147 matches
-
Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica la televizor și ea însăși canibală abulică, șleampătă, rătăcită-n tranziție cu aceeași sacoșă și pe care o înțelegi, dar cu care nu te poți înțelege. E monstrul născut din coșmarul ceaușist și care încă nu s-a trezit ; uneori îl iubești, căci e de-al tău, alteori
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să ne desfigureze. Cu puțin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „ăreaua folosire a cuvintelor nu e doar o greșeală de limbă, ci și un mod de a face rău sufletelor“ (Phaidon, 115, e). A vorbi șleampăt, răstit, ofensator, grobian și, pe deasupra, greșit, a nu acorda atenție greutății cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sunt tot atâtea feluri de a introduce, în mediul în care te manifești, o primejdioasă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
întrucâtva mai complicat: „Podeaua n-ai șters-o așa cum ți-am spus, mai întâi cu o cârpă udă, apoi cu una umedă, apoi cu una uscată. E plină de dungi, n-ai șters-o decât cu cârpa umedă, ai fost șleampătă, ai vrut să scapi mai iute de treabă. Chiar crezi că nu se vede, nu te gândești nici un pic la Cheia cerului?“. Bineînțeles că mă gândeam la ea, și cu deosebire atunci când făceam treabă de mântuială. Dar continuam s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mâna să Înainteze și se aplecă În mașină ca să oprească motorul. Era un om Înalt și blond, ușor adus de spate, aplecare ce probabil voise să-i ascundă Înălțimea, dar care acum devenise un obicei. Se mișca cu acea ușurință șleampătă atât de comună americanilor, ușurința care-i făcea să arată atât de bine În haine de stradă și atât de nelalocul lor În veșminte formale. Veni către ei, cu o mină deschisă și Întrebătoare, fără să zâmbească, Însă cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era? — Da... Am trecut Întâmplător, dar, după cum vedeți, sunt În hainele de fiecare zi. Așa că am găsit că ar fi necuviincios să apar În fața dumneavoastră, stăpâne, și am rămas aici. — Bravo, strașnică glumă. Uită-te la mine. Privește cât de șleampăt sunt. — Vă rog să mă iertați, stăpâne. Nobunaga Îl gâdilă ușurel pe spate cu evantaiul său lăcuit. — În relația dintre senior și vasal, e prea pretențios să fim atât de preocupați de aparențe sau să fim sclavii etichetei! Formalismele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
incriminări și sarcasme, mă irită în orice demers de acest tip (vezi clasicul Gherman) un lucru: fățărnicia de-a pretide că lucrurile se desfășoară în numele "interesului general". Să fim serioși! E ca și cum ai spune că te desparți de nevasta cam șleampătă promițându-i că te întorci la ea după ce dai o raită pe la sala de fitness și-o să-ți comanzi niște costume noi la Paris. Motivațiile țin de-un evident egoism - nu discut cât de motivat - al cetățenilor care simt că
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
sau Unde dai și unde crapă (2000), făcând abstracție de aluziile transparente la un Afganistan prezent, mai degrabă, în istoria noastră decât a lui Holmes. Mai abitir decât în primul episod, Sherlock Holmes (2009), detectivul, interpretat de un tot mai șleampăt și trivial Robert Downey Jr., se află într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
fetei cu care tocmai întreține relații sexuale în fața prietenului ei stupefiat - decurg din gratuitatea actului estetic generând o stranie, narcotică, poezie a demenței. Intrarea polițistului în biroul căpitanului îți spune totul, cravata strâmbă, privirea dusă, de o fixitate suspectă, aspectul șleampăt, pistolul la brâu fără niciun portarm în stilul gangsterilor de duzină, mâna în șold. Nimeni nu se sinchisește. Rolul lui Nicolas Cage ne amintește numaidecât pe cel din Wild at Heart (1990) al lui David Lynch, dar mai ales de
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
generație de staruri: marele talent actoricesc. Epoca doamnelor cu voci emoționante, dar cu prezențe fizice - hai să riscăm - distonante și a domnilorbutoi a apus probabil pe vecie. Ceea ce e paradoxal, de vreme ce, în lumea de azi, se poartă din ce în ce mai mult stilul șleampăt. Prin operă, lumea de azi redescoperă tot mai puțin existentele valențe ale umanului. Felul în care trăim, dedublați, obligați la autoanihilarea trăsăturilor naturale pentru a nu-i „jigni”, „complexa”, „vexa” pe alții își află în operă un salutar contrabalans. Aș
