163 matches
-
cultura de întreprindere" și această formă de management cultural care o însoțea s-au estompat cu atât mai repede cu cât fuseseră ridicate în slăvi; ideologia anilor 2000, înarmată cu o "necesitate economică" teoretizată în universal și împodobită cu o științificitate irefutabilă, nu are astăzi nicio nevoie de "suprastructuri culturale" pentru a închide uzinele nerentabile sau pentru a-și apropia salariații a căror precaritate este privită, dimpotrivă, ca o regulă necesară. Se pare deci că etnografii au devenit inutili în a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vehiculate. Succesul s-a datorat, în primul rând, accesibilității atent construite a textului, prin adresare familiară, anecdotic facil, simplificări logice și cauzale, interpretări moralizatoare, trimiteri afective precise ș.a.m.d. Reperele cronologice, spațiale și conceptuale minimaliste prelungeau voit povestea, în detrimentul științificității istorice. Este posibil ca nu atât textele propriu-zise ale lecțiilor din manual 31, cât mai mult "schemele" explicative, ilustrațiile, "lecturile suplimentare" și întâmplările punctate de dascăli, ca suport al unei bune memorizări, să fi rămas cele mai durabile cunoștințe de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
altor circumstanțe, cum ar fi contestarea ideologizării marxiste, reevaluarea istoriei politice, administrative și constituționale, revizuirea istoriei economice, cu accent pe studiul inovațiilor și a invențiilor. Au fost reacții categorice contra "cuantificării, punerii în serie statistică, tratamentului aritmetic ce dă iluzia științificității și ne face să credem că putem ajunge la rezultate la fel de precise și la fel de sigure ca și în științele exacte" (după spusele lui George Duby). A urmat o redescoperire a biografei, a exemplarității, a spiritualității, ca și frecventarea unor noi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de analiză și a-și interdefini conceptele. Generată de o "tradiție de rigoare" (structuralismul lingvistic al lui Saussure, antropologia structurală a lui Claude Lévi-Strauss în Franța, logica peirciană și behaviorismul morrissian în America), semiotica oferă un teritoriu de coerență, consistență, științificitate, compatibilizînd științele umane cu științele naturii și cele logico- matematice. "Bazîndu-ne pe experiența personală în domeniul marketingului și comunicării, considerăm că semiotica poate reprezenta o valoare adăugată reală, în trei tipuri de producere sau transformare: cînd trebuie obținut un plus
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
situațiilor și manifestării acestora, capacitatea de a-i forma în același spirit al reflexivității, studierea atentă a interacțiunilor între educați, oferirea de modele de conduită științifică în abordarea educației. Ca și în tratarea sarcinilor, conținuturilor curriculare se solicită aceleași competențe: științificitatea, reflexivitatea, raportarea la educați și la diversitatea situațiilor reale sau la contextul pedagogic facilitator, afirmarea rolurilor în sprijinirea învățării active, apelul la comunicare și cooperare ș.a. Capitolul 3 Curriculumul: Paradigma centrării pe sistemul integrat al elementelor necesare în formarea competențelor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o parte, în contexte și situații variate, iar pe de altă parte, relația practician-cercetător, cu alte dimensiuni, rezultând acțiuni-formare-cercetare. Și aici este schimbarea de paradigmă de la cea complexă teoretică către cea practică, dar și invers, pentru a clarifica și da științificitatea în realizarea și interpretarea calitativă a acțiunii educative. Căci regăsim aici multe elemente comune: raportarea la criterii de calitate, dimensiunea strategică, dimensiunea procesuală, dimensiunea retorică, abordarea interdisciplinară a complexității educației. În plus, cercetarea pedagogică imprimă și schimbări calitative în conduita
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
domeniu. Într-un astfel de context, cartea de față este, prin tematică și abordare, una inedită. Dacă menționăm și faptul că, în literatura academică de la noi, referințele la terorism sunt încă departe de accederea la cerințele de bază ale unei științificități acceptabile, avem o imagine și mai cuprinzătoare a demersului autorului. Cristian Barna și-a elaborat cartea pe baza câtorva premise esențiale, care, de altfel, îi asigură și originalitatea. Abordarea este una sociologică, adică în construcția teoretică, în ordonarea faptelor în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
