122 matches
-
apare în 1975. Încă de la început, atât universul tematic (iubirea și singurătatea), cât și limbajul ca atare sunt deplin constituite. Volumele ce au urmat, Bocceluța cu plăpânde (1977), Roxana, Roxana, Roxana (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Ețetera (1979), Cântece ștrengărești (1981) etc., favorabil întâmpinate de critică, reiau, într-o perpetuă și nu lipsită de riscuri autorecuperare, aceleași motive în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică, disimulată și intensificată prin persiflare, într-o haină ostentativ (și aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
ieșiți, că eram toată țara cu ochii pe Iași. Știți..., încearcă o diversiune primarul. De unde să știe, că nu i-a spus nimeni. Chiar și tu nu credeai că iese... Eu însă am ochi și... erai și frumușel. Un cot ștrengăresc mă zdruncină la propriu și la figurat. Pentru că eu gîndeam șablon, capul familiei este cap, dar acum am văzut că poate fi și o "capă" a familiei. Ce bucurie pentru cei care au norocul s-o cunoască! După o cură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
voie, cu toate că bucuriile noastre sunt de fapt puține. Una singură și care le întrece pe toate: prezența lui Licurici (Gigi Nicolescu). Toată noaptea am visat și visele acestea mi-au lăsat în suflet un simțământ de voioșie și de bucurie ștrengărească în fața vieții care mă face și acum, la sculare, să privesc cu drag cenușiul cerului, precum și eventualitatea unei plecări mai grabnice din Satulung, ceea ce se reduce de fapt la părerea de rău de a-l părăsi pe micul și luminosul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară cu turma în urma noastră și ne răspunde vesel, cu un glas vioiu în care pătrunde un accent ștrengăresc. Răspunde scurt, frumos și repede. Da pe popa din Bălțătești îl cunoști? Cine-i popă acolo? Acolo? părintele Gavril Enăchescu. Bătrân tare e? Ei nu, nu-i tocmai bătrân. Cum nu-i bătrân? Apoi nici nu i-a crescut barba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și în ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș cu care sunt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afective. Fără a urma o cronologie riguroasă, autorul scoate la lumină (și retrăiește) secvențe memorabile, relatate cu evidentă plăcere, precum amuzanta istorie cu frigiderul Saratov, transformat ad-hoc în parteneră de dans de către preadolescentul romanțios când stăpânii lipseau de acasă, isprăvile ștrengărești cu rachetele artizanale lansate de pe fereastra locuinței la întâmplare (după legile hazardului), soldate în cele din urmă cu un accident care putea să aibă urmări tragice (o rachetă i-a explodat în plină figură micului ucenic vrăjitor, un fel de
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
și nimic nu ne împiedica să încălecăm balustradele casei scărilor și să le facem tobogan”, îmi povestește cu umor domnul avocat. „Marele Voievod ne urmărea cu mâinile le spate, râdea doar din priviri și pe buze îi înflorea un zâmbet ștrengăresc. Se amuza împreună cu noi de drăciile noastre”. Avocatul își amintește și de un moment inedit, când profesorul academician, părintele Nae Popescu, i s-a adresat uitând de apelativul de reverență: „Răspunde tu, voievodule...!” „Cla-sa a amuțit. Prințul moștenitor a tăcut
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
ascunde generozitatea și blândețea unor inimi îndurerate de mila celor ce suferă - ne apar ca o nevinovată exagerare pe lângă activitatea intim înăsprită a fetelor de azi. Las la o parte țigara și alcoolul; încep a fi luate dintr-un gest ștrengăresc - devin obicei și ajung nevoi tiranice! Las altora - mai competenți - să denunțe pericolul acestor obiceiuri cari au alarmat pe mulți medici fiindcă pun în joc viitorul rasei. Nu vreau să atrag atenția asupra defectelor și păcatelor ce apropie pe femeia
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
vibrația care plutește În aer deasupra să asemenea unui val uriaș gata să se lase peste firava luciditate de dinainte de soarele dimineții, vorbind cu un Înger albastru : „Ce vrei de la mine? Întreabă Poetul ușor speriat, ușor amuzat, cu un zâmbet ștrengăresc În colțul gurii. Ce mi ceri?” Îngerul Îi răspunde cu o irezistibila duioșie: „Nu-ți cer absolut nimic. Ba chiar vreau să Iți dăruiesc ceva astăzi, de ziua ta. Am venit să Iți ofer o alternativă la existența ta de
