322 matches
-
companiei. Băieții de cartier nu stăteau nici ei cu măinile-n sân: plecau cu sigla de pe grila mașinii sau îți smulgeau oglinzile din parcare. Vandalizarea pieselor avea loc din necesitate, nu din rea-intenție: le montau pe mașina lor, unde originalele fuseseră șterpelite. La Astra și Vectra se fura cu totul, la BMW, îți luau numai geamul de la oglindă. Dacă te refugiai în service, îți aranjau motorul în câteva ore: intrai să faci schimbul de ulei, și ieșeai cu injectoare de Cielo. Nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un mare cotonogar, dar și un fin economist. Revista ne dădea cu tifla: ascunsă, inaccesibilă, ținută cu un pumn ferm la spate. Ne-am scotocit cu toții prin buzunare și-am plătit pe rând: care cu monede, care-n bancnote, cât șterpelise cu-o seară înainte de la părinți. Mulțumit, Doru a numărat banii, apoi a desfăcut generos revista, fără s-o lase din mână: „Doar aici, la mijloc.“ Ne-am aplecat peste pagini, holbându-ne la secțiunea indicată. Ce pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scris istoria locului multă vreme, mai exact până a venit pe lume bunicu’ Vitalian. Deja lucrurile se schimbaseră puțin, depindea de unde te uitai la ele: dacă stăteai pe-aproape, bunicu’ Vitalian nu era bunic, ci doar un copil în nădragi, șterpelind cuie și sâmburi de prune din povarnă; dacă te îndepărtai și priveai scena de undeva de sus, bunicu’ chiar avea părul alb și-un baston în mâini, cu care te fugărea pe scări, să te ciomăgească împărătește. Din tată-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șapte inele de apă, cărora localnicii le spun canale. Dar compatrioții noștri, perseverenți și inventivi, ar fi găsit soluția. Poate ar fi împins noaptea șlepurile cu chiriași și pisici, ocupând canalele cu zeci de anvelope uzate. Sau poate ar fi șterpelit de pe-alei miile de biciclete negre și ruginite. Le-ar fi cules răbdător, una câte una. Apoi, legate ca mormanele de ochelari din al doilea război mondial, le-ar fi deșertat direct pe fundul unuia din Gracht-uri (Heren, Prinsen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndesând căciula și mănușile în mânecă. Le-am făcut cocoloș, cât să nu poată fi trase sau scuturate pe jos. Obiceiul avea iz comunist, reflexul se păstra gravat în programul cerebral care dirija gesturile. Doar cui nu i s-a șterpelit un fular de la Atheneu sau o pereche de mănuși dintr-un restaurant nu știe despre ce-i vorba. Între timp, mi-am mișcat discret privirea împrejur, căutând un detaliu care să mă apropie de inginerul Grosescu. Cafeneaua părea doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Schiele dispăruse, iar în locul lui Kees Van Dongen apăruse un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o haină, nici o valiză. Am trântit ușa de la baie, în căutarea săpunurilor noastre, șterpelite de pe tren. Nici unul. Podeaua fusese ștearsă și lustruită; nu lucea o picătură de apă. Perdeluțele trase. Dușul neatins. Prosoapele cu romburi, pe care le cărasem special din București, lipseau. Trusa de baie a Mariei, la fel. De fapt, lipsea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fapte pentru a fi admis între "băieții de băieți" de pe scara blocului ("unui bețiv bătrîn i-a tras un șut în haina prăfuită" și îl buzunărește pentru a duce băieților "pachetul de țigări mototolit și pe trei sferturi fumat", șterpelește o sticlă de băutură scumpă dintr-un market, "se ducea prin centru să fure camerele foto și mobilele turiștilor" etc.), pregătindu-și "ascensiunea pe treptele lumii interlope". "Marcu", un personaj "de rezervă", cum se va vedea e "doar" obraznic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
L-a buzunărit apoi în mai puțin de-o secundă, înainte ca ăla s-apuce să facă vreun gest, și i-a luat pachetul de țigări mototolit și pe trei sferturi fumat, pentru a-l aduce ca trofeu băieților. A șterpelit o sticlă cu băutură scumpă dintr-un market și a șters-o în țiuiturile triumfătoare ale alarmei. Și-a lipit buzele de buzele unei fetișoare care trecea însoțită de fraierul ei și a fugit și ăla după el și ăla
