141 matches
-
locuitori ai acestei urbe provinciale începură să-și revină din inactivitate prin pregătiri timpurii pentru iarnă. Câțiva bătrâni grijulii în exces cu soarta lor începură să care, pe cărucioare, coșuri și saci cu provizii pentru pivnițele lor. Un geamgiu înainta șleampăt pe străzi repetând gutural strigătul lui monoton Geamuri! Geamuri de sticlă! Geamuri!... Doi meșteri trecură ciondănindu-se în conversații cu ferăstraiele în spinare în drum spre vreun gospodar de la periferia orașului. O trăsură veche și hodorogită trecu pieziș piața din fața
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
le spui ce vrei, că te-ai costumat pentru carnaval, că vrei să te distrezi, mă rog, ce vrei, dar pe mine unul, nu m-ai văzut. - Am înțeles boierule. Să-ți trăiască familia și ce mai dorești. A sărit șleampăt gardul cu dinții clănțănind și văitându-se. În urma lui, moș Gheorghe a luat târnul, lopata și s-a apucat să șteargă urmele. Referință Bibliografică: Fantoma / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
mâncat(mie îmi pierise pofta după primii doi cartofi) și să ies la aer.Poate acolo voi zări oameni frumoși,mă gândeam,plimbându-se alene de mână,sub luminile de sărbătoare întinse deasupra lor. Altă dezamăgire!Aceleași priviri încruntate,ținute șleampete,femei cărora nu le puteai zări chipul sub măștile grele de fard,călcând șovăielnic,cu teamă de a nu pricinui daune caldarâmului,în cadere.Ma uităm după bărbatul mândru,drept și luminos,cu palton de stofă și fular alb,bărbatul
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
curge-acuma jalnic în călcâi. Călcâiu-mi se frânge de atât prisos, prisosește apa, ploaia și izvorul, izvor, ce se varsă, aducând prinos în natură, toamnei să-și țeasă covorul. Covor ce se-așterne într-o toamnă șuie, șuie și șașie, șleampătă și șchioapă, șchioapătă c-o dor tot aceleași cuie, cuie ce ne-au pus pe toți într-o groapă! Citește mai mult Am să-încerc să număr frunze dintr-o toamnă,dintr-o toamnă șuie fără Dumnezeu Dumnezeu mi-e martor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
-mi curge-acuma jalnic în călcâi.Călcâiu-mi se frânge de atât prisos,prisosește apa, ploaia și izvorul,izvor, ce se varsă, aducând prinosîn natură, toamnei să-și țeasă covorul.Covor ce se-așterne într-o toamnă șuie,șuie și șașie, șleampătă și șchioapă,șchioapătă c-o dor tot aceleași cuie,cuie ce ne-au pus pe toți într-o groapă!... XVI. DINCOLO DE CUCUTENI, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016. Laptele mi-l beau târziu doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
curge-acuma jalnic în călcai. Călcâiu-mi se frânge de atat prisos, prisosește apă, ploaia și izvorul, izvor, ce se varsă, aducând prinos în natură, toamnei să-și țeasă covorul. Covor ce se-așterne într-o toamnă suie, suie și sașie, șleampăta și șchioapa, șchioapătă c-o dor tot aceleași cuie, cuie ce ne-au pus pe toți într-o groapă! Referință Bibliografica: TOAMNĂ SUIE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor
TOAMNĂ ȘUIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373901_a_375230]
-
fi în „toate mințile” și care apropiindu-se ceva mai mult de biserică a constat „simplu și irevocabil” că biserica era întreagă și că sursa focului se află în altă parte... „Câsa Domnului... 'ntleagă, alde câsă soldați..., se silea el șleampăt rupând-și cu greu vorbele molfăite, însă încărcate de dârzenia faptei, să dea de știre mulțimii care-l înconjurase, curioasă și mirată de îndrăzneala lui prostească! Fără să fie văzut de careva din apropiere, se repezise dintr-o ochire la
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
un soț mai mult decât binevoitor. Spun bancuri atât de cretine, încât nu râde nici mă-sa gâdilată la el. Se aruncă ocheade, fiecare vrând s-o aibă pe nevasta celuilalt, dacă se poate fără investiții majore, chiar dacă-i mai șleampătă decât a lui. Nu c-ar avea potența fizică necesară, ci doar așa de miștocăreală. Mestecatul ritmic al fălcilor face casă bună cu mirosul picioarelor nespălate, fardat de câte un râgâit de satisfacție, emis pe principiul ‘’m-am scos și
