1,477 matches
-
Livius Ciocarlie „Hamleții în kaki nu șovăie să tragă. Și abatorul năclăit de sânge din actul cinci este o prevestire a lagărelor de concentrare...” Nu-s ăștia naziștii? În 1928! Joyce i-a prevăzut? Nici chiar așa. De fapt, sunt britanicii, văzuți de irlandezi. În Ulise: „Oamenii
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
-aici despre trecut, Voind să-i potolească dorul ?... Tristețea dragostei, fiorul, Azi, Demonul, întâia oară, Îl simte-n suflet cum coboară' Să fugă-ar vrea de spaimă multă... Dar aripile nu-l asculta ! I-s toate gândurile seci. Minune-apoi! Cum șovăiește, Din ochii-ntunecați și reci, Întâia lacrima pornește... Sub zidul cel de vremi înfrânt Și azi e-o lespede străpunsa, De-o lacrima, de foc pătrunsa, Ce nu-i de om de pe pământ !... VIII El intra, dornic să iubească, Spre
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
asemenea abordări. Problema identității, definită în chip de continuitate în timp între mai multe persoane-stagiu, are la origini profunde implicații metafizice și religioase, ne spune Martin. Încă de la Platon, care credea în nemurirea sufletului ca substanță imaterială, gîndirea occidentală a șovăit să pună semnul egal între identitatea de sine și cea corporală. De la Iluminism pînă în vremurile noastre principalii filozofi dispuși să-și bată capul cu chestiunea identității au fost, în marea lor majoritate, și filozofi ai religiei sau chiar teologi
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
de humor negru este Superbardul, populată, pare-se, de fantasma lui Tzara" etc. Și mai departe, vorbind de literatura lui, pentru care Levano dovedește o înțelegere surprinzătoare: "Prin creațiile sale de obicei pline de absurd și de visare, Cugler nu șovăie să spargă sintaxa, să fabrice diverse neologisme, jucîndu-se cu sensul dublu al cuvintelor (poema lui Odette, de pildă, pare să trimită la un nume feminin; în realitate este diminutivul de la odă în franceză, limba în care este scrisă). Compozitor de
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
și alte texte oferite de familie, dar făcînd referință specială la acel apărut, în traducere spaniolă, cu cîțiva ani înainte: "Operele sale din acești ani sînt parcă pline de absurd, de o indecisă impresie între absurd și visare și nu șovăie, ca să recreeze atmosfera, să rupă tiparele tradiționale: jocurile sintactice, neologismele, dublul înțeles. În ultimii ani, fără dubiu, Cugler intră pas cu pas în drumul către profunzimile misterioase ale sufletului. În povestirea Dos hermanas respiră cenușiul subtil al incertitudinii, ușoara descurajare
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
ăsta, ce zici, bărbate?!" Și-aici, îndemnată să-și aleagă un bărbat, de bărba-su, îl consulta tot pe bărba-su, cu care era luată). Amîndoi privesc de pe dîmb forfota. Bărbatul insistă, liberal: "Ia-ți, fă, unu' cînd îți zic!" Ea tace, șovăie; apoi se bagă-n el și-i mai dă și-un ghiont și zice: "Păi, ce, nu ești tu bărbatu-meu cu cununie?!"... Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de țuică îmi povestește toate acestea cu o fală a lui...(se întrerupe
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni utilizați în raport cu beatnicii, se dublează prin asumare și afiliere. Identitatea poetului, chiar multiplicată grație travestiurilor metaforice, a suitei de metamorfoze, șovăie, e gata a se dizolva în context, a cocheta cu nonidentitatea. Lumii i se adaugă o nouă lume, care, deși una à rebours, o îngînă pe cea primordială: "sînt arborele pe care-l udă și-l ascund/ sub haina lor
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
fizionomie în faimosul portret al lui Pomponescu, din Bietul Ioanide (celelalte împrumutate, se pare, de la profesorul Ion Petrovici). Cafeneaua literară a epocii știa că, la o vreme de la apariția romanului, invitat imperios și de urgență acasă la G. Călinescu, Ralea șovăise, bănuind că romancierul voia să-i studieze și alte trăsături pentru o operă viitoare. În realitate, gazda fusese informată de o iminentă arestare a lui Ralea și intenționa să-l ascundă la ea în casă, sub o trapă! Șerban Cioculescu
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Aparent încă anahoret al dreptei credințe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilității sale particulare, în care nu șovăie a-și inculca poftele prea lumești, doar vag codificate. Exhibarea naturii senzuale e un mod al inocenței: ,,cu tîmpla pe pietre cu splina pe pietre cu versurile pe pietre/ petrec zile după zile în pustiu și o visez pe dona