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
peste o ocazie. Sau ocazia îl fugărea. Trebuia să aștepte pînă la terminarea orelor, cînd era suficientă aglomerație s-o poată șterge. Din cauza agitației, o perversă lipsă de tutun îi gîdila interiorul plămînilor. Pipăirea celor trei țigări pe care le șterpelise dimineața din pachetul lui taică-su nu mai era suficientă. De obicei folosea un loc retras din curte, undeva unde cîțiva boscheți ascundeau un colț din clădirea școlii, care te puteau camufla perfect. Trecînd prin curte, ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
continuare curăți lumea de colegi răi? Și nici nu s-ar lăsa prins, ar lupta pînă la capăt. Problema e că n-avea arme, de unde să facă un copil rost de așa ceva?! Și nici rude sau cunoscuți de la care să șterpelească. Sau poate trebuia să aștepte pînă ce puterile lui de supererou aveau să se dezvolte suficient de mult încît să nu mai aibă nevoie de arme, banalități ale oamenilor obișnuiți. Dar, gîndindu-se la imagine, ceva parcă nu se potrivea. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Radu i-a luat ghiozdanul, pe cînd Cornel îl ținea de brațe. Asta ca să facă vama în căutarea unor bani pe care presupunea că Marcu îi are asupra lui. Normal că n-avea banii. Radu pretindea că cineva i-a șterpelit o sumă de bani. Normal că nici asta nu era adevărat, de unde să aibă ăla atîția bani asupra lui? Cred că o considera un fel de taxă protecție și nu găsise o modalitate mai inteligentă de-a o pretinde. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
crede maică-sa și-i dă sfaturi aiurea. Dacă nu l-ar fi ajutat cu sendvișul... Pentru asta, în timp ce ea s-a întors să pregătească sendvișurile, după ce scosese ingredientele din frigider și le pregătise, tăiase, chestii din astea, el a șterpelit de pe masă o bucată mare de șuncă și una de cașcaval, vîrîndu-le rapid în rucsac. Brusc, femeia s-a răsucit spre Marcu și el a dat drumul bucăților în rucsac, alandala, cine știe pe unde-or fi căzut, iar mîna
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
În rest, îi plăcea să facă tot felul de lucruri prin casă, dar mai ales să citească romane polițiste. Într-o zi mi-a făcut cadou o cravată destul de scumpă. -Nu trebuia, i-am zis. -Nu-ți fă probleme, am șterpelit-o dintr- un mall. -Cum adică, ai furat-o? -Da. N-ai băgat de seamă că sunt cam furăcioasă? -Nu. -Nu fur tot timpul, dar prefer magazinele foarte mari. E ca un hobby al meu. -O să te duci la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu ar putea să mă mai urmărească nimeni. Aveam ceva bani adunați și franceza fusese limba copilăriei mele. Soarta îmi era deci oarecum favorabilă. Am găsit un soldat beat criță căruia i-am mai dat să bea și i-am șterpelit pistolul. Apoi, în noaptea următoare, am plecat tot spre apus... Călătorind astfel, am ajuns după o săptămână într-un port. Nu puteai să bănui unde mă aflam. Tot ceea ce recunoșteam era zgomotul. La miezul nopții am plecat către un sat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu se putea să urci fără acte pe niciun vapor. M-am gândit să mă duc la îmbarcare și să spun că mi s-au furat actele, dar nu aveam pic de curaj. Soarta mi-a fost însă favorabilă. Am șterpelit eu niște acte și de-abia acum au început necazurile mele. Nu-mi trădasem nicidecum eul, dar parcă simțeam că trădasem specia umană. Nu eram nicidecum un ticălos, dar nici nu se putea spune că eram prea bun. M-am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
camioane, rufe de pe frânghie, mingi de cauciuc de la prăvălie, bănuți de la chioșcul de ziare. Mai ales pentru plăcerea îndemânării, deși Stashu a fost cel care a inventat jocul dezbrăcatului în pivniță și al îmbrăcatului cu haine femeiești pe care le șterpelise de pe frânghia de rufe. Apoi a apărut și el într-o bandă care m-a prins într-o după masă rece cu foarte puțină zăpadă în timp ce ședeam pe o ladă înghețată în noroi, mâncând napolitane Nabisco, cu gâtul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de temperament darnic, oriental; n-avea pace și nici liniște dacă-i lipseau paralele și mai degrabă