11,819 matches
-
spațiu de manevră, țara se transformase practic într-o republică sovietică; doar formal ea nu făcea parte din URSS. Nu știm cum ar fi evoluat lucrurile dacă Stalin ar mai fi trăit. Transpunerea la marginea Bucureștiului, în locul pe unde trece șoseaua care leagă capitala țării de Valea Prahovei, a barocului stalinist este dovada dependenței totale și a servilismului față de Moscova pe care-l adoptaseră potentații comuniști români. A doua perioadă s-a pretins națională și patriotică: conducerea ceaușistă se declara independentă
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Luminița Marcu Pe șoseaua Constanța-Mangalia, înainte de a intra în Saturn, o reclamă imensă pe partea dreaptă a șoselei îndeamnă lumea la... citit. Cuvîntul e evidențiat cu roșu. Pe măsură ce te apropii, înțelegi gluma: reclama e la un anume sortiment de vinuri și ceea ce trebuie citit
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
Luminița Marcu Pe șoseaua Constanța-Mangalia, înainte de a intra în Saturn, o reclamă imensă pe partea dreaptă a șoselei îndeamnă lumea la... citit. Cuvîntul e evidențiat cu roșu. Pe măsură ce te apropii, înțelegi gluma: reclama e la un anume sortiment de vinuri și ceea ce trebuie citit e eticheta de pe sticla de trei sferturi. Ingenios, simpatic, deși te poți gîndi, dacă
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
lucrurile la rece (ca la a doua vizionare), în Filantropica există și "materie" supraponderală, care îi încarcă, inutil, linia, există și secvențe care, în cadrul propriei convenții, sună fals (de pildă secvența de la masa scriitorilor, sau secvența cu mașinile cabrio, pe șosea, vîjîind spre Cool Club, cu o stridență de "dolce vita" de grădiniță). Din punctul de vedere al organicității, al purității liniei, al armoniei de ansamblu, cel mai bun film de pînă acum al lui Nae Caranfil rămîne cel de debut
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
Dumnezeu să-l lumineze." Iar dascălul Chiosea, și alături de el alții, din mâinile cărora au ieșit știutori de carte românească, precum logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann, Nănescu, Paris Mumuleanu, "viața lor era cu copiii din școală și nu știa nici șosea, nici café-șantan, nici deputăție. Dimineața buchile, Oftoicu și Psaltirea, după prânz psaltichia. Chiosea avea un pa, vu, ga, di (gama în muzica bisericească veche) care-i ieșea pe nas cale de o poștă." Iată scene care mizează pe mișcarea maselor
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
această pată de culoare. Ca să nu merg cu mîna goală la prietenii mei, m-am hotărît să-mi alung rușinea cu un braț de flori care își arată splendoarea galbenului doar în prezența soarelui. Ochesc un loc bun la marginea șoselei și mă vîr iute în gesturile infractorului: privesc stînga-dreapta, înainte și-napoi. Nimeni. Îmi savurez victoria înainte de a o avea. Nu găsesc nici o foarfecă și nici un cuțit prin mașină, așa încît încep să mă opintesc cu corpul plantei, cu rădăcinile
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
SUA anunță disponibilitatea Americii pentru lărgirea NATO (fapt care ne preocupă în chip obsedant), știrile au pe "coperta" o ploaie torențiala din sudul Olteniei și vizita ministrului Mitrea pe șantierul de modernizare a unui tronson de 17 (șaptesprezece) kilometri ai șoselei dintre București și Timișoara. La așa știri, așa televiziune.
Știri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15098_a_16423]
-
care este și o bună cunoscătoare și tălmăcitoare a lui Novalis, face în studiul introductiv o binevenită apropiere de cifrul, marea de corespondențe, misterele novalisiene. Provocări, întrebări despre țeserea lumii - ajunge citarea exemplificatoare a unei mari pete de sânge pe șosea - o pisică sau un câine sub roțile unui camion: Nu aș fi bănuit că aici erau resturi de viață, dacă nu aș fi văzut șase corpuri nenăscute, șase embrioane, care tiveau pata întunecată, alcătuind un hexagon. Sfere gelatinoase care, în
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
înregistrezi case, ferestre, flori, copii aproape goi și murdari, bețivi, fîntîni, culori, voci, cai, căpițe de fîn, multă liniște pe ulițe la ceas de duminică, fete frumoase, deal, vale, deal, vale, blîndețea verde-galbenă a pășunilor, cîrciumi kitchoase la margine de șosea, curiozități, prejudecăți, singurătăți. La fel de repede te zăresc și toate acestea pe tine. Ce rămîne dincolo de grăbitele ocheade? Nimic. Duminica la prînz, după ce ai traversat zeci de sate pustii parcă, deodată apar oamenii. Mulți. Ieșind de la biserică. Eleganți, atît cît cred
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
făcea cyberpoeme cu aer de Villon, stănescian sau optzecist (ah, poezia străzii!), parodice și interesante teribil pentru recuzita metaforică pendulând între spațiul virtual și sentimentalismul edulcorat și antonpannesc: "Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara/ într-o cârciumioară la șosea/ unde cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte poeme la fel de bune: "în grădinile sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte/ înmugurind din
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
scriitor, când n-o nimerește, ce face?... Mestecă pap, hârtie, carton?... * Să vezi cum l-am cunoscut pe „marele orator” și cum l-am dat gata c-o replică. Făcusem ceva arhitectură și Morțun mă numise conducător de poduri și șosele undeva prin Fălciu. Habar n-aveam de poduri, picherii știau mai mult decât mine. Guvernele se schimbă și vine ministru Delavrancea la Lucrările Publice. Într-o zi, aflându-mă în București, mă întâlnesc cu Vlahuță. „Ce mai faci, domnule, unde
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o altă ordine mentală. Trec prin încă adormitul Podul Iloaiei, evitînd, într-o ultimă secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
