899 matches
-
Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești ca lumea, iubito - îi răspunde tot în șoaptă, vocea lui. În acel moment cred că o ia în brațe și o duce undeva, în fundul șopronului, unde era o bancă pe care familia K. o scotea vara la poartă și-o umplea cu covoare, preșuri și saci parcă puși la uscat. Se aud giugiuleli. Ea râde parcă ar fi gâdilată. El tace. Nu pot vedea nimica
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și te scuzi că ai fost la Wc., că nu mai puteai ține. Se aud mișcări de tot felul, de la respirație alertă la gemete turbate. N-aveam cum să văd faza, deoarece capacul avea balamalele chiar în partea dinspre fundul șopronului, în așa fel încât nu putea fi întredeschis cu vizibilitate spre unghiul acela. Mă mulțumeam însă cu imaginile auditive și cu frigul din bazin, pe care-l simțeam mai ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine-o mai fi... zice Puiu. De pe stradă, cineva de bună credință, îi explică insistentului că nu e nimeni acasă, că gazda e la serviciu și dacă respectivul chiar vrea, se duce la primărie, că nu e departe, ca s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
intră în broască, se dezlănțuie și galopul porumbeilor. Cu o viteză supersonică dispărură, cred, ori amândoi în dulap, ori numai el în dulap, iar ea să intre în Wc. Femeia, sfătoasă, gata de ajutor, descuie și vine cu musafirul în șopron ca să lase carpetele pe bancă. Io nu putem - face moghio rțiganul-se rămune pune muine, doamna. Trebuie se intorc acase. Io venit muine și discutem cu doamna. Doamna cerut la mine carpete și eu adus la ea. Nu suntem țigan, doamna
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi și mie rezultatele inactivității tale, am spus. Se ridică și trase draperia. Întoarse comutatorul și pe tavanul atelierului prinseră viață câteva fâșii luminoase, scăldând încăperea în lumina unei după-amiezi înnorate de primăvară. Camera mare, care era de fapt un șopron tipic ținutului Cotswold transformat de mama, își păstrase acoperișul înalt și grinzile cioplite printre despărțiturile cărora aerul cald cu miros de ulei pătrundea lent, cernând parcă peste noi o pulbere străveche. La capătul atelierului, pe toată întinderea peretelui opus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru puterile ei. Ținu hârtia aprinsă aproape de ochii lui ca să vadă dacă era conștient și fumul acru Îl făcu pe bărbat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cedase puțin. Când rămase nemișcat, durerea reveni. Așa că se Întoarse și se răsuci toată noaptea. Existau momente când devenea conștient de vântul de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
neauzit. O geană slabă de lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc, Înarmați cu bețe. Afară avea loc o discuție În contradictoriu, dar nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși Într-un cot și-i văzu, printr-o fantă a baricadei ei, pe ofițerul palid, cu pince-nez, și pe soldatul care fusese de pază În fața sălii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe Thackeray În foarte modesta toaletă. Era singurul loc În care puteam vorbi fără să fim auziți. Încăperea era atât de nasoală, că pentru iluminat foloseam doar lumânări, ca să nu Își dea seama clienții cât de mult semăna cu un șopron. —Dumnezeule, Thackeray! Ce-a fost aia? am explodat eu În Întuneric. — Poți să-mi faci rost de fetele alea, nu-i așa? Ne-am dublat comanda În baza faptului că tipele alea vor purta rochiile mele la petrecerea lui Alixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Andrei în telefon. Vocea răgușită a șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul că cele de-afară, din șopron, s-au terminat. Cum?! se miră Ovidiu. Ai ars ast' noapte toate lemnele?! Ce-o să facem azi? Ce-i fi vrînd să facem? întrebă țăranul. Tăiem un copac saltă el dintr-un umăr, întorcîndu-se la scaunul său. Unul din copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se alătură, aducând cu sine și o sticlă de raki luată din fundul dulapului prăfuit de la bar. *** Astfel că, după două ore, Alan se trezise că i se face o felație viguroasă, dar lipsită de orice urmă de pasiune, în șopronul cu tomberoane de la pensiunea doamnei Critchley. Autoarea era una dintre prietenele zoofililor, care pierdea timpul mai devreme prin barul cu kebab. Krishna, care nu era căsătorit și nici nu se temea de Consiliul Medical, își dusese pe furiș târfa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu-mi sunt indiferenți) putrezesc cine știe pe unde, în straturile adânci ale unei gropi de gunoi, pe vreun maidan desfundat, pe fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele femei de servici(u) ale blocului. Nu vă e milă? Mie îmi e. Mi-i cumpărase tata de pe Lipscani într-o duminică dimineața, atunci când magazinele păreau a fi deschise anume pentru șantieriști, ca să poată și ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ci trecu În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
masa împreună și fusese prezent la cină. După aceea nu-l mai văzuse nimeni. Sud-africanca nu avea nici cea mai mică idee unde ar fi putut pleca, iar camioneta pe care și-o cumpărase după plecarea noastră era încă în șopron. Nu aveau nici un indiciu despre ce s-ar fi putut întâmpla. Poliția i-a chestionat pe toți cei de la fermă, dar n-a reușit să obțină alte informații. Nu-l văzuse nimeni și nimeni nu avea nici cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
femeile vor diamante. Iată un subiect în legătură cu care toate femeile gândesc la fel. Domnul J.L.B. Matekoni se lăsă pe vine și se uită la pompă. După ce terminase de băut ceaiul cu Mma Potokwane, o luase pe cărarea care ducea la șopronul pompelor. Era una dintre cărările acelea sinuoase care par să nu se mai termine, dar care, în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se mai termine, dar care, în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest șopron, ar fi fost incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest șopron, ar fi fost incredibil de fierbinte dacă ar fi stat direct în calea razelor de soare, iar acest fapt n-ar fi prins deloc bine mașinăriilor dinăuntru. Domnul J.L.B. Matekoni puse jos cutia cu scule la intrarea în baracă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aranja să i se aducă motorul cât mai repede la curățat. Dar va sosi și timpul când eforturile lui vor fi zadarnice și pur și simplu vor trebui să cumpere un motor nou. Auzi un zgomot în spatele lui și tresări. Șopronul era un loc izolat și tot ce se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
arătat îngrijorată văzând o fetiță care stătea în poarta spitalului și și-a dat seama că n-are unde să se ducă. Așa că a luat-o acasă la ea și o a cazat-o în curtea din spate, într-un șopron pe care îl folosiseră înainte vreme ca magazie, dar care a putut fi eliberat și transformat cât de cât într-o cameră. Sora asta și soțul ei i-au hrănit pe copii, dar nu i-au putut primi în familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
semăna cu o amețeală plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor, iscodindu-i despre cele ce se petreceau în casele puchinoase ale stăpînilor lor, își dădea seama că vizita lui la Vila Katerina era primul element dintr-un plan pe care încă nu-l știa, dar care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ea. În ceea ce-l privea, "imaginea balistică" a vieții sale era destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din Vladia, pentru că voia să fie pregătit. Ținta era în acea zonă și cînd o va atinge voia să fie într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea ușor să traversezi orbește fluviul și să nimerești într-un anumit loc. Nu era departe de soldat, cu tot întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]