de o parte, și sociologie, pe de altă parte, ca vecine ce străjuiesc teritorialitatea spirituală a economicului. Pentru această misiune, Economia se impregnează de spiritul antropologiei și își sprijină construcția pe schelele logicii situaționale. Principala obiecție în legătură cu gradul redus de științificitate care caracterizează Economia se întemeiază pe rezultatele neconcludente în materie predictivă, mai ales în privința crizelor. Acuza explicit formulată de fizicieni (Bouchaud, 2008) este preluată în analize mai puțin aplicate (Naim, 2009) și, recent, a fost rostogolită ca laitmotivul dezbaterilor publice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar însemna catastrofa ultimă. Economia este în consecință unui adevărat ultimatum al științificității să se raporteze la complexitate nu doar din punctul de vedere al ipotezelor fondatoare și al consecințelor consistente cu acestea, ci și cu contextul social și societal în care coexistă, ca și cu nișa specifică ei din cadrul mediului natural pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
criterii ideologice a mijloacelor nu doar ar fi concordantă cu simplificarea cerută de metoda cognitivă adoptată din fizică, ci și ar sărăci funcția economiei. Intruziunea ideologiei în gestionarea uneltelor de bază ale Economiei este atât contraproductivă, cât și înjositoare a științificității. Alegerea mijloacelor ține de o procedură rațională complexă în folosul finalității așteptate a proceselor. Dacă este vorba despre alegeri, am putea spune că mijloacele se supun ierarhizării preferențiale marcate de profesionalitate, și nu de prioritățile activismului ideologic. Pentru asigurarea standardului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dintre randament și bunăstare ar putea să fie valabile, în aceste condiții, când ne referim la corelațiile dintre performanțele zonei ceteris paribus și efecte sociale ale creșterii economice. Oricum, nu se poate păstra prea mult tăcerea asupra potențialului supraevaluat de științificitate de care este în stare Economia. S ar putea să se convină (adevărul științific este un standard convențional al comunității științifice) că viziunea asupra randamentului este cea care alterează configurarea stărilor interioare sistemelor economice sau că forțarea ritmurilor de creștere
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o metodă de cunoaștere contra naturii Economiei: ceea ce am numi experiment în Economie ar fi o metodă de confirmare a unei proceduri de lucru, de fabricație (deși acesta este un experiment tehnologic), și nu un experiment prin care să dovedim științificitatea unei ipoteze din ordinea conceptualizării, a cogniției. Economia, ca știință socială, are o consistență specială dată de faptul de echilibru (aș spune, mai degrabă, de bun-simț) al menținerii înțelegerii și explicației în reperele concrete ale răspunsurilor pe care le dăm
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de natură utilitară, nu este nici posibilă, nici de dorit, cum am arătat mai înainte. Spre deosebire de cogniția din fizică, în Economie se uzează cu opinii, păreri, puncte de vedere, chiar impresii, adesea neargumentate (ceea ce pune un semn de întrebare în privința științificității demersului) care nu pot fi excluse. Cel care generează cogniție în Economie face parte el însuși din obiectul analizei, este parte indisolubilă și, deci, are semnale la prima atingere (la prima mână, cum se spune în limbajul comun), este observatorul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conținutul ei, matematic vorbind, iraționalul). Conceptele Economiei sunt și dialectice sau poate doar dialectice când operează asupra complexității, cel puțin în acest stadiu de maturizare a cunoașterii ca funcție a conștienței. Deci soluția de a răspunde la această provocare a științificității demersului nu este nici simplificarea, nici complicarea, ci ea constă în balansul dintre gândirea rațională și gândirea emoțională pentru a media eficiența parcimoniei și complicația funcțională a complexității asupra căreia se îndreaptă cogniția. Economia este, în definitiv, și sigură și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fiecare dată de la capăt (vezi I, nota 185), nu este așa cum poate părea la o privire superficială o simplă ilustrare a celei dintâi perspective, fiindcă aceasta avea în vedere o singură întemeiere, revoluționară, menită să așeze definitiv filozofia pe făgașul științificității, în timp ce "autoîntemeierea" filozofiei în viziunea lui Dilthey presupune reluarea acestui proces o dată cu fiecare autor de Weltanschauung, ceea ce ne determină să o numim o filozofie a hiatusului repetabil. Ea apropie filozofia de artă, întrucât filozoful, ca și artistul, își creează un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și artistul, își creează un univers propriu, unic și ireductibil la altul. (Vezi și IV, 5, unde vom prezenta modelele aflate de originea celor trei perspective filozofice.) Însuși faptul că reformatorii n-au reușit să stabilească definitiv filozofia pe coordonatele științificității și că în istoria filozofiei rămâne oricând posibilă câte o revoluție de tipul celor propuse de Descartes, de Kant ori, mai târziu, de Husserl 52 dovedește că reprezentarea despre filozofie ca Weltanschauung are îndreptățire. Așa cum reiese din cele spuse, această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofia însăși nu trebuie să se închidă în <<sistem>> ca într-o soluție definitivă", dar "trebuie să procedeze sistematic"133. De altfel, termenii lui Husserl nu sunt nici de departe atât de radicali ca ai celorlalți filozofi cu pretenții absolutiste: "Științificitatea filozofiei nu-i reductibilă la cea specifică raționalității științifice, anume la exactitate, ci înseamnă punerea raționalității înseși ca valoare, ca formă a universalității"134 (vezi și I, nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
