159 matches
-
Nașterea din cuvânt și imagine - acesta este parcursul firesc al întâmplărilor relatate de autor. Într-un cadru mirific, mitic și anume, preajma cetății Histria, „O limbă de pământ în saliva salină a lacului Sinoe” - acolo unde se se ivesc noaptea știme, de o frumusețe neomenească, ce-ți sucesc mințile, autorul plasează, printre relicve, „situri, vestigii, pământ răscolit, ziduri mușcate de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică...” Ne trezim pe “urme de umbre” și “pași ancestrali” și parcă auzim “suflări
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
ne vrăjește, ne cheamă, ne amețește cu tânguirile ca de sirene. Dar, cel care ne hipnozizează cu un cântec la balalaică, “plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!) - este de data aceasta, nu o zână a lacului, nu o știmă sau o naiadă, ci un profesor din Cluj, care “își devora fericirea clipei cât o veșnicie” - în timp ce apa își contura, prinsă și ea în vrajă, valurile. Cântecul rezonează în suflete. Proza este metaforică, o parabolă a vieții. La ceas de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TU, FEMEIE, PENELOPĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 798 din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare, ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare, umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi, când râzi și vorbești, doruri și vise
TU, FEMEIE, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360035_a_361364]
-
boiului vinul dulce s-a gătat se așterne de iernat de iernatul sângelui în carnea pământului dulce floare de salcâm ce n-aș da să mai amân despărțirea de pârjol să mai stau cu trupul gol soră macilor din grâu știmă apelor din râu floare -amară de măceș falsă umbră de cireș n-am pe cine păcăli să se ducă în pustii să se ducă-n locul meu unde toți se duc mereu să mă lase așteptând să-mi vii tu
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
că pre o vrut ie să să baje-n Strei ... Când am văzut-o așe', despletită, cu părul lung-lung tăciune și fața albă ca varul, cu ochii negri-negri, parcă-i ardeu în cap, nu alta, aș fi putut jura că-i știma apelor, ori una din ăli frumoase. Și frumόsă era, vede și ie bine în oglinda apii și-n ochii ficiorilor, duminica la joc. Da' mumă-sa era tăt cu ochii după ie și de multe ori o zis că, acu
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
cu chipul ei în gând. miercuri, 25 mai 2016 doină frunzele ascultă trecerea pădurii în poveste și apele sunt vii, curgând la vale, luna bătută în aramă se urcă pe cer, trece ca barca spre ziuă, trăgând după ea soarele, știma visurilor trece prin ochii mei ca umbra unui vis și visul unei umbre, strâng toate râurile în brațe și tot cerul și toate lucrurile văzute și nevăzute; orbul din mine se întreabă dacă l-am văzut pe Platon, da, l-
DOUĂ POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378972_a_380301]
-
norod scos din năvod acum schilod: Crist-Voievod schimbă-umilinți în limbi de sfinți și-atâtea patimi și-atâtea lacrimi le ia-ntre palme blestem să darme și le descântă pentru o nuntă pentru o rimă de stea sublimă -ntre Crai și Știmă le scoate-n vază focuri de rază apă în oază... floare de colț te sui pe bolți - nu pierde plâns: în necuprins văzduhu-i nins! sunt sfinte patimi și-o stea de lacrimi - foc de vestire și mântuire... * zori vii - zurlii
FLORI de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380560_a_381889]
-
privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de vrajă, șireata nadă-a știmelor din larg. Descind pe clasicul pământ elen precum Ulise, infidel și tandru și-n tainica tăcere din Eden nasc vise-n umbra florilor de leandru. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Clasic țărm elen / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
flutur părul ca în vis, să-l împletesc, să-l despletesc, sub geana cerului închis, sub umbra pomului în floare, se joacă șarpele cu noi, ai ochii dulci ca de cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi
EROII LUI MENANDRU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374419_a_375748]
-
adăpost sub acoperișul omeniei și milei ; li se închid porțile în față se ridică în fața groazei de întuneric păduri de ghimpi și munți de neputințe ape tulburi întunecă orizontul incertitudini au împânzit ogorul și nedreptate; își aștern manta -colți neîndurați știme extremiste pân-la cer în calea haosului spiritele sunt tulburate; brexit și atentate! de la țărmul lumii creștine regele militează-pietate! -dăruiți adăpost băjeniților lupii și turmele laolaltă în pădurile imperiului! -ooh Doamne! Pietate! Referință Bibliografică: Pietate / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PIETATE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373593_a_374922]
-
distinctivă de către HARICLEEA DARCLÉE. Fugind, la fel ca și ENESCU, de tot ceea întruchipează facilul interpretativ lipsit de orice fel de scrupule, artista a creat cu o accentuată responsabilitate și conștiență rolurile, articulând de la prima și până la ultima notă a știmei încredințate cele mai fine nuanțe și cele mai adecvate accente în vederea susținerii temeliei identitare a personajului respectiv. În această cheie amplă de tip constructiv, DARCLÉE reușea să contureze întotdeauna nu numai profilul complex al chipului teatral jucat cu o siguranță
