478 matches
-
nou prin sîngele altora. Al milioanelor de supuși care nu se arătau prea tari în credință și suficient de zeloși în adorație. Ereticii și rîvna lor sectară au fost drastic sancționați ca deviaționiști și tot atît de eficient excomunicați cu ștreangul, cu pistolul, cu poțiunea de șoricioaică sau, și mai simplu, cu ranga. Ecumenismului i-a luat locul unirea mondială a proletariatului, iar ideea conspirativității inițiale, a ilegalității, a patimilor și a martirajului a devenit o formă supremă de legitimare. închisorile
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
de fiară. Că nu știi încă cine sunt stăpânii cei noi nu-i de mirare, pentru că stau încă bine ascunși. Fiarele din comuna asta s-au cuibărit aici la liceu... Dacă s-ar trezi bătrânul Bașotă, i-ar pune în ștreang... Cine sunt, domnule inginer? M-ați făcut tare curios. Niște descreierați. Își zic legionari. Toată ziua vorbesc numai de căpitan și de legiune. Deși în politica lor țărănimea îi pusă în frunte - dacă se poate spune așa - aici în sat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi Daurel. Măi, că bine zici! Bine zic. Și aș mai zice eu încă multe, da’ îi în zadar, Petrache. Ce crezi tu? Aiștia se lasă așa, cu una, cu două? Nuu! Până nu te văd în genunchi sau în ștreang, nu te iartă. Mâine-poimâine îi vezi iar la poartă. Ei trag nădejde că ți se face lehamite și până la urmă le dai pământul și toate cele din gospodărie, numai să nu-i mai vezi. Ce gânduri ai acum? Doar nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă este știut: nu ai cum să faci un lucru, dacă nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre Osvald că era prea firav și prea nepregătit, ca să întâmpine o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mine, zic, doar nu-i face și tu ca soru-ta, numai ea s-a aruncat sub tren ca o toantă, nu s-a gândit la bătrânețile mele, bărbatul meu nici nu a putut răbda una ca asta, și-a pus ștreangul de gât". "Era bolnavă fata dumneavoastră?". "Bolnavă? Era ca o rujă, avea optsprezece ani". "N-a avut niciun necaz?" " Ce necaz să aibă? A plecat de acasă și nu a mai venit. Bărbatul meu zice: "Tu muiere, cu fata asta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
faci greșeala fundamentală să crezi în ceva. Dacă respecți cele două criterii, ești un om ajuns. Cine să te îngenuncheze? Nebunul care ar face o astfel de greșeală s-ar trezi foarte repede în ospiciu, sau și-ar pune singur ștreangul de gât, nefiind în stare să suporte porcăriile pe care le vede. Să fie sănătos, toți de felul acestuia rămân pe veci calici, iar tu ești hotărât să nu te numeri printre aceștia. Pornind de la aceste premise, ți-ai construit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șansele din răsputeri. Dar viața ei arată ca un maraton, unul fără spectatori și fără lauri, cu multă oboseală și cu și mai multă tristețe. Și-a poleit viața, cum făceau străbunii ei, pentru a nu ajunge să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rupt de natură și de lumea sensibilă, gata să mă pierd în curgerea eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că n-o vezi, chiar dacă mori de dorul de a o strânge în brațe... Vreau să văd că ești bărbat și nu un puțoi oarecare. Priceputum-ai? Cu un oftat adânc, Hliboceanu a răspuns, ca și cum și-ar fi băgat gâtul în ștreang: Priceput, moș Pâcule! Priceput!... Atunci... la culcare, omule! Spunând acestea, Pâcu a întins hotărât mâna în care ținea luleaua spre bârlogul cărăușilor. Hliboceanu însă nu s-a mișcat din loc. S-a mai uitat odată lung la Pâcu și l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toată viața Înainte 000000000000000000000000000000 te rog00 0000000 nu fă asta00000000000000000000000000 000000000000 nu-i corect 000000000000000000 00000000000000 nu000000000000000000000 Eu am făcut tricoul ăsta pe care-l port. Are scris pe el ASTA E DIN CAUZA TA cu litere mari și negre. Simt ștreangul strîns În jurul gîtului. Ne uităm În sus la el, legat de grinzile din pod și acum doar așteptăm, gata să cădem prin chepeng de Îndată ce răsucește cheia În broască și deschide ușa. O să aterizăm fix În fața ei pe hol, așa Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Însă