începu să șiroiască ca dintr-un izvor. Alertat la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra că era gata de luptă cu oricine, își afișă pumnii strânși, deși nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
casă, fu întâmpinat de chipul întrebător al Inei. Stătu un moment în derută. Nu știa de unde vine această privire și ce credit ar putea să-i acorde. Atitudinea lui însă dobândi o altă valență, când văzu pe fața soției sale șiroind lacrimi. Intui că ceva neobișnuit se întâmplase. Părea extrem de obosită. Faptul dobândi confirmare când aceasta căută un scaun din preajmă și, cu capul între mâini, începu să plângă de-a binelea. Alex nu găsea circumstanțele stării în care o găsise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]