122 matches
-
îi sărută mâna și spuse: -Mulțumesc! și atât. Maria simți că se topește din picioare. Îl luă de braț și se îndreptară spre intrare. Ca și cum ar fi fost complice la ceva, ușierul le deschise ușa, și spuse cu un zâmbet ștrengăresc în colțul gurii: -Sărut mâna doamnă, domnule, bine ați venit! Poftiți vă rog. Sunteți așteptați! -Așteptați? Se miră Maria! De cine? și privi de jur împrejur . Localul era gol. Pe nici o masă, în afară de cea din mijloc nu se găseau pahare
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
înainte de a stabili o întâlnire și cu Iulian, prietenul lor, inspector general în învățământ. La început, Ionuț a stat bosumflat, se temea că nu o să-l mai ia la circ, dar după ce și-au dat cuvântul de onoare, zâmbetul lui ștrengăresc i-a luminat iarăși chipul frumos. - Noi nu stăm mult în oraș, avem o treabă de oameni mari, așa că tu trebuie să o ajuți pe buni , i-ai rămas dator. Angela o să vină și ea, așa că voi luați prânzul fără
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378847_a_380176]
-
aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile, însemnându-le cu arătătorul mâinii drepte și pronunțând
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
presară-n urechi Refrene de nuntă-nsemnată-n destin Și strânsă-n inele de aur, perechi, În rit ce sfințește-n altarul creștin. Septembrie-acesta mi-aduce-n decor Crâmpeie de viață, misterele vii Prin care-n vecie, ușor, mă strecor, În râs ștrengăresc și-n priviri de copii. Septembrie-acesta îmi plouă-n senin Și-un gând îmi înalță privirea-nspre cer, Un nor, dintr-odată, de lacrimi preaplin, Împrăștie-n grabă-amintiri în eter. Septembrie-acesta cu gust arămiu, Din toamnă în toamnă m-ajută să
SEPTEMBRIE-ACESTA... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381134_a_382463]
-
aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile, însemnându-le cu arătătorul mâinii drepte și pronunțând
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
de aparenta prezență a Oanei pe canapea, îmi tulbură și mai tare privirea, îndreptându- mă șovăitor spre frumoasa blondă. Pe măsură ce mă apropiam am simțit un ghimpe în gât, dar privirea- mi tulbure începea să se limpezească... Cu un zâmbet ușor, ștrengăresc, se prezentă scurt: - Sabina! Aș fi vrut să- i răspund la fel de scurt dar m- am trezit turuind: - George! Domnișoară, îmi păreți atât de familiară! Am senzația ca v- am mai cunoscut sau nu știu dacă, nu este un déjà vu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de aparenta prezență a Oanei pe canapea, îmi tulbură și mai tare privirea, îndreptându- mă șovăitor spre frumoasa blondă. Pe măsură ce mă apropiam am simțit un ghimpe în gât, dar privirea- mi tulbure începea să se limpezească... Cu un zâmbet ușor, ștrengăresc, se prezentă scurt:- Sabina!Aș fi vrut să- i răspund la fel de scurt dar m- am trezit turuind:- George! Domnișoară, îmi păreți atât de familiară! Am senzația ca v- am mai cunoscut sau nu știu dacă, nu este un déjà vu
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
să se întâmple, se întâmplă, Grele orgolii, ce ele mai scufundă..! Da, iubirile ce se mențin de speranță Prin libertăți și credințe au prezență! Deși, chiar n-o văzusem 'niciodat, Apăruse ca cea frumoasă deodat, Într-un jurnal naiv și ștrengăresc, Zicând din pruncie că pe ea iubesc.. Și-atunci când era să se întâmple, În disperare am dus mâna la tâmple, Și-am scris ca din gura morții mari, Răvașul ce-i în lumi făr’de hotari.. Și, n-am murit
RĂVAŞUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371285_a_372614]
-