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
o alintată plîngăcioasă". Alintată într-adevăr de cuvintele pe care le angajează într-un joc amețitor, Florica Bud parodiază discursul prozastic tradițional și, implicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemnitate, împins spre ironie și spre un soi de sarcasm gratuit, "de amorul artei". Gîndul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, spre Raymond Queneau sau Georges Perec și, bineînțeles, spre patronalul Urmuz. Inconformismul
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
al etimonului: dumă înseamnă mai ales "vorbă de duh", "poantă", "glumă". O încercare de definire din partea unui vorbitor care mărturisește că a căutat inutil cuvântul în dicționar sună cam așa: "vorbă sau faptă hazlie, umorul pro-venind din stupiditatea exprimată"; "vorbă ștrengărească, al cărui conținut, gramatică/ortografie/ortoepie sau topică este intenționat greșită cu scopul de a ridiculiza" (mihai.matei.ro). intră frecvent în enumerări cvasi-sinonimice: "Bancuri, glume și-alte dume" (motor-zone.ro); "perle și dume" (forum.4tuning.ro). În dicționarul on-line
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
mereu activ, de unde și vulnerabilitatea pe care o are la distracții și la orice gen de act care îl risipește în afară. Pentru occidental, un koan de genul: „Ce zgomot face o palmă care aplaudă singură?“ aduce cu un calambur ștrengăresc făurit prin încălcarea unei simetrii logice: ca să aplauzi ai nevoie de două palme și una singură respinge noțiunea de aplaudare. Dar japonezul nu e preocupat de logica perechii, ci de sunetul care poate să iasă dintr-o singură palmă, care
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
mișcau și ele. Ceva trosni iar. Se pare că omului îi venea greu să stea nemișcat, să nu atingă nimic și să nu fie atins de nimic. Mamă? Peter se afla la doar zece metri distanță de ea. Zâmbetul lui ștrengăresc i se întindea pe față. Ai vrut să te ascunzi? Întreba pur și simplu, nu mai era nevoie să strige, atât de aproape era. Helene se lăsă să alunece de pe trunchi și alergă către el, îl luă de mână și
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
vag ajustata cu aproximările unui profil intuibil din poză de pe prima coperta (privirea alunecă oblic, bărbia este ușor ridicată, capul întors într-o parte - poziție în care lesne s-ar fi putut uită de sus, dar nu o face - zâmbetul ștrengăresc și complice), din fragmentele unei convorbiri cu Tita Chiper realizate de Iaromira Popovici și Eugen Istodor, plus, bineînțeles, interviurile selectate de Mircea Vasilescu. Contrar unei opinii comune, nu este întotdeauna mai ușor să formulezi întrebările, decât să găsești răspunsurile adecvate
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
de rușine". Chiar și o lectură curentă ar fi "descalificantă fatal și compromițătoare mortal" (sintagme melodramatice). Cu atît mai puțin adecvată e o lectură "de plăcere", care ar găsi motive "de vrajă" (vocabulă suspectă, superstițioasă). Spre a urma o metaforă ștrengărească de toată frumusețea: "După așa ceva nu-ți mai rămîne, cu siguranță, altceva de făcut decît să ceri grabnic de la societățile specialiste o diplomă de handicap". Unica salvare ar fi o lectură "de racolare" (termen securist), din care să rezulte un
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
căci Lyggia nu se mai putea bucura deplin de această schimbare. "Ce lumină bună ar fi avut Gellu aici, să scrie", mi-a spus ea, după ce mi-a oferit o cafea și și-a aprins o țigară, cu un gest ștrengăresc, de elev care fumează deși n-are voie. Era extraordinar de activă în noua locuință, unde, din nou, prietenii fideli pe care nu știa cum să-i răsfețe mai bine (și reciproc) o ajutau să pună în ordine arhiva "Gellu
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