bătea din buze decât să iasă dintr-un local fără să lase un bacșiș bun. M-a pocnit odată peste cap pentru că am șterpelit unul din cei doi bănuți pe care i-a pus sub farfuriile noastre într-o cofetărie. Mie mi se păruse că zece cenți ajung. Să nu te mai prind cu coțcării de-astea, mi-a zis și mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să se ducă la fund, și adio sănătate și frumusețe. Primele lucruri pe care le face când nu mai e copil sunt cele care îl definesc ca om matur. Un copil fură mere, pepeni. Dacă e derbedeu în timpul facultății, mai șterpelește un ban de pe ici pe colo. Dar să te apuci să dai spargeri înarmat... Nu eram înarmat... Am să deschid sertarul ăsta, mi-a spus plin de emoție, și-am să-ți dau cincizeci de dolari dacă juri că Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu părea să aibă vreun scop anume, voia doar să se învârtească pe acolo. I-am zis băiatului îndesat, Stoney: Mai am un dolar până la Chicago, hai să mergem să halim ceva. Nu-i cheltui acuma, hai să încercăm să șterpelim ceva, mi-a zis. A încercat câteva dughene pe drum până a făcut rost de niște cârnați vechi. Am mers până în oraș cu un camion care transporta foi de metal. Ne-am băgat sub prelată, pentru că se făcuse iar frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
arăta ori un exemplar din Botanica lui Sinnott sau din Chimia lui Schlesinger. Numai cărți scumpe; nu lua niciodată comenzi pentru de-alea ieftine. Dându-mi lista lui, mi-a zis să aleg eu următorul titlu, că el o s-o șterpelească chiar și dacă era pusă în spatele tejghelei. A intrat cu o carte veche cu care a acoperit-o pe cea pe care o dorea. N-a ascuns absolut nimic sub haină, așa că dacă l-ar fi oprit, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lung comunicat ne-oral pe care l-am primit de la el în întreaga viață. (Foarte rar ne trimiteam scrisori unul celuilalt, chiar și în timpul războiului.) A fost scris cu creionul, pe niște hârtie de corespondență pe care mama noastră o șterpelise cu câțiva ani înainte de la hotelul Bismark, din Chicago. Îmi răspundea la ceea ce a fost, cu siguranță, cel mai ambițios bloc de scrieri din câte am comis în anii aceia. Era anul 1940 și încă locuiam amândoi în apartamentul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că la el au dispărut cîteva din interfoanele "I.T.T." primite pentru uzină, recepționate de mine. Cînd am semnalat lipsa, mi-au fost luate de pe inventar și-am răsuflat ușurat. De curînd, l-am prins pe-un tehnician că mi-a șterpelit un aparat telefonic. M-a luat la o bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-a șoptit: "cinci foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi, hi, hi, hi...! I l-au șterpelit pe Manivelă, măi! se aude de undeva, lămuritor, glăsciorul ironic al Bossului. Scuze, Madam, dar noi, între noi, așa-i spunem papagalului matale! Poetul și cu Fratele se întorc amândoi în scaune, ca teleghidați, către colțul de la apus al sufrageriei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Bubba-Joan grație gurii extrem de profesioniste a Prințesei Prințesă. Tot drumul până la Seattle, Brandy ne-a citit cum o evreică pișpirică suferind de o misterioasă boală musculară s-a transformat singură în Rona Barrett. Noi vizitând case mari și bogate, șterpelind medicamente, închiriind mașini, cumpărând haine și ducându-le înapoi. — Spune-ne o poveste personală scârboasă, zice Brandy en route spre Seattle. Brandy zicându-mi întotdeauna ce să fac. Fiind ea însăși așa aproape de moarte. Despică-ți corpul și arată-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Alea-s de la cei care nu vin. Scuze, dar n-o să ajungem. Par să fie multe invitații returnate. Invitațiile-s frumoase, însă, gravate cu aur, cu marginile tăiate de mână, un cartonaș îndoit în trei cu o viorea presată înăuntru. Șterpelesc una și-i prind din urmă, pe agenta imobiliară Cottrell și pe Brandy și pe Ellis. Nu, zice Brandy, sunt prea mulți oameni pe-aici. Nu putem vizita casa în condițiile astea. Rămâne între noi, zice Cottrell imobiliara. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]