înzestrat cu ascuțit simt al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparente, moralist «cu mănuși», care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligență, a umorului fin - până la urmă, tot coroziv. (...) Schor scrie în tonalitate ștrengăreasca. Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind îndemnat să afli și grăuntele de amuzament din fiece dimensiune a clipei...” (Mircea Radu Iacoban, dramaturg, scenarist și prozator român) *** Dorel Schor este scriitor israelian de limbă română. Medic de
LANSARE DE CARTE LA EDITURA NIRAM ART DIN MADRID – DOREL SCHOR „COSTUMUL LUI ADAM – ASCUNS DUPĂ CUVINTE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348866_a_350195]
-
scoase sabia lui Etrius din teacă și o cercetă. Deodată mai dădură buzna în cameră mai doi oameni. Unul dintre ei era David, prietenul cel mai bun al lui Etrius. Celălalt avea părul blond, aranjat rebel și avea un zâmbet ștrengăresc pe buze. Amândoi purtau uniforme militare. -Hei! zise blondul. Ia uite cine s-a întors! -Salut, Boomer! zise Etrius schițând un zâmbet. Ce mai faceți? -Nu așa e bine ca tine, prietene! zise David. Cum a fost în pensie? Boomer
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
plăcerea în extaz E-un fâlfâit de aripi, e-o aghilă-n privire Mă ispitește dulce de mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine mă frământă s-ating bolta tăcerii. O simt cu o privire am ochii de smarald Și când mi-e frig în vene, ea îmi pătrunde cald, Mă ispitește-adesea îmi toarnă vin în sânge... E o
CORZI DE AUR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377897_a_379226]
-
din perimetrul ușii de un cvintet de ordine, monitorizat interjecțional de conducător. Piticul nu se lăsă bătut. Încercă repetarea temerarului gest inițial, însă fu smuls locului de salvatori voluntari și îmbrâncit către bordură. Ba mai mult, o senioară cu veleități ștrengărești îi puse piedică. Intervenit impactul dintre inerție și opreliște, îndrăznețul se prăvăli rapid, lungindu-se un pic în cădere. Totul se petrecu extrem de repede. Când îl zăriră pe nelegiuit reînălțat, ca la o comandă neauzită, dar cu efect percutată, din
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
o eternitate. Nu era sigură că va mai urca vreodată în vreun autobuz, după cum stăteau lucrurile în acel moment. Evită scârbită respirația respingătoare ce-i atinse obrazul, dar reacția contrariată a individului o determină să-și confecționeze imediat un zâmbet ștrengăresc, întinzându-i temerară obrazul. El o privi o clipă bănuitor dar brațul ei aruncat după gât atingându-i părul, îl convinse și o trase către sine cu un gest agresiv și posesiv. -Îmi placi, îi șopti ea insinuant la ureche
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
apare în 1975. Încă de la început, atât universul tematic (iubirea și singurătatea), cât și limbajul ca atare sunt deplin constituite. Volumele ce au urmat, Bocceluța cu plăpânde (1977), Roxana, Roxana, Roxana (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Ețetera (1979), Cântece ștrengărești (1981) etc., favorabil întâmpinate de critică, reiau, într-o perpetuă și nu lipsită de riscuri autorecuperare, aceleași motive în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică, disimulată și intensificată prin persiflare, într-o haină ostentativ (și aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
Se vede întâlnindu-se nas în nas cu Ben Williams, care de-acum a plecat de la Kilburn Herald, la fel cum a făcut și ea. Se vede mergând spre Ben la o petrecere aglomerată, spunându-i „bună!