are în vedere pe această ultimă latură (a filozofiei ca știință) doar progresul paradigmatic, al formelor din filozofie, nu și al conținuturilor, care rămân discontinui, sugerează deja că o Weltanschauungsphilosophie nu are cum să se înscrie în parametrii ideali ai științificității. Un autor precum Simmel, atât de înrudit cu Dilthey pe linia filozofiei vieții, apreciază că, spre deosebire de "orice altă știință", filozofia poate începe de oriunde, stabilindu-și în deplină libertate premisele și scopurile. Ea își urmează în acest fel vocația "autoîntemeierii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dezamăgit". Primul punct din cele 9 susține că așa-numitul "pesimism eminescian" nu tra duce pesimismul schopenhauerian, pentru bu nul motiv că acesta din urmă vine ca expresie a unei raportări la lume (esența oricărei opere) în limbajul teoretic (al științificității, cumva), iar primul vine în limbajul poetic și nu e ca atare pesimism (în sensul atitudinii negative, al unei etici a renunțării), ci este o formă a transformării raportării la lume în raportare la valoare (în alți termeni, ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la ultima parte a disjuncției. În acest sens, Peter Barry 51 construiește o listă de distincții între structuralism și poststructuralism, pe patru aliniamente importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că o disciplină marginalizată și deseori desconsiderată de-a lungul istoriei sale (în pofida perioadelor ei de măreție) își regăsește cu ușurință locul în interiorul unui curent care reabilitează fenomenele periferice, marginale, care nu și-au impus puterea într-o centralitate a științificității, a sensului univoc și a certitudinii epistemice. De altfel, retorica a fost criticată din mai multe puncte de vedere, emblematice rămânând atacurile lui Platon, care puneau retorica sub semnul construcției de concepții contrafăcute și a impunerii unor argumente slabe, dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale. În termenii folosiți de Habermas, Baudrillard se înscrie în tentativa postmodernă de nivelare a distincțiilor de gen dintre filosofie și literatură. Preferând o scriitură mixtă, teoreticianul hiperrealității și seducției, la fel ca și Derrida, se situează în afara cerințelor de științificitate și argumentare, astfel încât receptarea lucrărilor sale face apel la alte modalități de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critici mai aspre (Guénon). Prin filosofia fenomenologică, intențională, se reface încrederea în spirit și în lupta cu decăderile vieții. Ambii au susținut ridicarea cunoașterii din planurile "de jos" ale materialității, utilității, bunului-simț în cele ale spiritualității sprijinită pe forme de științificitate. Guénon susținea plasarea în planul metafizic a principiilor supreme care țin tot de resortul intuirii. Poate așa se explică de ce receptorii săi au fost îndeosebi istorici ai religiilor și culturilor, poeți, artiști și mai puțin exponenții unor partide și autori
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
omului sunt considerate în asemenea cercuri drept relatări istorice la care credinciosul aderă în mod necondiționat, nu numai în spiritul, dar și în litera lor. De vreme ce rațiunea dată de Dumnezeu omului nu poate contrazice adevărurile revelate, urmează că pretențiile de științificitate ale teoriei lui Darwin vor trebui socotite drept cel puțin îndoielnice. Invocând asemenea principii, fundamentaliștii protestanți susțin că tot ceea ce contrazice reprezentarea biblică a creației înțeleasă literal - pământul a luat naștere acum câteva mii de ani, principalele specii de plante
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
prelec-țiuniile s-au dovedit a fi, în anii lor de glorie, o contrapunere în spirit a ceea ce se întâmpla la nocturnele întruniri. Așa cum se va vedea mai jos, ritualul prelecțiunilor era de o cu totul altă factură, iar sobrietatea, rigoarea, științificitatea erau cuvinte de ordine în "fișa postului" de prelector. 6. Prelecțiunea ca ritual Deși, cel mai adesea, discuțiile despre ritualul prelecțiunilor intră în categoria anecdoticii literare, ele sunt importante pentru sublinierea insistenței cu care s-a încercat individualizarea, sau, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]