504 matches
-
tîrziu seama de greșeala pe care o făcuse, nu avea să îngăduie mai departe acțiunea lui. Începu, astfel, să-și caute prietenii noi, iar în momentul în care francezii înaintară spre regatul Neapolului, împotriva spaniolilor care asediau Gaeta, se arătă șovăitor în atitudinea lui față de Franța. Intenția lui era de a se asigura împotriva lor, lucru care i-ar fi reușit foarte curînd dacă Alexandru ar fi trăit. Acestea au fost așadar, modurile lui de acțiune față de greutățile imediate. În ce privește cele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sine dignitate, praemium victoris eritis "42. Și se va întîmpla întotdeauna ca acela care nu îți este prieten să-ți ceară să rămîi neutru, iar acela care îți este prieten să-ți ceară să iei atitudine pe față, luptînd. Principii șovăitori, pentru a evita primejdiile prezente, urmează de cele mai multe ori această cale a neutralității, și de cele mai multe ori ei își pierd statul. Dar atunci cînd un principe se declară în mod curajos în favoarea uneia din părți și învinge acela cu care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea noaptea În chip de luminițe chinuite, șovăitoare, lunecînd prin aer la Înălțimea ochilor omului, osîndite să bată nouă hotare pînă la vărsatul de ziuă. Lumînăruca aia era bobul de jar al sufletului lor atîta cît să-și vadă drumul și să atingă țărîna cu tălpile lor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și în fine, niște clinchete din ce în ce mai aproape. Ușa se deschide : La masă ! Cu ce vă servim ? Vă propun ceva ușor, așa cum o cere pregătirea pentru intervenție : somon cu orez sau pui cu piure, la alegere. Ca desert un iaurt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a verdelui sub dinții colorați în negru... Pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fragile a pinilor, închizând, crepuscular, panorama brațului de ocean care despărțea insula cea mică (denumită, antifrastic și repetitiv, cum e obiceiul japonez, Oshima, Insula Mare) de țărm. Apusurile de aici îmi amintesc mereu de candoarea unei fecioare totodată puternice și șovăitoare, miraculos suspendate între promisiune și împlinire. Deși retezată dureros de placenta protectoare a insulei Honshu, Oshima a învățat, treptat, să respire independent. Răsuflă, ce-i drept, cu oarecare greutate, astăzi, când oamenii migrează invariabil spre oraș; totuși, este cu neputință
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încumetat să creadă că vor ajunge, vreodată, să stăpânească limba japoneză. Scaunul Realitatea este o simplă iluzie, însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic soarele, prea cald pentru începutul de octombrie cast și șovăitor. De jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spun că-mi venea foarte bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
păduri fermecate, prin palate de cleștar, prin văzduh și pe sub ape, pentru ca, finalmente, să-ți pună în brațe zîne vaporoase și translucide, fete de împărat care își tîrăsc părul peste frunzele ruginii de toamnă și el lasă în urmă dîre șovăitoare, ca șerpii, vrăjitoare voluptoase și senzuale pe care le visezi nopțile, te înspăimînți, te cuprind friguri, culmea, incandescente, îți vine să plîngi, să rîzi, să urli și nu știi de ce, dacă toate astea ți se întîmplă inevitabil, din clipa în
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
îți împrumută trupul și numele"), pătrunse fiind de fluidul netrăitului: "cînd gîndul sporește / spre pașnice spații / cu grădini plutitoare / cu nopți netrăite" (Dincolo). Glisînd între dispoziții diverse, între clipe parcurse interior dar iute înlocuite cu altele, conștiința lirică se arată șovăitoare, incredulă în fața realului, caută a se strecura prin interstițiile lui. Sfiindu-se parcă de dotarea-i sensibilă, de limbajul senzațiilor ce-i este la îndemînă, poeta recurge la o notație cerebrală precum la un scut. Consemnează astfel perspectiva unei irealități
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