de maximă veridicitate, o comunitate de adolescenți împătimiți de filmele sale, "regulă" fiind că victima să răspundă mai întîi telefonic la un concurs ad-hoc. Drew Barrymore este răpusa din prima secvență, predînd ștafeta unei noi "scream queen", energică Neve Campbell. Ștrengărescul joc cu moartea, țipatul și... filmul - recunosc - mie mi-a devenit simpatic și datorită eroinei secundare interpretată cu aplomb și fină ironie de Courtney Cox, ambițioasă și întreprinzătoare reportera tv, dispusă chiar și la o idila în noaptea peisajului montan
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
orbitoare (Ed. Curtea Veche, 200 000 lei); Manuela Sofia Stănculescu, Ionica Berevoescu - Sărac lipit, caut altă viață! (Ed. Nemira, 300 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Copii în lumea adulților Avionul ștrengăresc, pasărea aceea ciudată, un copil înfășat, care plânge de mama focului, un miel zburdalnic și masca perfidă a veseliei - toate, pe fondul unui curcubeu anemic, compun coperta cărții „Fapte bune cu Lisa și alte 12 moralități“, de Alexandra Târziu. Dacă
Agenda2004-20-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282433_a_283762]
-
ușor idealizată a lui Creangă, poate reperul cel mai la îndemînă pentru o copilărie exemplară și cinematică în același timp. Din filmul lui Ciulei derulînd o copilărie pe trei voci distincte, Maria, Alexandra și Alexie Arhir, lipsesc toate acele episoade ștrengărești. Cîinii, Tarzan, Ursu și Turbatu, exemplifică nota mioritică prin motto-ul sugestiv ("Stăpîne, stăpîne, / Îți cheamă ș-un cîne"), același pe care-l alege și Mihail Sadoveanu în romanul său din 1930, Baltagul. Înclin să cred că prin motto, filmul
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
păcate, toți suntem muritori. - Crezi în Dumnezeu, nu-i așa, domnule Ioanide? Eu cred,mărturisi candid Hagienuș cu zâmbetul lui păgân de Silen. - Nu te știam mistic! se miră Ioanide. - Păi ce să fac, domnule Ioanide, spuse Hagienuș în stilaproape ștrengăresc, înțelepciunea poporului e mai tare ca toate cărțile. Uite aici, am tot soiul de opere de învățați. Spun ele mai mult decât Biblia? Toți marii oameni au fost religioși. În timpul acesta, Ioanide, scoțîndu-și batista din buzunar, rostogoli o monedă de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fata cu sandale citea o carte englezească și Ioanide nu se lăsă până nu descifră titlul de pe cotor: Stevenson, Travels with a Donkey (Călătorii cu un măgar). Fata era distinsă. Ioanide făcu semn cu cotul lui Tudorel, cu un gest ștrengăresc, arătîndu-i-o. Însă Tudorel rămase insensibil, distrat, și arhitectul avu chiar impresia unei ușoare ironii în ochi, care voia parcă să spună: Tata e un afemeiat, se ține de lucruri neserioase!" La o stație, o ceată întreagă de doamne și domnișoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. Limbajul familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu alienarea fără leac, cu gesticulația invizibilă (pentru că nu are cine s-o vadă) a unui om pierdut în pustiu, dau un efect de scenă... metafizică și lasă jefuitorul pradă unui sentiment cosmic, pierdut "prin ceruri". Înecatul, Spânzuratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre nori, În vreme ce forțele deslănțuite ale naturii se desfășurase În toată măreția lor. O furtună violentă urmată de o distrugătoare grindină, ce părea Întradevăr „Sfârșitul Lumii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
soție răposatului Andriiu”, care a miluit mănăstirea Trei Sfetitelor cu o dugheană și o pivniță de lemn, pentru a fi „grijită” după a sa moarte... Când am sfârșit de spus toate acestea, călugărul a rămas pe gândur, dar cu zâmbet ștrengăresc pe buze... Nu știu dacă ai băgat de seamă că soarele nu ține deloc cu noi, fiule. El știe una și bună: să tot urce... Când a obosit nici nu-ți dai seama cum începe a se rostogoli spre creasta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru mine. N-o lua chiar așa... Eu ți-am cerut doar părerea. Și eu mi-am spus-o, părinte... Ca drept dovadă, am și fugit să aduc undițele. Când m-am întors, călugărul m-a întâmpinat cu un zâmbet ștrengăresc: Acum o să vedem noi dacă peștilor le place istoria... Dacă da, atunci s-or aduna să asculte sporovăiala noastră. Iar noi, profitând de neatenția lor, i-om lua ca din oală! Strașnică idee, părinte! Rămâne doar să vedem dacă se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]