7,108 matches
-
îmi aparțin Ei răspund întotdeauna: „Prezent” la catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le caut șoapta Și mi-e dor de acei morți rămași vii În mine Eu, Cea care din întâmplare Deocamdată Încă nu Am plecat.
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
și-ncet încet Sub rădăcina Lui tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la trocile comune Si vorba ce se-aude trecând pe drumul țării. Iubiri și cronici, sfinte poveri
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Oricum, nu pricepem mai nimic dăn Eminescu. Poet ermetic. Și parcă mai pricepe cineva ceva? 3. EMINESCU EVREU. La urma urmei, se prea poate să fi fost. Să fi fost prigonit tocmai pentru că era evreu. Astea, însă, se spun în șoaptă. Jidov, da, pribeag, că nu spune chiar el că era pribeag? El însuși spunea; pribegi, cine erau? Veneticii, ăștia. Eminescu era o minoritate. Hotărît lucru! Ce, putea fi el majoritate? Dacă era, acum toți am fi arătat ca el. Ar
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea nici o suflare alături. N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era singur - Unul singur. 2. Intrigantul Jupînul Corb și Coana Vulpe erau, pe vremea aceea, prieteni nedespărțiți. Lumea îi vedea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
le dea plăceri anume numai lor, Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor; Iar bravi pitici fac tumbe înțelepte Și umplu cu năzbîtii vechi iatace În care gingașe și cam buimace Prințesele încep să se deștepte, Bolborosind dulci rugăciuni și aspre șoapte În timp ce-și spală degetele-n lapte...
Poveștile n-au cum să se termine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7289_a_8614]
-
pe zări să te odihnești să te visezi îți voi injecta poezie în sânge (fragment) crește pe tăcute nevăzut în mine și nu știu pentru ce și nu știu ce chip o să aibă ce nume îmi surpă cămările în care am ascuns șoapta de dragoste dintr-o dimineață cu nervi durerea tristă din minte mica vicioasă "sunteți mai norocoși decât mine dacă i-ați trântit ușa în nas acestei lumi- zice- eu vin să vă fac treburile murdare voi spăla smogul și mâzga
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
Emil Brumaru Și iarăși viața-ncepe să ne doară Ni-s tot mai mult cuvintele-o povoară, Și ni se pare că nu-i nimeni, nimeni Să ne-ocrotească sîngele din inemi... Sîntem stingheri, vorbim abia în șoapte, Odăile au geamurile sparte, Și sprijiniți de ușă, crinii parcă Să ne privească și să plece-ncearcă...
Și iarăși viața-ncepe să ne doară... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7661_a_8986]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în ochii tatei înrourați cu lacrimi în cuvintele Psaltirii, în vâsla ucenicilor, în mătăniile sihastrului, în casa melcului, în inima Maicii Tale pururea rugătoare, Doamne, Tu care Te îmbraci în lumină, în șoapta candelei, în pleata crinului și a îngerului, în raza soarelui din geana pruncului, în raza lunii din cuibul privighetorii, în bucuria înluminată a Mironosițelor în tainicul surâs al Maicii Tale împrumutându-ne lumină Doamne, Tu care Te îmbraci în iubire
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să mă-mpăunez iată și-un piedestal cu trapă înspre marele canal colector doar pentru mine blițuri maimuțăreli pe podul minciunilor iau șoaptele de la ureche gândurile de pe buze și le manevrez ca pe plastilină: figurine cuminți în buchet și mitul nu se prăbușește turiștii îmi îndeasă bănuți pe gură dar tonomatul a uitat toate muzicile dac-aș avea curajul aș înnebuni tu ai
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
din priviri cu zborul discontinuu al unei libelule; sub ea, apa tremura imperceptibil, lovită parcă de o răsuflare apropiată când, deodată, un murmur straniu mă-nvălui; eram absolut singur, căutam binecuvântarea liniștii, cu untdelemnul ei bun pentru mir: de unde venea șoapta aceea monotonă ca o litanie? Găsisem, în sfârșit, pe mal refugiul din vacarmul zilnic; în fața mea luciul apei, în spate, pădurea, deasupra cerul purtând în brațe, ca ofrandă a verii, catedrala unui nor alburiu în care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
pe care nu le-am rostit niciodată. Eu niciodatî Eu niciodată nu te aud, ai pași de frunză verde. Pe unde calci, nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n șoaptă de gândul obsedant de-amiază, pe căi străine lepădat. Eu niciodată nu te aud, doar vii să mă surprinzi de vise năclăit ca de miresme ori ca de izuri prăbușite peste mine. Eu niciodată nu te aud plecând, venind de
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
pompe funebre). Printre alte comori muzeul deține o colecție de femururi artificiale și „stimulatoare cardiace”, acestea destul de periculoase deoarece pot exploda la incinerare. Aflu că incinerarea este soluția pentru care optează 80% dintre elvețieni. Am curajul să îl întreb, în șoaptă, pe vecinul meu, un domn discret și distins, care îmi traduce cu amabilitate termenii regionali folosiți de intervievatul-cioclu, dacă nu ar fi totuși tentat să-și aleagă un lăcaș de odihnă eternă într-un cimitir. Pare surprins și îmi mărturisește
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar, molcolm, depărtat, Clopotele de ce tot bat? Nopți înstelate Grădinile-n floare Pe ascuns Mângâiere-aripată sărutul furat Pe obrazul ca focul - Să fi fost doar sfială? Iarba după întâia ploaie Cu mireasmă îmbătătoare Fierbințeala zăpezii Ce-