vrea fapte mari, să se adune. Abia-n constrângere-l vezi pe maestru Și libertatea doar prin legi ni-e dată. Nemesis Când molimi bântuie mulțimi, e bine Prevăzător să fugi din calea lor. Și eu adesea m-am ferit, șovăitor, Iar influențe nu s-au prins de mine. Deși Amor belșug mi-a fost să-ncline, n-am vrut să mă ocup de el adeseori. La fel, cu lăcrămații n-am dat zor Chiar prinse-n patru versuri sau terține
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
Simona Vasilache Mari sensibilități șovăitoare iau calea stanțelor rebele. Cînd, uneori, se întîlnesc cu eleganța unui rol, furia lor nestăpînită se face suferință fină, ca a oaselor delicate puse să ducă poveri, ca a ochilor măriți, cu ironie, de prelungirea în-tr-un cearcăn. Nu tristețea obișnuită
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
care literatura poate spera, apropiere ce se întîmplă la limita absenței. A reflecta, cu cea mai mare fidelitate, ceva ce nu mai este, ce farsă! Farsa scrisului și-a muritului. Totuși, nu o ars bene moriendi predică, în fraze lungi, șovăitoare, acest inventator al unei iubiri de uz ultim. Ci o eliberare, o ieșire din tentația economiei, care te face să-ți refolosești gesturile și părerile, să le storci pînă la clișeu: "pe aceste terenuri neexplorate pe care ni le oferă
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
sa - nu știu în ce măsură este corectă - are totuși darul de a da de gândit: "Nu mi-o luați în nume de rău Moreno, dar ați fi fost un excelent activist comunist, a spus domnul apucând sticla de șampanie și vărsând șovăitor ultimele picături în pahar. Nicio șansă, Moreno, să mai sperați la așa ceva, comunismul nu mai bântuie decât în capetele înfierbântate ale câtorva visători incurabili! O adevărată eroare istorică , dispariția comunismului!...Frica , frica de comunism, Moreno, a ținut capitalismul în frâu
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
pe prima și de-a o face pe cealaltă. O anume dezertare de la bunele maniere lirice, pusă totuși în pagină nu cu insurgență, ci cu nostalgie, e acest volum al unui Sașa Pană încă între căi. Ceea ce nu-l face șovăitor, ci oarecum viguros, ca o plantă care crește pe zaț. Oricum, mai autentic, în căutări întretăiate de rădăcini dezgropate și de muguri încă neplesniți, decât va fi atunci când se va fi fixat (ce nenorocire!) într-o formulă mult mai brutală
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
un glob pămîntesc care avea să lumineze de îndată ce își amintea cineva să cumpere becul special de care era nevoie. Erau multe altele, mult mai multe, așteptînd ca o ceată de suflete în purgatoriu, în întunericul mai adînc de dincolo de raza șovăitoare din fereastră. Unii - mulți - ar fi găsit descurajantă această cameră, s-ar fi simțit de altfel vlăguiți de întreaga casă a familiei Taylor și de viețile membrilor ei. Peter era fermecat. Iată-l între oameni prea ocupați (cu studenți, pacienți
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
trebuie să-ți dorești înfrîngerea ca să te împlinești“ îi vine nespus de bine la îndemînă, pliindu-se pe un orizont de așteptare care întreține speranța. Grație acestei optici, de împlinit nu se împlinesc atît privilegiații sorții, cît inșii cu fibră șovăitoare, acei răstigniți arătînd spirit vacilant, marcat de clătinări interioare. Căci vacilantă e natura umană predispusă la nesiguranțe, ezitări și dubitații, din lipsa unei tenacități de ordin ancestral. Inaderența la lume îi sporește autorului sensibilitatea religioasă, fără ca umoarea să-l predispună
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
insistentă, la suprafața textului, a subiectelor. Multe fragmente din Victimele inocente și colaterale ale unui sângeros război cu Rusia, cel mai recent volum de proză scurtă a scriitorului, par niște ciorne puse la păstrare pentru o construcție mai amplă. Începuturi șovăitoare, intrigi deturnate, finaluri lăsate în coadă de pește sau de-a dreptul pripite alcătuiesc recuzita prozei lui Liviu Antonesei. Tehnici, la rigoare, postmoderne, așa cum observă Andrei Bodiu pe coperta a IV-a a cărții, însă departe de experimentalismul care-l
