467 matches
-
de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a hamacului său și asupra căruia se îndreaptă cu îndârjire neîncetată zborul țepilor-sulițe ale avioanelor de hârtie mototolită și având drept boturi minuscule bolduri. Cătarea privirii, anvergura brațelor, vocabulele șuierătoare și sâsâite și altele conchid o evidentă și clară părere, că cei mai mulți dintre cei „analizați” deveniseră proeminețe politice, mahări ai regimului care le descoperise la timp „calitățile”, acest tezaur anatomo-morfologic cu care am fost dăruiți și care în cazul relatat
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
E goală! Va îngheța! Diana se întoarse ca un robot. Era singura care nu țipa. Îl privi rece, înghitind ghemotoace furia care-i clocotea în vene. Iubirea pentru el fu înlocuită într-o clipă de o mare roșie de furie șuierătoare. - În acest moment mă abțin cu greu să nu vă spintec pe amândoi! Glasul îi sună înghețat, aspru și mai amenințător decât l-ar fi crezut ea în stare. - Vreau să divorțăm, strigă Theo. - Acum? Întrebarea suna nefiresc de detașată
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
ochii îi lucesc sălbatic, sudoarea îi curge pe față, se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări în culmea demenței. Face bucăți una din opere. După ce o sparge o privește pe cea rămasă întreagă. Răsuflarea îi e șuierătoare. Încetul cu încetul se liniștește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (epuizat, pierdut) Acum nu mai e sferă. Nu mai este unul. Marele Unu nu mai e în primejdie. (ia cioburile în palmă) CONSTANTI BRÂNCUȘI : (plânge) Nu se mai cunoaște nimic. Ce statuie o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Eu însumi mă aflam acolo și eram mort! Da, mort! pentru că... - E... e... moartă? am întrebat prostește, simțind că podeaua se voalează sub greutatea de plumb a trupului meu iar pereții încăperii se apropie din ce în ce mai mult, până când respirația îmi deveni șuierătoare iar plămânii mei căutau cu disperare să se umple cu aer, dar era imposibil, din cauză că... - Dumnezeule! Nu știați?! Dar a murit acum trei zile, când... Noi tocmai ne pregăteam să... Domnule! ... acea încăpere nu exista, așa cum nu exista nici casa
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
mai speră. Poem anonim el nu mă mai iubește mâinile lui nu mă mai caută gură i s-a uscat de la atâta bolboroseala ai îmbătrânit femeie corpul tău nu mai are vigoarea de altădată tușești gafai transpiri respirația ta e șuierătoare ai riduri te-ai urâțit femeie își tot repeta ei în fața oglinzii gușa le atârnă burtă le atârnă de sub stratul de grăsime nici nu li se mai aude inima. fetele tinere sunt doar miei la tăiere în preajma ghilotinei bărbaților avuți
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]
-
de gheață către mine însumi ca un acrobat la circul nebuniei în care sunt singurul spectator *** amurgul nu se mai sfârșește și se mișcă dintr-un ochi în altul alunecând dintr-o lacrimă în alta peste zarea fumegândă pe sub aripile șuierătoare ale corbilor și-n această goană crepusculară numai durerea încordată la infinit rămâne nemișcată *** ploua cu grindină când ai încercat să-mi spui să-mi închid ferestrele inimii, dar îmi părea nedeslușit orice cuvânt când auzul îmi alunecă foarte încet
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
pe nesimțite locul ca o pasăre-mpușcată zvâcnește inima și cade alături în zbaterea-i haotică aud strigătul lui Munch în fața și-n spatele meu din ochii uriașelor panouri mă urmărește scurgându-se hipnotizant pielea cu solzi colorați ai reclamei răcnitoare șuierătoare comandând străzii coloană de trupuri în transă purtate cu grija cuvenită recipientelor cu TNT cu privirile-n perpetuum mobile după alt chilipir și peste toate se simte adierea oftatului ușurat - ca după dezlegare - dintr-o singură expirație a unui singur