nu era doar martorul schimbării) un sistem social, politic, economic și descoperea posibilitatea exprimării sale în jocul politic, instalînd primul Domn constituțional. Culoarea epocii este politicianismul; la soarèle, printre parfumuri, vălătuci de trabucuri, respirații alcoolice, transpirații erotice, melancolii romantice, la Șosea, în cupeurile luxoase, în parlament, pe stradă, în saloane, pe terasa cofetăriei lui Fialcowsky, la balul de la teatru - pretutindeni se face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă pentru că, iată, „politica ține loc de cultură, de sensibilitate, de
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Dragoș Buhagiar la Oase pentru Oto și Alexandru Dabija și Dragoș Buhagiar la Aici nu se simte) scot reprezentațiile din sfera serbării școlare cu ifose care maculează atât de des exploziile adolescentine ale inovației teatrale. Două femei la margine de șosea îi pândesc pe eventualii clienți. Una e o profesionistă a traseului, cealaltă are urgentă nevoie de bani pentru o putea participa la un concurs de canto. Din când în când mai apare și un câine vagabond încercând și el să
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
O Rapaz de Bronze ( Băiatul de bronz), 1956; A Menina do Mar ( Fetița Mării), 1958; O Cavaleiro da Dinamarca ( Cavalerul Danemarcii), 1964; Povestiri: Cantos exemplares ( Povestiri exemplare), 1962; Histórias da Terra e do Mar ( Povestiri ale pământului și mării), 1984. Șoseaua înainta printre câmpuri și uneori, în depărtare, se zăreau munții. Era început de septembrie, iar dimineața pogora pe pământ lărgită de lumină și deplinătate. Totul părea în flăcări. Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
în flăcări. Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E mijlocul vieții. Prin geamuri, totul fugea înapoi. Casele, pădurile, munții, satele, copacii și râurile fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case, poduri, munți, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe. Femeia s-a uitat îngrijorată
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
să ne întoarcem la intersecție. Femeia s-a uitat înapoi și a văzut cât de mult urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau umbra. A mai văzut și că roua se uscase pe ierburile de pe marginea șoselei. Să ne întoarcem, a spus ea. Bărbatul a răsucit volanul, mașina s-a întors pe șosea și au pornit înapoi. Femeia, obosită, a închis puțin ochii, și-a sprijinit capul de spătar și a început să-și imagineze ținutul unde
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau umbra. A mai văzut și că roua se uscase pe ierburile de pe marginea șoselei. Să ne întoarcem, a spus ea. Bărbatul a răsucit volanul, mașina s-a întors pe șosea și au pornit înapoi. Femeia, obosită, a închis puțin ochii, și-a sprijinit capul de spătar și a început să-și imagineze ținutul unde se duceau. Nu mai fuseseră niciodată acolo. Nici nu cunoșteau pe cineva care să fi fost
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
încărcați de poame, creșteau în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem să facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau să se întindă amândoi, unul lângă altul, la umbra frunzișului și a fructelor. Acolo
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
o întindere mare de pământ, goală; în dreapta, o colină acoperită de copaci. Să urcăm în vârful colinei, a spus bărbatul. De acolo trebuie să se poată vedea toate drumurile din jur. Au urcat în vârful colinei și nu au zărit șosele, dar au zărit un om care săpa într-o grădină de zarzavat. S-au dus la el și l-au întrebat dacă știe drumul spre intersecție. Îl știu, a spus omul, e în direcția aceea. Poți să ne conduci dumneata
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
au traversat grădina de zarzavat. Mirosea a mentă și a pământ reavăn. Dar dincolo de stânci n-au găsit izvorul. Nu era aici, a spus bărbatul. Aici era, a spus femeia. Aici era. Mi-e frică. Să ne întoarcem repede la șosea. Și au luat-o înainte pe șosea în căutarea mașinii. Când o să ajungem în ținutul unde ne ducem, ai să te odihnești, întinsă pe iarbă, la umbra pomilor și a poamelor. Trebuie să găsim repede drumul, a spus femeia. În
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
mentă și a pământ reavăn. Dar dincolo de stânci n-au găsit izvorul. Nu era aici, a spus bărbatul. Aici era, a spus femeia. Aici era. Mi-e frică. Să ne întoarcem repede la șosea. Și au luat-o înainte pe șosea în căutarea mașinii. Când o să ajungem în ținutul unde ne ducem, ai să te odihnești, întinsă pe iarbă, la umbra pomilor și a poamelor. Trebuie să găsim repede drumul, a spus femeia. În depărtare, printre pini, a apărut o casă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă, iar pe masă au găsit vin și pâine. Mi-a foame, a spus femeia. S-au așezat și au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne înapoiem la șosea și mergem mai departe, a spus bărbatul. Au ieșit și au străbătut păduricea de pini. Dar șoseaua dispăruse. Mi-e frică, a spus femeia. Acum mi-e tot mai frică. Totul dispare. Suntem împreună, a spus bărbatul. Dar ce-o să
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
vin și pâine. Mi-a foame, a spus femeia. S-au așezat și au mâncat. Și acum? a întrebat femeia. Ne înapoiem la șosea și mergem mai departe, a spus bărbatul. Au ieșit și au străbătut păduricea de pini. Dar șoseaua dispăruse. Mi-e frică, a spus femeia. Acum mi-e tot mai frică. Totul dispare. Suntem împreună, a spus bărbatul. Dar ce-o să ne facem fără șosea? O să revenim aici, la casa asta, a spus bărbatul, și o să așteptăm până
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]