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
actul I nu pare o destul de grațioasă comedie de salon, actul II după un debut cam static dobândește ritm și amploare către final, iar actul III continuă tradiția farselor populare vieneze centrate pe un singur personaj. Pentru rolul, vorbit, al șleampătului gardian al "veselei pușcării", Frosch, a fost invitat Horațiu Mălăele - fermecător, cu un umor candid și de bun gust. La Operetă, într-o scenografie (arhitect Theodor Dinulescu) care dovedește eforturi notabile și poate da iluzia unui oarecare belșug, actul I
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
Structura de rezistență o formau pensionarii, care făceau de „permanență”. Bârfeau, vorbeau continuu despre boli, excreții și organe interne, despre moarte și sfârșitul lumii. Babele (de fapt, femeile peste 35 de ani, prematur îmbătrânite) erau, în general, diforme, obeze și șleampete, cu coafuri „permanent” vopsite roșcat, varice și capoate slinoase. Îmi evocau bătrânele rusoaice de gubernie din romanele lui Gorki și Dostoievski. În agora masificată a cozii poveștile de viață se țeseau naturalist, scatologic și morbid. Moși clămpănitori, parkinsonieni, păpuși dezarticulate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și mândrețea de nevastă a lui Drusus... Dacă ai fi văzut-o cum arăta la început... — Cum? — Ca o vacă încălțată. Veselia lui Pusio are darul să-l întărâte și mai rău. Vorbele injurioase țâșnesc ca o cascadă: — Searbădă și șleampătă, lipsită de orice farmec. Pusio se lasă în jos și se uită nedumerit la el. — Când deschidea gura, te așteptai să sară o broască râioasă, continuă instructorul. Nici el nu știe de ce e așa de dezlănțuit. Și uite-o acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât mai are de gând să ne țină aici? Șoferul a înălțat grosolan din umeri, fără să se întoarcă spre vorbitor. Dar a stins motorul și a coborât din mașină, trântind în urma lui ușa grea a limuzinei. Era un tip șleampăt, îndesat ca un taur, îmbrăcat parțial în livrea de șofer: un costum de serj negru, fără șapcă. A străbătut agale și nonșalant, ca să nu spun insolent, cei câțiva pași până la intersecția în care dirija atotputernicul polițist. Cei doi au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doar cu o ureche. — Cred că o să mă bag în pat, a zis Sheba. El a pufnit, absent. Și, chiar când ea punea mâna pe clanță, el a ridicat capul: — Și, Caitlin, cum e? — O, bine. Un pic revărsată și șleampătă, a zis Sheba zâmbind, ca pentru a o scuza pe inocenta ei prietenă. — Ei, a spus Richard, căscând, asta face din om viața de provincie. — Da, probabil. A tăcut un moment și apoi, când Richard n-a mai răspuns, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o femeie de vârsta ei se dezbracă și vrea să facă sex tot timpul? Am rămas cu ceașca de cafea în poală, pe jumătate asfixiat de ce putea să însemne patosul napolitan. Locul fojgăia de copii - bebeluși și țângăi, sugari, tineri șleampeți. Mai erau cel puțin trei tipi cu figură de tată în bucătăria de alături, îmbrăcați în maieuri sau halate, aplecați peste sticlele de vin fără etichetă și pastele aburinde din sosul sângeriu. Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceafă, dar șuvițe rebele îi cădeau în jurul feței, ca întotdeauna, chiar și imediat după ce le prindea iar. —Te mai vezi cu Tom? m-a întrebat. Am dat din cap. Încă nu m-a iertat. Tom, un poet ratat, mare și șleampăt, era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei - sau fusese până la Incident. — Pentru ce să te ierte? întrebă Janey surprinsă. — A, nu ți-am spus!? Am înghițit ultimul ravioli și am luat o gură de vin roșu. — Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mese improvizate la capătul ei. Arăta ca o cantină a unui club sărac pentru tineri. Ăsta trebuia să fie barul. Mulțumesc lui Dumnezeu. Muream după o bere. —Sam, aici, îmi făcea Tom semne de la o masă de lângă fereastră. Purta puloverul șleampăt. Cred că era inevitabil. Alice care era lângă el, arătând mai fragilă ca niciodată, un fluturaș bătându-se cu furtunile cumplite ale vieții; avea pe ea un fel de sac pictat cu vopsea și ceară, cu petice pe piept. Gianni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Piesa de rezistență a fiecărui Festival al Recoltei era focul ceremonial, În jurul căruia se strângea toată lumea să danseze, să bea vin și „să cânte serenade recoltei“, orice o mai fi Însemnat și asta. Am țopăit spre el, simțindu-mă extrem de șleampătă Îmbrăcată Într-o pereche de colanți uzați din liceu, un pulover de lână cu fermoar și un jerseu gros și mițos. Mă simțeam ciudat și minunat, era o ușurare după maiourile transparente și indispensabilii blugi ultramulați, care ridicau fundul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe ce să explodeze, dar își aminti că era pe teritoriul municipalității și pe lista neagră a șefului. Se căută prin buzunare și scoase o bancnotă de cinci dolari, pe care o trânti pe tejghea. — Fă-o acum! Femeia aceea șleampătă apucă bancnota și dispăru dincolo de fișete. Câteva secunde mai târziu Danny o văzu afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru înalt, cu o cutie de contrabas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pălăriile, citesc tot ce le cade în mână despre Acasă și evită soarele de parcă ar fi lepră, simțind durere la cel mai mic semn de formare a melaninei în pielea lor. Desigur, nu folosesc aceleași denumiri. Au altele. Mizerie, înfățișare șleampătă. Ce piele oribilă are, dragă! Nimeni nu se apropie de ea. Și uită-te la nasul ei! Atât de mare și lat! Nu ca al nostru. În clubul lor se comportă cu dezinvoltură, sunt ei înșiși. Dansează, se pretează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, prin 1938 sau 1939, a reușit să obțină un set de acte de identitate false. Și-a schimbat radical înfățișarea - deloc greu pentru o actriță care se specializase în interpretarea unor pesonaje excentrice - și, cu numele nou, creștin, blonda șleampătă și ochelaristă a găsit în cele din urmă o slujbă de contabilă la o băcănie dintr-un orășel de la marginea Hamburgului. La sfârșitul războiului, în 1945, nu își mai văzuse fiul de unsprezece ani. Jonas Weinberg avea deja aproape treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
direcția respectivă, ca să dea un aer de autenticitate pretextului. Ajunsă la ușă, a dat nas în nas cu o femeie zâmbitoare, al cărui păr șaten și buclat îi cădea în ochi. Tipa avea un aspect răvășit, dar sexy, și nu șleampăt. —Bună, Alison, a zâmbit ea larg. Alison a schițat la rândul ei un zâmbet, cu toate că nu avea nici cea mai vagă idee cine era persoana din fața ei. —Eu sunt Fiona. Femeia a întins mâna, iar Alison i-a strâns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe când eu aveam vreo trei ani și ceva, de fapt împlineam patru în vara aceea. Marcela, așa cum o văzusem în vis și așa cum bănuiesc că arăta ,era o fetiță băiețoasă puțin mai mare decât mine ,cu dinții îngrozitor de sparți ,îmbrăcată șleampăt, de cele mai multe ori doar cu niște chiloți galbeni și un maieu înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie și cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
are ochii albaștri!"; Da` ce, Sașka e mic de statură?" Firește că nu întotdeauna fetele se gândeau, când răspundeau la oracol, chiar la băiatul care le plăcea, uneori se amuzau să-și găsească un "client" dintre repetenți sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a opta oracolul îl făcea Petruța ,o fata negricioasă și foarte vioaie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]