PENTRU CĂ MERITAŢI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370049_a_371378]
-
este melancolică „respiră aurul gutuilor” iar poetul se întreabă: „Mai găsesc lacul cu vise, tăcut, înmiresmat? De ierburi de leac?/ Doar anotimpul l-am înrămat/ În fauna mută”. (Glasul Deltei) deși toamna este însoțită uneori de vânt și de ploi șuierătoare: „Septembrie picură livezile prin ochii aurii, pierzători,/ Copacii dansează-n brațe durerea în roșu. Arzători,/ Coboară și cerul, tresărind plumburiu, o dată cu ele/ Cad frunze... și iar le rotesc, tot mai departe de stele...(Șuieră toamna). Există și o altfel de
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
în biroul primarului, care îl fixă de perete cu privirea lui oțelită. Pascu se făcu tot mai mic, mai aplecat, mai strâns în el, mai chircit, cât să poată fi „înghițit” de Bățălău „cu fulgi,cu tot”. Cu o voce șuierătoare, primarul îi ceru cele două liste. Buclucul se grăbi să i le pună pe birou. --Știi cum se cheamă, nenorocitule, toate câte ne-ai făcut? --Nu, dom’ primar. --Idiot, ca totdeauna. Fals în acte,uz de fals, șantaj cu înscrisuri
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
scrâșnesc”, cu unele sunete precum „ț” combinat cu unele vocale tari în silabe ca „ți”, „țo”, „ța” sau cu alte consoane în sunete precum „cț”, „mț”, „nț”. La fel, combinațiile consoanei „c” în „ci”, „ce”, „sci”, „șci”. Alte cuvinte sunt șuierătoare, cu sunete precum „sâ”, „șâ”, „sea”, „șa”, ori hârâitoare, prin folosirea consoanei „r”, mai ales în combinație cu semivocalele „ă” și „â”. De altfel și poetul roman Ovidius Publius Naso, exilat la Pontul Euxin în perioada 8îHr-17dHr era de părere
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]
-
limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
împotriva iubirii. Vine apoi o pagină iernatică de pierdere a iubirii. Decăderea iubirii ca forță ordonatoare morală, estetică, creatoare, înseamnă un grav dezacord al ființei cu cosmosul. Renunțarea la dragoste înseamnă pierderea ființei, suferință și chiar nebunie. Prin aliterații consonantice, șuierătoare, stridente, poetul își exprimă dezgustul: „Alfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultoase și sălbatice pe strună Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit Aspru, rece sună cântul cel etern nwisprăvit... Unde-s șirurile clare
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
întrega ființă a acestor ținuturi, poate emana. Prima poezie, initulată Rădăcini adânci, scrisă într-o prozodie aproape perfectă, constituie o analogie metaforizată, la fel de reușită, între rădăcinile poporului român, întruchipate de Zamolxis, de „oseminte plânse sub țărână”, de „capete de lup șuierătoare”, și rădăcinile molidului „falnic, ancorat în stânci”. Cea de-a doua creație lirică este, după cum anunță chiar titlul, un poem închinat Limbii române, în care cuvintele acesteia iau formă de frunze, flori, fluturi, raze, doine, și în care nu este
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
cu miros de senzațional, apare cu viteză de emisiune, Știrică- reporter tv, direct în habitatul lui, cu o deviere de două minute și trei secunde față de fusul oral. Imprecizie nesesizată pe post. Cu voce tremurândă, Știrică ne dă raportul șoptind șuierător în microfonul camuflat cu frunze de pătrunjel (asta a găsit în piață la urgență), despre situația zoologică a celui scrântit de soartă: - Bună seara, tuturor!... Sunt Știrică TV și vă transmit de la mare distanță prin satulit imagini înnădite din jungla
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