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin vicii/ timp inundat de temeri timpfăcut/ mi se destupă degetele fricii/ palpînd cuvîntu-n care am zăcut// adună-mi-se fruntea într-o șoaptă/ în grețurile gîndului scîrbit/ e luni / e azi; e marți - e noapte/ e joi / și timpu-ntreg a putrezit" (Ritual șdegetele friciiț). "Himera" poeziei se confundă cu "himera" vieții cosmice, cuprinsă de-o iremediabilă descompunere ce-i atinge pînă și infrastructura
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
și să toarne că ascultăm Europa liberă, că înjurăm, că ne-am săturat, că vorbim limbi străine, să ne chinuim să prindem bulgarii, alb-negru, să vedem tot aia și tot aia, pe un singur post, două ore, să vorbim în șoaptă, să ieșim cu forța pe stadioane, să aplaudăm cu forța, să fim suspicioși mereu, să rîdem la șopîrle, ca o imensă complicitate victorioasă. Să ne amintim că am avut cîțiva dizidenți, dar nu Solidaritatea. Există oameni în fascinanta și eterna
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
spiritul pe care-l întrețineau, în ciuda riscurilor, au asigurat supraviețuirea noastră spirituală și prin atitudinea lor exemplară ne-au dovedit că nu este totul pierdut. Când ne întâlneam colegi și prieteni diminețile la școală invariabil discutam în grupuri mici, în șoaptă, despre părinți, bunici, rude arestate, despre evacuări din case, despre confiscări de bunuri; din cauza mizeriei multe dintre obiectele adunate, unele într-un răstimp de mai multe generații, erau vândute la prețuri de nimic la talcioc. Persoane care ne erau dragi
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
proprie: Arghezi ("Oprește ora mîna ta suavă/ și visul în privirea ta de fum.// Trecutul ca o floare de otravă/ mi-a cotropit aleile de scrum"), Blaga ("Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile./ Nicăieri joc. Nimeni în noapte./ Cerne șoapte și scrum./ paradisul pierdut"), Barbu ("Abis amar la iarba de-ntuneric..."), Pillat ("Septembrie cu drumuri de aramă prin pădure,/ cu-ntîrzieri de cornuri și povîrnișuri moi/ pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure/ de turme cu talange și botul de
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
felul, musulmanii, de pildă, gata să ocupe Europa, - un inamic mult mai primejdios decât aceștia, - omul de știință. Nu e semnificativ faptul că procesul lui Galileo Galilei a fost anulat de Vatican abia de curând, după 360 de ani de la șoapta celebră a marelui învățat îndărătnic e pur si muove, - ca să nu fie ars - și totuși se mișcă, - pământul în jurul soarelui, și nu invers... Arderea pe rug în două-trei secole demențiale a fost, printe altele, crima cea mai abominabilă, mai bicisnică
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
intră într-o poveste. Iată cea mai poetic-nedreptățită ulcică din literatura română: "Noi zicem: oala a fost golită. Întreb: cum adică golită? Cu sau fără lapte, își duce imperturbabil zilele ei. Stă pe propriile-i picioare și vibrează la orice șoaptă. Faptul că a găzduit pumnul de lapte este doar o dovadă de bunăvoință și generozitate" (Seară de sfârșit de vară). Călin face pe durul, se ascunde în spatele cifrelor, aruncă săgeți spre fotografiile adolescenților "de familie bună" plini de coșuri, "îndârjiți
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele pure se pierd și ele în amestecuri de tot felul. Apa spală păcatele, nu și amintirile. În ele se ascund taine multe, patimi, respirații, zăpăceală, șoapte, șușoteli. Ca și în teatru. Misteeeerr! Merg pe srada Regală și văd că un marinar ars de soare se uită pișicher la mine. Mă opresc și...marinarul nu e marinar, e Dragoș Buhagiar, care nu e în carne și oase
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
-ți apropii, să faci al tău, carne din carnea ta, ce nu te interesează, fiindcă, automat și nedrept, îți provoacă repulsie. Când am înțeles, m-am dat jos din pat cu ideea în sfârșit limpede și i-am spus în șoaptă, dar ferm: - Nu-mi plac femeile. A rămas țeapănă câteva clipe și-apoi a-nceput să m-ațâțe cu mâinile, să-mi demonstreze că mint. - Vezi? - a zis, după un minut, profund jignită. - Cum poți să spui că nu-ți
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
să fii a mea.// Văzusem lacrima din suflet și masca ce-o purtai pe față,/ A tinereții tale suferință ce-ți măcina plăpânda viață./ Cu multă grație ai acceptat, la acel dans să te invit/ În pașii valsului celebru, în șoaptă te-ai destăinuit." (Ilie Marinescu) * , Forma endoclastică împreună cu murmurul/ două sau trei mântuiri irezistibilul și metacoronarii care-și adună/ pietre eratice// un acostat cinci până la zece arguții cu penetrările încă nedislocate// formalieni ectoandrine și chiar prinsul între coapse/ forma dendroitică
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
un caiet al lui Viziru. Ele apar în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de o rafinată complexitate a romancierului se îmbibă de toate aromele și culorile, zgomotele și șoaptele lumii noastre, proiectând un univers de hârtie cu o consistență superioară celui real. Dincolo de alegorismul prea accentuat, la final, al cărții (epilogul cu August și Anghel, fața luminoasă și cea întunecată a credinței, i-a fost reproșat pe bună dreptate
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Filocalia..., vol. II, p. 84. 92 Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 15, în Filocalia..., vol. I, p.73. 11 Diavolul mai stârnește în om patima desfrânării prin împodobirile și sulimanurile la care mulți recurg ascultând șoaptele acestuia, în scopul de a atrage privirile, prin vopsirea feței, prin parfumurile tari și îmbrăcămintea indecentă, mijloace pe care Sfinții Părinți le numesc: steaguri ale desfrânării. Deci și acestea sunt mijloace prin care stârnesc pe oameni la desfrânare. Acest lucru
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]