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind mai mult decît viețuind, combustibilul său fiind de "tăceri și singurătate". În consonanță cu acest ritual al reducției existențiale, nu șovăie a-și minimaliza, în unele împrejurări, și arta, declarînd, în 1927, într-un interviu acordat lui I.Valerian: "N-am nici un fel de crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva(...). Trăind izolat, neputînd comunica prea mult cu oamenii, stau adesea
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de japonezi), cu profituri majore pentru ambele tabere. Defulând astfel setea de pătrundere spre est, tipic germană, potrivită unui stat cam înghesuit, geograficește... Apropo de atracția rusă... Oare Vladimir Puțin, fiind agent secret în Germania - spun ziarele - n-ar fi șovăit să se mai întoarcă în patrie, după desființarea Zidului?... Internațională europeană, dublată de internațională neamului ales, cu forța sa economică, ar fi dominat azi continentul, cu Franța cu tot. Anglia?... O bătrânica adâncita în Shakespeare... America?... închisă în obsesia ei
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
imperii și popoare" (ibidem). Comportîndu-se astfel, Alexandru Mușina își relevă strategia contrapunctică pe care își întemeiază în largă măsură producția. Aceasta se desface într-o aparență anafectivă, cinică ori măcar blazată, și un entuziasm tineresc, un romantism de fond care șovăie a ieși la suprafață, clocotind precum un cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
De peste trei decenii, citiți și comentați cărțile unor contemporani. N-ați obosit? Nu v-ați plictisit? Poate că am obosit, poate că m-am plictisit. Îmi vine greu, chiar față de mine însumi, să-mi recunosc unele slăbiciuni, cu toate că, după cum nu șovăie a admite chiar E. Lovinescu, "individualitățile se încheagă din slăbiciuni". Dumneavoastră, domnule Alex. Ștefănescu, ați intuit, într-un mai vechi articol, "lenea" mea, pe care mă străduiesc a o învinge pas cu pas, scriind cu îndîrjire în fiecare zi, cu
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
provoacă nici nu înlesnesc reacții medii și căldicele. Gide, care l-a iubit într-adevăr (ceea ce rareori i s-a întîmplat versatilului, egolatrului autor al Falsificatorilor de bancnote), spre a-l citi și a-l cunoaște mai temeinic, n-a șovăit să învețe limba rusă. I-au dăruit venerația și entuziasmul lor multe spirite foarte îndepărtate de concepțiile și viziunea sa". "Aderența sufletească", "o stare de fericită, plurivalentă și ingenuă perplexitate", "iscusința iubitoare" sînt sintagmele caracteristice ale unui asediu intens-sentimental, ale
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
iubit" și "gustat" ca un "vast basm", ca o plonjare în superbă gratuitate "tămăduitoare": "De pe poziția aceasta a deplinei detașări ne dăm nereticenți pradă cîntecului său vrăjitor. Precum și peste măsură de saturați de șiretenie, pehlivănie, delațiune, minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări strălucesc intens, ne dau sfatul de a nu le desconsidera". Dar nu avem a face cu o schemă simplificatoare a antinomiei bine-rău. Relativizarea, jocul abscons al contrariilor nu scapă autorului care
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
fi să-mi atrag mînia cruntă a mamei și dezamăgirea tatii. Mă opresc în capătul holului, jenat să mă arăt în pijama. Dacă sunt într-adevăr extratereștri, or să mă considere cel mai demn de disprețuit membru al casei. în timp ce șovăi dacă să mă întorc în cameră și să mă îmbrac, lumea începe să revină de afară, vorbind despre o iluzie optică provocată de ceață și de un avion. Se reia dansul. Carlton a sărit, probabil, gardul din spate. Voia să
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
ceea ce am crezut că trebuie să fac: adică să respect Ťregula metodologicăť a Ťdosaruluiť. Am denișat, am descris, am glosat. Cu înaintări și reveniri, minuțios". E o naturalețe a mentalității și un ton ce inspiră încredere. Critica eseistului băcăuan nu șovăie a se recunoaște drept una "simpatetică", străină de apăsarea vreunei prezumții, convinsă că, prin intermediul ei, pot fi revelate destule lucruri demne de interes și, negreșit, pot fi atinse corzi esențiale. Bacovia mai poate fi citit, cu indenegabile utilități, ca un