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
în pace, dar mă împinse marea spre țărmurile trace și spre ciclop pe care l-am orbit. Am stat un an la Circe și i-am făcut un fiu, am biruit sirenele sublime și valurile care dansau în chip de știme, doar ca lângă cei dragi din nou să fiu. Acolo pețitorii pe rând au fost uciși fiindc-au dorit regatu-mi să-l înhațe, dar când pe Penelopa am vrut s-o strâng în brațe priveam spre zori cu ochii larg
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377798_a_379127]
-
a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu face apel la figurile invocate În alte genuri folclorice) și nici
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi” etc. („Frumoase știme când se-mbată luna / și sângele și-l culcă la picioare/ când cântă iarba - palidă, stăpâna /caleștilor de fum
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi” etc. („Frumoase știme când se-mbată luna / și sângele și-l culcă la picioare/ când cântă iarba - palidă, stăpâna /caleștilor de fum și de ninsoare”). Poemele capătă inflexiuni dionisiace, depășind exoticul, și celebrează vitalitatea, dragostea: „noi ne iubim și totuși suntem zei”; „atât
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
nu mai are suport pentru tirade poematice, textul câștigând rapid în epicitate. Efectele reformulării de atitudine sunt receptate de textele scrise sau revăzute în această perioadă și care vor intra în culegerile de nuvele editate până spre anul 1930 - Aranca, știma lacurilor (1927), Somnul (1927), Omul care și-a găsit umbra (1928) -, chiar de unele romane - Simfonia fantastică (1929), Baletul mecanic (I-II, 1931). Și personajele din Întunecare, elaborat în această epocă, dezbat cu dezinvoltură ultimele teorii asupra mecanismului de configurare
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de aici cât de iconoclast este scriitorul la 1925 în materie de problematică și cât de mult își propune să mute jaloanele gramaticii narative în această direcție. Tot la o potențialitate vizionară, profetică, a subconștientului face aluzie și nuvela Aranca, știma lacurilor, dar într-o manieră mai sinuoasă și cu o vizibilă aplecare către fantasticul de factură gotică. Într-o ambianță incert radcliffiană și sub efectul unui vin vechi de Tokay, personajul central se simte provocat de spiritul unei moarte care
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
întâlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrisorile unui răzeș, București, 1922; Drumul cu plopi, București, 1924; Omul din vis, Craiova, 1925; Aranca, știma lacurilor, București, 1927; Întunecare, I, București, 1927, II, Craiova, 1928; Somnul, București, 1927; Carnet de vară, Craiova, 1928; Omul care și-a găsit umbra, București, 1928; Simfonia fantastică, București, 1929; Calea Victoriei, București, 1930; La Paradis General, București, 1930; Pif... Paf
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și ouă roșii iar, după ce mâncau umplutura din pască și gălbenușul de la ou, se întreceau care azvârle mai departe gogoloiul de colac trimis praștie dintr-un vârf de nuia. într-o bună zi, beat, Costandin s-a aplecat peste lăptoc. Știma apei l-a tras în bulboană. Aprigă și iubeață de bărbat, îndată după el s-a stins și Aglaia. Așa au intrat orfanii în gospodăria noastră încât noi, copiii, ne-am trezit cu Neculai, Costache și Ion robotind prin ogradă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urcă în ritmul umbrei, pe o scară, îți jur că este prima oară când masca zilei goale mă încurcă! Cu alge despletite-n zbateri fine ce scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și să plutească în mandole un plânset pentru gondolieri că mă aștepți în Atlantida sub mările de iasomie s-adorm iubindu-te-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și zidul uitării tot crește și crește ... Nu‐ i nimeni în jur, nu e nime Nici unda nu bate, nici undele știme. 60 Demostene Botez (n. 29 iulie, 1893, satul Hulub, comuna Dângeni , județul Botoșani ‐ d. 17 martie 1973, Iași). A debutat în paginile revistei „Arhiva de Iași” în 1911. Dintre volumele de versuri „Mama pământului” (1920), P remiul Academiei Române, „Povestea omului
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-se pe culoarele uitării. Pipăind, caută copilăria. Copilăria? Tărâmul acela al viselor candide. Nimeni nu a mai trăit-o la fel. Să te simți regină peste ape, să le stăpânești cu puținul tău trup, și ea, uriașa fantasmă, ca o știmă neîmblânzită să te asculte, să-ți cânte valuri pe care nu le-a mai cântat nimănui și să-ți legene visele. Te așteaptă undeva, departe, casa cu nucul cel falnic de la poartă. Nucul cu mirosul iodului purificator, păstrător fidel al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Cine observă ceva ne face atenți și pe ceilalți. Toaibă se comporta de parcă eu nici n-aș fi fost cu ei. De fapt asta și voiam. Mergeam de o bună bucată de vreme. Cei trei din fața mea se mișcau ca știmele pădurii. Acum îi întrezăreai pe firul văiugii, acum apăreau la buza gârlei, pentru a dibui poiana. Trestie era mereu în frunte. La un moment dat, am avut impresia că totul era mort în jur. Nici o mișcare. În scurtă vreme, însă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]