“ cu o privire ștrengărească și dându-și pe spate părul, de-acum blond. Vede cum ochii lui Ben se măreasc de uimire, înlocuită după câteva clipe de admirație, respect, dorință. Îl vede pe Ben conducând-o acasă cu mașina și intrând la o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încarce liniștiți într-o căruță fânul din căpițe. - Apăi, ce treabă-i asta dacă ne luați căpițele, oameni buni? - i-a certat în glumă prietenul Jan. La care, unul din cei trei, îndreptându-se agale către noi, cu un zâmbet ștrengăresc pe chipu-i adus din povestirile lui Ion Creangă, după ce se uită pe rând, cu sfială și admirație la șevaletele noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre nori, În vreme ce forțele deslănțuite ale naturii se desfășurase În toată măreția lor. O furtună violentă urmată de o distrugătoare grindină, ce părea Întradevăr „Sfârșitul Lumii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o sută de dolari. Merită mai mult. Cutele pleoapelor lui erau de un negru infinit, ceea ce dădea și mai multă consistență uimirii lui, făcându-i zâmbetul și mai tainic. E ceea ce va pune întotdeauna pe figura lui Felix un aer ștrengăresc, chiar și atunci când el va înceta să mai fie un băiat negru și va deveni un bărbat negru. Probabil că și eu am avut cândva același aer, pe care, însă, l-am pierdut acum. Profesorii îmi cereau neîncetat la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
birou peste un minut, ca să-și ia ziua bună de la Lina, doamna Eliza și Nory erau plecate și Trubadurul cu mâna pe ușa întredeschisă vorbea cu Lina. Nu-i auzi nici glasul, nici vorbele. Lina gâfâia tare. Figura tânără și ștrengărească a lui Lică era asprită și contractată. Era aprins la față și, cu bucla căzută peste ochi, părea un cocoș necăjit cu creasta vânătă. Fu numai o clipă. Dete pe spate freza, cu mâna subțire cu inel lat de aur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
brașoveanu să lipsască cafeneaoa de acolo”. --Dacă nu ți-i ridica râtul (citește nasul) peste măsură de sus, aș spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe care să-l fixez cu ochii, decât discul rotund și strălucitor al soarelui... Nu știu câtă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
soție răposatului Andriiu”, care a miluit mănăstirea Trei Sfetitelor cu o dugheană și o pivniță de lemn, pentru a fi „grijită” după a sa moarte... Când am sfârșit de spus toate acestea, călugărul a rămas pe gândur, dar cu zâmbet ștrengăresc pe buze... Nu știu dacă ai băgat de seamă că soarele nu ține deloc cu noi, fiule. El știe una și bună: să tot urce... Când a obosit nici nu-ți dai seama cum începe a se rostogoli spre creasta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru mine. N-o lua chiar așa... Eu ți-am cerut doar părerea. Și eu mi-am spus-o, părinte... Ca drept dovadă, am și fugit să aduc undițele. Când m-am întors, călugărul m-a întâmpinat cu un zâmbet ștrengăresc: Acum o să vedem noi dacă peștilor le place istoria... Dacă da, atunci s-or aduna să asculte sporovăiala noastră. Iar noi, profitând de neatenția lor, i-om lua ca din oală! Strașnică idee, părinte! Rămâne doar să vedem dacă se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-i pupe picioarele dezastrului meu! încercând să-mi compun o figură tragică și încântătoare, m-am proptit în cadrul ușii de la intrare. Ca la semnal, Chris a ridicat ochii. —Am crezut că pleci acasă, mi-a spus el cu un zâmbet ștrengăresc. Imaginea mea de eroină cufundată în tristețe s-a clătinat puțin, din cauza nesiguranței. Mai devreme Chris fusese drăguț cu mine. Acum de ce nu mai era? —Hai, înveselește-te, mi-a făcut el cu ochiul. Sunt convins că unii ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sigură că arătam probabil ca o broască umflată până la refuz de fericire. Luke a comandat șampanie. —De ce? l-am întrebat. — Pentru că... A urmat o pauză în care Luke mi-a aruncat o privire meditativă. Pentru că... a repetat cu un zâmbet ștrengăresc în ochi. Mi-am ținut respirația fiindcă eram sigură c-o să-mi spună că mă iubește. Pentru că meriți, a zis el în sfârșit. Mi-am permis un zâmbet misterios. îi văzusem chipul. Știam ce simțea pentru mine. Iar el știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]