dată sau de două ori pe săptămână Deloc 1 2 3 4 5 3. În ultimele 4 săptămâni, cât de des v-ați trezit în timpul nopții sau mai devreme decât de obicei dimineața, din cauza simptomelor astmului dvs. (respirație șuierătoare, tuse, respirație dificilă, apăsare sau durere în piept)? 4 sau mai multe nopți pe săptămână 2-3 nopți pe săptămână O dată pe săptămână O dată sau de două ori Deloc 1 2 3 4 5 4. În ultimele 4 săptămâni
ANEXĂ din 2 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296658]
-
pat și făcând un ultim efort, păși ca prin vis până la ușa bătrânei care locuia alături de ea apăsând pe butonul soneriei. Bătrâna de peste optzeci de ani, scundă și rotofeie, rămasă de ceva ani văduvă, se deplasa cu mare greutate, respirând șuierător, sufocându-se și de aceea, cea mai mare parte a timpului și-o petrecea stând la scara blocului pe un scaun, privind lumea care trecea și bucurându-se când se oprea câte cineva să stea de vorbă cu ea. Uneori
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și ... Citește mai mult O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și ... XXVI. DILEME ( FRAGMENT 22), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni unor umbre incerte, fără formă și consistență. Lea privea pierdută prin parbrizul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și plăpând care în urma cu câteva zile doar, slobozea chiote de veselie și entuziasm, era pe moarte după spusele doctorului ce o consultase cu o seară înainte. Sofia era ultima sosită în familie și adusese tuturor
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
nasul peste tot? Ei bine, acum nu mai aveau să-i vadă nici nasul și nici ideile moderniste. O patrulă trecu pe lângă ei, măturând cu reflectoarele toate sensurile de rulare. Sildiva ridică capul înspăimântată, cu pieptul fremătând de respirația accelerată, șuierătoare. Cât era de frumoasă! I se părea absolut credibil ca bărbații să fie atrași de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând niște sâni ca niște fructe, cu mameloane argintii, scânteietoare pe sub costumul lipit ca o a doua piele de
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
spaime iluzorii, Toba tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul șuierător noaptea o descântă. Se oprește obosită după-atâta joc Și-apoi pleacă-nvăluită de aburi într-alt loc. Referință Bibliografică: PLOAIA / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
de ieri părea foarte îndepărtată. Spre amiază, fără nici un plan, am ieșit în stepă. Mergeam în tăcere, unul lângă altul, ocolind hățișurile Stalinkăi. Apoi, am traversat calea ferată îngustă năpădită de buruieni. De departe, Cucușka și-a făcut auzită chemarea șuierătoare. Am văzut apărând micul convoi care parcă alerga printre tufe de flori. S-a apropiat, ne-a întretăiat cărarea și s-a topit în vălul de căldură. Charlotte l-a însoțit cu privirea, apoi a murmurat încetișor, reluându-și mersul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apropii foarte mult de tatăl meu ca să-i vezi deasupra urechii urma ușor scobită în care zvâcnea sângele. Trebuia să o cunoști pe mama ca să deslușești în ea copila încremenită în fața ferestrei întunecate, sub un cer plin de stranii stele șuierătoare, în prima dimineață de război. Pentru a vedea în ea adolescenta scheletică, lividă, care se îneca înfulecând coji de cartofi... Le cercetam viața printr-o perdea de lacrimi. Îl vedeam pe tata, într-o seară caldă de iunie, întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
moarte. De oamenii care erau gata să o ucidă și pe ea? Poate. Era primăvară. Noaptea a fost înghețată. Charlotte s-a ghemuit, lipindu-și trupul de spatele animalului. Saigak-ul nu mai mișca. Pielea îi era străbăturtă de frisoane. Respirația șuierătoare îi semăna cu suspinele omenești, cu cuvintele șoptite. Charlotte, în amorțeala frigului și a durerii, se trezea adesea, simțind murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]