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
colectiv" scriu chinuit, mândri parcă de lipsa lor de dexteritate și refuzând cu o grimasa sarcastica orice tentație a măreției. Ei își exhiba prolixitatea și prozaismul în felul sfidător în care rockerii își afișează capetele rase, hainele jerpelite și mersul șleampăt. Uneori, practica un ritual al cruzimii, delectându-se cu plictisirea cititorilor așa cum sataniștii se delectează cu strangularea pisicilor în cimitire. Dincolo de retorica schimonosita se întrevăd amintiri din copilărie și complexe de adolescenți prost cotați pe piată dragostei, ceea ce nu face
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
impecabil desenat, impecabil jucat. Mirela Oprișor, o Mașa cu două fețe, înainte și după căsătoria cu Medvedenko. Lipsită de prejudecăți, îndrăzneață în cuvînt și faptă, emo, puternică și nonconformistă, pentru ca să intre apoi în șir, în șablonul soțiilor delăsate, grase și șleampete după naștere, ștearsă, fără replică, moartă și nefericită ca doliul pe care îl poartă în suflet și în haine. Carmen Tănase face o bijuterie din Polina sa. Tot în dublă ipostază. Elegantă, senzuală, femeie în preajma lui Dorn, cu un farmec
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
despre Spania și despre cunoscuții reîntâlniți: a fost intimidat, spune, de prezența scriitoarei Iris Murdoch și a lui Isaiah Berlin printre cei veniți să-i asculte prelegerile la Oxford, s-a simțit foarte prost pentru că n-o recunoscuse în „bătrânica șleampătă, cu dinții stricați”, care-l abordase cu familiaritate la Roma, pe fascinanta scriitoare Elsa Morante, foarte admirată de el în trecut „Și nu - restul a fost pentru mine aeroporturi, furtișaguri, (cuvântul roman pentru cei ce șterpelesc este gli abusivi), anxietăți
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
cel voios și gălăgios s-a cărat. I-a luat locul "un vrai monsieur". într-un univers contradictoriu, în care totul era altfel decât știam eu că ar trebui să fie, în care frizerul părea conte, iar contele se îmbrăca șleampăt, străduindu-se să pară frizer, putea fi la fel de bine actor, aventurier, ori chiar - de ce nu, frizer, ceva greco-latino-slav, între Zorba Grecul și Modugno. Părăsim galbenul de kholza și violetul-indigo al văcuțelor cu ciocolata gata să le țâșnească din ugerele somptuoase
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
dar și mai aerian decât ei. Cel puțin așa părea. Înalt, blond, deșirat, îmbrăcat mai mult decat sportiv, aș zice neglijent, cu pieptul desfăcut și cu capul descoperit, fără teama de frig și, în general, fără teama de nimic. Un șleampăt și-un caraghios. Dezinhibat și simpatic de la prima ochire. Dacă era să-1 crezi, venise În România fără nicio treabă. Așa i se sculase lui... Stăteam tofi trei cufundafi în fotoliile adânci din jurul unei măsuțe rotunde. Din toate bunatafile pe care
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea în el, se agață de crengile părului și-și dădea drumul. După care, se caută la coiut. - La mine nu se umflă
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
am învârtit năuc până/ n-am mai știut unde/ eram în holul facultății și-l așteptam pe Godot/ până ne-am întins degetele mijlocii/ ca să semnalizăm/ spre cine?/ unde?" Versuri pentru o posibilă antologie Ca prin miracol, poetul cu stil șleampăt și deșucheat are și momente în care se mobilizează intelectual. Puține, dar greu de uitat. Un asemenea moment întâlnim într-un poem fără titlu, care începe prozaic: "...pe plajă în Venus Ianuș a scăpat de cele/ doișpe ore de lucru
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
nu cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la revelion și nici atunci când vin special să-și pupe câinii. Ei bine, la acel pian, cântă cine credeți? Cântă un câine buldog, urât, teribil de urât, cu fălci ca de hipopotam, bătrân, șleampăt, singuratic, dar care este înzestrat cu ureche muzicală. Nemernicul se așează cu labele din spate pe-un scaun plușat, dar apasă pe clapele pianului cu labele din față. Și se-aude ce se-aude.
