924 matches
-
alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fugit prin porumb împreună cu un plutonier și în spate auzea cum țipau ai lui „Predați-vă, domnule colonel, că ne omoară”. Au tras după el cu aruncătoarele de mine, era 26 august 1944, în 23 cică eram în armistițiu. Așa șocat, a ajuns în Transilvania la sediul spitalului lui militar, acolo era mama și sora mea și după un an mă nasc eu. Mama, tot timpul când făceam și eu ceva, spunea: „Ești ticnit că taică-tu era șocat de brand
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri sparte și țipetele femeilor. Acum oamenii alergau îngroziți pe aleile din parcul teatrului.Din când în când se opreau și priveau în urmă șocați. Groaza pusese stăpânire pe ei. -E cutremur! exclama speriat Bazil. -A fost cutremur,îl linisti Miki.S a terminat. -Nu înțelegeam de ce mă trage volanul în dreapta.Am crezut că am pană. Au privit împreună la pagubele produse de sinistrul de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
prima mea iubire. Vrând-nevrând, am continuat cu Adela, o fată drăguță, nepretențioasă. Nici eu nu eram! La școală nu prea dădeam rezultate. Venea bacalaureatul și eu... nici gând să învăț. L-am trecut, totuși, într-un fel oarecare, fiind încă șocat. Așa visător cum mă știam, unde puteam să dau decât la Filologie... Cum eram, cred, băiat arătos, fetele îmi cam stăteau în cale. Stela mi-a atras mai mult atenția. Era o fată inteligentă și avea ideile cele mai năstrușnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dorit niciodată moartea astfel, oricât de mult s-ar fi schimbat vremurile. Pentru prima oară în viața mea îmi dădeam seama cât de îngrozitor este să rămâi fără bani. Iadul pe pământ. Îmi simțeam inima grea, însă eram atât de șocată, încât nu puteam nici măcar plânge. Asta însemna oare viață austeră? Zăceam cu privirile pironite în tavan, incapabilă de cea mai mică mișcare. A doua zi mama arăta într-adevăr foarte rău, ca să nu mai spun că abia se târa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
rezumate în 2000 în sentința: "teza este asemenea porcului, nu se sinchisește de nimic" (p. 199); în 2006, o nouă încercare de traducere produce secvența la fel de absurdă "teza este asemenea porcului, nu irosește nimic" (p. 261). Cititorul riscă să rămînă șocat și derutat de comparație, dar mai ales de implicațiile ei (teză = nesimțire?) sau de presupozițiile culturale pe care i le atribuie (porcul = econom?). În realitate, în stilul său paradoxal, familiar-glumeț, Eco provoca - dar cu măsură, evocînd pur și simplu o
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
asemenea celor patronate de episcopul Tutu în Africa de Sud. Și, în timp ce publicul german aplauda ideea, românii aflați în sală schimbau priviri ironice și jenate imaginându-și-i pe securiști cerându-și iertare pe scenă și miștocărind remușcarea. îmi amintesc cât de șocată am fost când, după alegerile din 1996, un om politic m-a întrebat "Tu ce vrei?", deși spusesem mereu că nu vreau nimic pentru mine, că nu voi candida și nu voi accepta niciodată funcții. Eram șocată nu atât de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
fapt divers decupate din presă, mari revelații, vise, fantezii de tot felul, judecăți estetice și morale, gânduri politice, amintiri ieșite la suprafață printr-un capriciu al memoriei. Intrat într-un asemenea univers, cineva din afară este complet derutat, dacă nu șocat. Cum e posibilă ca formidabila coerență narativă să aibă la bază asemenea elemente? Totul seamănă cu aparenta harababură dintr-un atelier de electrotehnică în care intri și privești uluit cum specialistul, foarte sigur pe el, își introduce mâna, fără să
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
de nevoie, într-un citat rezonabil: "Bine că ne-am văzut înăuntru. Din nou așteptam, dar de-acum așezați în jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc în privința Steluței, în pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
notații marginale ca aceasta: Doar ici, colo istoria a amestecat împreună cu etniile dominante și altele, aproape exotice, reduse la un număr restrâns de supraviețuitori: spre exemplu, mănăstirea era, din câte știu, administrată, prin tradiție, de familii aparținând populației locale de șocați - denumirea populară pentru croații maghiarizați, cu nume de obicei terminate în -ics, de felul Perianovics sau Marghetics. Alături, nume ciudate de familie cu rezonanțe de obârșie friulană: Vigi sau Vighi, posibili pădurari colonizați pentru exploatarea lemnului din vremea Mariei Tereza
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
Nici aroganța cu care Petre Roman, prim-ministru, îmbrăcat impecabil într-un costum de culoarea oului de rață a catadicsit să vină la Filologie ca să se lămurească dacă nu avem arme, nici lacrimile lui Mihai Șora, ministrul Învățămîntului de atunci, șocat de ce vede în facultatea noastră, pe holuri, în celebra bibliotecă, pe fețele profesorilor batjocoriți, bătuți, pe figurile devastate de lovituri ale studenților care se apărau de potopul de învinuiri, de atîta nedreptate, de atîta suferință greu de cuprins aici. Nici
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