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
poporului!? Abureli! Când aude zornăit de cătușe, se milogește de colegi, invocă spiritele, interesul național... jurându-se că nu a furat. Păi, fratele meu, dacă nu a băgat mâna în stupul cu miere, de ce nu merge demn în fața judecătorilor? De ce șovăie? Vede că se îngroașă gluma, hoțul nostru, începe cu scărpinări pe la nas, aluzii în direct la camera de luat vederi, mesaje subliminale, finalul lasându-se cu denunțuri de-ți crapă obrazul că l-ai votat. Marea greșeală s-a făcut în
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
aur, dar nu era; însă bătrînele, sărutînd după slujbă, coperțile decolorate de atîtea buze lipite, de răsuflările fierbinți, credincioase, putea să jure că era metalul nobil, topit, în care cu nouăzeci de ani în urmă, cînd să treacă Dunărea, și șovăiau pe unde s-o apuce... peri leva, peri prava un marinar care și el ispășea ceva și punîndu-i-se pe cap ceaslovul în semn de iertare, făcuse ce făcuese și, drept răsplată, le aurise ceaslovul lor vechi cărat cu sfințenie prin
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
fost falsificată, în aceste condiții, și nici pînă astăzi nimeni nu îndrăznește să o deosebească de efortul impropriu". De altminteri, comunismul afișa o lozincă echivocă chiar din start: "Proletari din toate țările, uniți-vă". Acești proletari asupra cărora Marx nu șovăia a proiecta toate virtuțile, considerînd că istoria îi însărcinase să mîntuie omenirea, nu erau, frecvent, decît niște inși leneși, declasați, niște derbedei incapabili de vreo acțiune productivă: "Dacă "proletarii" s-ar fi putut uni la o adică, treaba mergea mai
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
o aplică un alt cărucior, aflat în derivă. Icni, șchiopata și înainta, precum alte eroine ale mult încercatului sau neam: Ana Ipatescu, Ecaterina Teodoroiu ori Ana lui Manole. Iară pe cucoana/ Nici c-o înturna!/ Ea mereu venea,/ Pe drum șovăia/ Și s-apropia/Și, amar de ea,/ Iată c-agiungea! Și nici măcar nu avea la ea pieptănul, peria ori oglindă, ca să se salveze de gloata de zombies înarmați cu cărți de credit. Chiar și așa, târând după ea pretioasa-i pradă
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
și scară. Nici țipenie de om. Începu să urce scările și ajuns în fața apartamentului lui Vadim își apropie urechea de ușă. Sonorul dat aproape la maxim al televizorului - așa cum îi plăcea lui Vadim - îl asigură că acesta era acasă. Întâi șovăi, dar simțindu-și tremurul mâinii, apăsă hotărât pe buton, formând binecunoscutul lor cod. Nimic. Televizorul se auzea în continuare, dar nicio altă mișcare sau voce. I se păru că undeva, la parter, se auzea ceva și atunci se grăbi să
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
ZI Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Eclesiastul 3: 14 Oare mai am încă o zi și mâine? Mai am o șansă să îndrept ceva? Apusuri vin cascadă peste mine Și șovăind, călcând peste ruine, Îmi depăn viața ce-am trăit cândva. Năframa amintirilor se-așterne Peste trecutul zbuciumat și slut Și în bătăi de orologiu cerne Trăiri și vorbe, idealuri terne Ce n-au avut final, doar început. Nu pot să
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
crezi mai puternic în visul tău, cu cât iți dorești mai aprig ca el să se înfăptuiască, cu atât îți vor apărea în cale mai multe posibilități pentru ca visul să devina realitate. E normal să te temi, e normal să șovăi. Indoiala îți aduce aminte că ești om, numai un nebun se aruncă uneori către țelul lui fără minte, fără să evalueze primejdiile... îți dorești să ajungi acolo ... e important, dar cum vei ajunge oare? Mergând pe drum ți se vor
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
și el de nume de orășel, și Nicolae Ceaușescu. Cum a colaborat și cu un al treilea mare naționalist, cu mai multe pseudonime revoluționare, iar pe nume, după nevoie, cînd Bodnarciuc, cînd Bodnăraș, cînd Bodnaraș". Amănuntul că Gheorghiu-Dej n-a șovăit a-i face de petrecanie singurului lider comunist indigen care declarase că e mai întîi de toate român, nu-l stînjenește pe bătrînul "deținător de taine și urzeli" rămas între noi, căci, "asta rămîne o neînțelegere între doi naționaliști". Iar
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]