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
Divoke vcely/Albine sălbatice, un fel de Rosetta mai senină și cu ceva umor (plus un "Michael Jackson" local leit Oana Pellea!), apoi argentinianul Tan de repente/ Hodoronc tronc (regia: Diego Lerman). În alb-negru, cu două lesbiene și-o grăsuță șleampătă pe care-o agață, fac autostopul și-ajung undeva în sud (grăsuța nu văzuse niciodată marea, precum Doinel în Les 400 coups), se instalează în casa mătușii uneia dintre ele (am uitat: pe una din lesbiene o chema Mao, pe
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
actul I nu pare o destul de grațioasă comedie de salon, actul II după un debut cam static dobândește ritm și amploare către final, iar actul III continuă tradiția farselor populare vieneze centrate pe un singur personaj. Pentru rolul, vorbit, al șleampătului gardian al "veselei pușcării", Frosch, a fost invitat Horațiu Mălăele - fermecător, cu un umor candid și de bun gust. La Operetă, într-o scenografie (arhitect Theodor Dinulescu) care dovedește eforturi notabile și poate da iluzia unui oarecare belșug, actul I
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
din acest punct de vedere, între scrierea unui poem și scrierea unui roman. Sau chiar a eseurilor ori studiilor. Prima frază ca îmbinare a materiei și formei. 2. Nu uita ce-a făcut Tolstoi din Natașa Rostova: o femeie grasă, șleampătă, care se ocupă de diareile copiilor ei. El știa totul despre logica maculatoare și creatoare a vieții. Mergi cu ea, numai cu ea, niciodată cu moda. 3. Nu uita lecția lui Caragiale: fără cofeturi. 4. Dacă n-ai ce spune
Decalogul by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/4643_a_5968]
-
cucerești armate de bărbați, / ai inventat orgasme puternice, senzații tari. / Înnebunită să crești, să fii mare, ai visat mașini / care să-ți pună părul la loc, un fel de foarfece pe invers, / doar să scapi de epidemia Chelbasan, / de Ana șleampătă și bleagă." Înaintea identificării cu destinul comun de femeie, a existat rușinea de a-și arăta dar și de a privi goliciunea mamei: "Ea nu se ferea niciodată de tine, / îți explicase doar că sunteți legate una de alta / cu
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
Wanda este idealul ei feminin și vrea să o vadă fericită cu Mircea Aldea. Cu orice preț. Chiar și cu acela al vieții Margaretei. Indisciplinată, veșnic cu gura mare și cherchelită cu tescovină de la Băilești, umblă Zamfira (Mirela Dumitru) cea șleampătă prin scenă. Și iarăși minunați și convingători, într-un justificat travesti - Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu, prețioasa Colette a lui Carmen Tănase, fanfara, tămîia, colacii, șopocăielile, bocetele, complicitățile, scoarțele lui Holtier, pomana la masa cea lungă, în adîncimea scenei, colivele
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
ar fi trebuit să accept ipocrizia și cenzura, la un sfert de secol de la Revoluția din 1989, doar pentru a nu-mi pierde slujba? Mi s-ar fi părut corect să fi fost concediată pentru bâlbe, reportaje slabe sau prezență șleampătă. Nu a fost cazul. Se pare însă că la Digi24 nu contează talentul, competența, loialitatea, munca susținută și bunul-simț. Dar se pune mare preț pe obediență și se sancționează delictul de opinie", a spus Ana Iorga în exclusivitate pentru DC
Ana Iorga Mihail, de la Digi24, a fost concediată din cauza unui mesaj postat pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27019_a_28344]
-
imobilul unde locuiește gazda noastră de astăzi. Dl Djuvara ne-a întămpinat afabil, cu bunăvoință, elegant în toate privințele : "Eu cred că pe măsură ce îmbătrînești devii mai cochet, fiindcă îți dai seama că trebuie să te aranjezi puțin, pentru ca să nu fii șleampăt...Dar am fost întotdeauna destul de cochet și urmez moda...". - Aș vrea să începem, dacă sînteți de acord, cu puțină genealogie. Familia paternă Djuvara, familia Grădișteanu a mamei dvs. ... - Dacă mă întrebați despre familie, e un domeniu care m-a interesat
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
păianjen.” (p. 151) Abandonată într-un cufăr laolaltă cu alte vechituri, cartea din poveste începe să degaje mirosuri insuportabile. Este repede vândută la un anticariat. Noroc că anticarului i se tociseră binișor simțurile. Iarăși noroc, o nepoată a acestuia, destul de șleampătă, îmbrăcată ca vai de ea și purtându- se prin lume cu nasul înfundat, dă de cartea buclucașă și o ia acasă. Citind, se transformă treptat într-o domnișorică foarte agreabilă. (Cartea începe și ea să emane parfumuri.) Ceea ce, bineînțeles, stârnește
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]