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
cea mai bună explicație pentru această uitare: după romanul Ion, Liviu Rebreanu ca scriitor impune brusc imaginea unui învingător, în timp ce poetul sinucigaș din Calvarul propusese imaginea (acum nepotrivită prin inactualitatea ei) a unui scriitor obstinat în psihologia învinsului. „Acest alter-ego șovăitor, slab - notează Lucian Raicu - a trebuit să moară în Calvarul pentru a face posibilă viața și victoria celuilalt, prezent în operă și, pentru noi, cel autentic” (p. 49). Am putea spune că Remus Lunceanu este, pentru Rebreanu, o ipoteză lamentabilă
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Generalilor. Pasajul este vopsit alb și nu mai are afișe nici pe stânga, nici pe dreapta. El va fi stând în umbra Pasajului sau mai degrabă rezemat, poate sprijininduse în baston. Ea, ezitantă, se va apropia de el cu pași șovăitori. Buzele lor abia dacă se vor atinge. Atingerea unui sărut fără atingere. Și lumea va clătina iarăși din cap. Să manifești tandrețe la vârsta asta nu se face. Cuibul de rândunele e gol. Rândunelele au zburat spre sud. Totuși cei
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
uriaș de om, căruia lumea îi spunea țar popa, în urma analogiei cu țar Kolkol (uriașul clopot din Moscova), apoi învățătorul Tudor, Ion Pelivan, poate cel mai inimos, poetul I. Buzdugan, un tânăr Morar - și alții". în rândurile celor oportuniști sau șovăitori, memorialistul îl numește, curios, pe Ion Inculeț, fecior de țăran din județul Orhei, docent al Universității din Petrograd - și viitor ministru român - pe Pantelimon Erhan, acesta ajungând să ocupe funcții înalte în timpul revoluției moldovenești. Nu lipseau adversarii "dintre ruși i-
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
că revederea unui Paris, în care îți poți permite de astă dată luxul de a fi ghidul Anei, este pentru tine un prilej de încântare la pătrat, la care gândul nostru se asociază jubilator. Aci, iarna a început să dea șovăitor în primăvară, ceea ce imprimă zilelor o umoare climatică dintre cele mai fluente. S-au împlinit trei ani de la moartea Profesorului și doamna Călinescu a făcut un parastas, cu foarte puțini din noi, la mănăstirea de maici de la Ghighiu, într-o
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
Dinu împreună cu soțul ei, Mihai Fărcășanu, au reușit să fugă în străinătate. Mi-l aminteam pe Mihai Fărcășanu la 17 aprilie 1945, venit noaptea la catafalcul socrului său, poetul Ion Pillat, pentru a-i aduce un ultim omagiu. Era palid, șovăitor, își lăsase mustață încercând astfel - în mod ridicol - să-și schimbe înfățișarea pentru a se face de nerecunsocut, căci era urmărit. După 23 august 1944 - o dată cu trecerea României de partea aliaților anglo-americani, - Mihai Fărcășanu fusese până în 1945 directorul Viitorului, cotidianul
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
Poezii de M. Eminescu, îngrijită de Constantin Botez. Cu o consecvență de admirat, a scris despre aproape toate edițiile din opera eminesciană. Și-a spus cuvântul cu maximă franchețe, despre ediția lui G. Ibrăileanu (1930), spre exemplu, reproșându-i aplicarea șovăitoare a criteriului modificării limbii, iar în ediția lui Mihail Dragomirescu a constatat că lecțiunea textelor era "mai defectuoasă decât în oricare din edițiile precedente". Într-un moment când nu avea drept de semnătură, când deci șoma, când nu i se
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
efortul suprem al fragilității și chiar să cocheteze cu vampirii în halate albe admirându-le straniul orgoliu al inventarierii suferințelor secrete o umbră trece peste frunze purtând ecoul visărilor ascunse sub simetria înșelătoarelor codificări pe cerul memoriei mele se sting șovăitoare stelele deșertăciunii.
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]