de călcat nu le călca niciodată. Și Își punea mereu cravată, pe care nu și-o lega prea strîns. Nu o desfăcea niciodată - și-o trecea doar peste cap și o lăsa să-i atîrne de gît, ca un ștreang. Întotdeauna arăta de ziceai că tocmai se Întoarce de la o beție și, dacă ar fi să-i descriu Înfățișarea printr-un singur cuvînt, aș zice că arăta șifonat. CÎnd am reușit să ies din Hotel și să pornesc șchiopătînd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîndva la o scenă asemănătoare... — Stai locului! Îl repezi domnul Prentice. Apoi, Întorcîndu-se cu fața spre doamna Bellairs: Răspunde dumneata! — Și-a tăiat beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tâlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spânzurătoare. Chiar când călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbârlite. „Când i‑au pus ștreangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbârlite. „Când i‑au pus ștreangul de gât, se uita calm la mâinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvântul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tânărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfârșitul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
carte despre violuri... Această preferință se explică, probabil, prin dorința de-a avea succes de public. Educați la școala Evenimentului zilei, cititorii de azi sunt în general mai tentați să cumpere o carte de critică în care este vorba de ștreang sau cianură decât una referitoare la motivul florii albastre în romantismul german. De neexplicat rămâne numai faptul că autoarele, mai mult decât autorii, simt plăcerea să atace subiecte dătătoare de fiori. În ceea ce o privește pe Cecilia Burtică, autoare care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dimineață cum lega ceasuri, eternitatea număra nodurile eu eram al treizeci și treilea. Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang mi se cuvine pe nemâncate, aici sunt înhămat la trăsura boierului: oiște, bici, zăbală, hățuri, țesală, paie pe săturate, uneori sunt lăsat slobod printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o pivniță de sub podeaua grajdului. Auzea deasupra boii și vacile mugind, dînd din copite și pișîndu-se Îmbelșugat. — Domnu’ Weisz, Încerca tata, vremurile de groază de altădată s-au terminat, Hitler s-a dus În mă sa, Szálasi a sfîrșit În ștreang, numai porcul de Horthy a apucat să moară-n patul lui... Ehei, adăuga bătrînul, dacă punea mîna pe el Armata Roșie mai aveam o spînzurătoare de admirat lîngă Parlamentul din Buda... — L-au făcut scăpat ticăloșii de americani! Ce striga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cunoști că solului nu i se ia capul!? Mult gloriosul și puternicul Sobieski nu va săvârși o așa nelegiuită faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm pe Măria Ta să nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
faptă! Bine, generale Iablonovski! Mulțumesc! Respectăm cutuma! Dar tu, moșnege, du vorbă fratelui tău pârcălabu că va sfârși cu capul în ștreangul spânzurătorii! Rugăm pe Măria Ta să nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai săi, că urgia a și început ca un semn de revărsare a mărinimiei creștinești asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Maria că omul ei întârzie, și-a zis că o fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu gâtul în ștreang. Așa că ei i-a revenit obligația să predea la colectivă mai toată averea agonisită cu trudă în peste treizeci și cinci de ani de căsnicie. Zile-muncă n-a prestat, că era îndurerată din cauza nenorocirilor îndurate. Așa că trăia numai din puținul obținut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fesul meu? Celebrul meu fes cu morcov?... Ai vrea să-mi sfărâmi cătușele, știu. Greșești, Z. Sunt singurul sfânt din istoria creștinătății care poartă cătușe. Lady a fost inspirată, atunci când m-a pictat. Unii au cunună de spini, alții au ștreanguri atârnate de gât, ceilalți poartă cruci în spinare. Eu am cătușe. Dar ce cătușe! Te-ai uitat atent? Am cătușe cu cifru; cătușe de cătușe. Sunt un sfânt postmodernist. Te lăudai mereu spunând că tatăl tău era specialist în sfinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]