moriști (culmea, persoana are și gradul de "maior onorific al armatei române"!) și, mai nou, de juni desperado de teapa lui Iucinu, ideologia vadimiană are un viitor pe măsură. În 1992, mă aflam în Statele Unite și mediul academic american aflase, șocat, că organul de presă al lui Vadim publicase o amenințare cu moartea la adresa lui Vladimir Tismăneanu. Trecuse cam un an de la asasinarea lui Ioan Petru Culianu și era absolut normal ca lumea să se alerteze. Având în vedere supozițiile că lichidarea
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui prizonier și-i arătă bilețelul, de parcă ar fi fost la o licitație. O sută de mii de franci, implora el, iar ceilalți îl priveau șocați și cuprinși de milă: el era singurul om bogat din tot grupul și aceasta era o situație unică. Întrucât ei nu aveau termen de comparație, presupuneau că aceasta este o trăsătură a clasei lui, așa cum un călător care se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi strecurat între ei. Până la urmă a aflat că oamenii din sat vorbesc despre ea că umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Edinburgh, Doris Lessing a șocat încă o dată - și definitiv - când a vorbit despre ceea ce se întâmplă cu feminismul actual. În opinia ei, e vorba de o gândire "insidioasă și leneșă", care a modelat felul cum sunt văzuți astăzi bărbații: "Sunt șocată de felul negândit, devenit parte a a culturii noastre, în care bărbații sunt tratați în mod automat drept gunoaie." Ca să nu mai existe nici o urmă de îndoială a eforturilor de a se distanța de imaginea de activistă feministă, cel mai
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
iubită. — Bine, bine, am spus, dacă ești chiar atât de îndrăgostită de psihanalistul tău poate n-ar fi rău să te culci cu el! Dar nu-mi vorbi despre divorț, nici nu vreau să aud de așa ceva! — Martin! exclamă Antonia șocată. Apoi adăugă, și vocea îi reveni monotonă: Deja m-am culcat cu el. Obrajii mi s-au aprins din pricina valului de sânge care mi s-a urcat la cap, de parcă m-ar fi izbit ceva. Genunchiul meu îl atingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iubite frate, am râs, din lipsă de exercițiu. Mai arată-mi și altceva. Cine este aici? întrebă Alexander. Întoarse lampa drept în sus și lumină un cap de bronz așezat pe un suport deasupra mesei de lucru. Am fost surprins, șocat, chiar înainte de a-l recunoaște. — Sunt ani buni de când nu l-am mai văzut. Era Antonia. Alexander lucrase capul în primii ani ai căsniciei noastre, apoi susținuse că nu-i place cum a ieșit și refuzase să se despartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai are în mod legal nici un drept. — Ascultă, Martin, zise Antonia care se întorsese cu fața spre mine, nu fi și mojic și răutăcios. Îmi pare rău că am spus asta, am rostit. Sunt profund șocat. — Și Antonia e profund șocată, replică Palmer. Trebuie să înțelegi, Martin. Nu vrem să-ți facem neplăceri, nu vrem să te judecăm. Dar trebuie să aflăm tot adevărul. Mă-nțelegi? — Înțeleg, am răspuns. Știi ceva, ce-ar fi să pleci și să mă lași să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
așeză pe patul de campanie și-și scoase batista. Hai, adună-te, cred că totul este doar în imaginația ta, am spus. Văzând în inconștiența și inocența ei reflectarea propriilor mele spaime, m-am simțit profund mișcat. — Am fost absolut șocată, la început nu mi-a venit să cred, am spus și eu că totul este doar în imaginația mea, zise Antonia și lacrimi mari îi curgeau pe obraji. Dar el era atât de rece și nu mă slăbea din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zbârcit-o! Dacă se apucă să dea pe goarnă la Daily News? ADJ. ȘEF CONDIȚII UMANE O FREACĂ, Duce și o viață de păcat, afirmă un fost coleg de școală. Titlurile din ziare. Iarăși titlurile astea, care dezvăluie unei lumi șocate și dezaprobatoare secretele mele murdare. — Ei, zice Ba-ba-lu, îți mai aduci aminte de Rita Girardi? De Bubbles? Care ne-o sugea la toți? — Ce-i cu ea? Mai încet, Ba-ba-lu, mai încet! Ce-i cu ea? — N-ai citit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din ansamblu. Când toți izbucniră În râs, roși. Ah, fetele astea! spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună, am zis, un pic șocată. —Pot vorbi cu Hunter? E foarte urgent, iar telefonul lui trebuie că e Închis, că nu am putut să-l contactez. Șovăind, i-am dat telefonul lui Hunter. Dintr-odată, balonașul de bine s-a risipit, iar Îndoiala din noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ce anume? am Întrebat. —L-a prins pe Christopher În pat cu fosta ei colegă de cameră de la facultate. Cel puțin ăsta e zvonul răspândit pe aici de președinta Baby Buggy, Valerie Gervalt, zise Tinsley. — Nu se poate! am exclamat, șocată. —Existau toate semnele. Era cât se poate de evaziv În legătură cu toate deplasările alea În interes de serviciu, iar toanta de Marci nu și-a făcut niciodată probleme În legătură cu ele. Plus că a mai găsit și un sertar Încuiat la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din senin la birou pe la prânz, mi-a părut atât de amețită, de parcă vorbeam cu un narcoman. Știi... cumva... unde... este... Christopher? bîigui Marci. Vocea Îi suna de parcă nici nu s-ar fi trezit. — Păi tu nu știi? am Întrebat, șocată. Nu... ezită vocea scăzută. L-am dat afară și s-a cărat... de tot. Era de toată jena. Marci vorbea ca și cum ar fi fost cineva dintr-un soap opera, filmat timp de o viață Întreagă pentru TV. —Marci, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]