83 matches
-
de drumuri largi și de unde se rostogolesc tot atâtea glasuri”(cf. Vergilius, op.cit.), răspunsurile Șibilei; o lume a obstacolelor, a piedicilor, a obiectelor nedeterminate, de nedefinit, transformabile, o lume a Umbrelor, a pașilor, a șuierăturilor, a luptei și a întunericului. Șuierăturile și lupta cu draperia semnifică lupta cu Cerberul, cu șerpii de pe cele trei capete ale lui, o luptă ce îl sufocă, îl sugrumă, îl lasă fără realul subiectiv intrând mai apoi în realul potențial. Realul potențial nu îl mai acceptă
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
-l încercui. Lui Gavrilcea nu i se păru suficient de întuneric și continuă să tragă alternativ, când pe ferăstruica ușii, când prin structura vitraliului. Poziția devenea în cele din urmă intenabilă, când deodată, independent de gloanțele sale, Gavrilcea auzi două șuierături, urmate la distanță de alte două, și care veneau mai de departe în direcția vitraliului. Trecuseră o parte din agenți de partea cealaltă, pe departe? Lucrul era posibil. Totuși, agenții din apropiere încetară împușcăturile, parcă la fel de surprinși. Gavrilcea sări, urcîndu-se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dispare, mai ales în fața asaltului susținut al elementelor naturale dezlănțuite. (Temerile îi fuseseră alimentate, în prealabil, de istorisirea babei Axinia, care redă, în formă romanțată, îngrozitorul sfârșit al duducăi Safta.) Eroul este catapultat subit într-o atmosferă de coșmar: "O șuierătură de vânt ce auzii fără veste prin horn mă făcu să cred un moment că sunt în mijlocul unei stepe, înconjurat de dihănii". Încatenarea secvențelor generatoare de teroare este solidă, iar cadența enumerațiilor creează efectul unei cavalcade emoționale greu de strunit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cărei fenomenologie obscură amenință, în timp ce prozopopeea subsecventă a zilei se configurează în jurul unui "elan ascensional". Starea de expectativă se nutrește din sine, înfometată de propria consistență, precum i se întâmplă unui celebru personaj balcanic din poezia lui Ion Barbu: "Uneori, șuierăturile surugiilor sau vorbele lor îngânate de-a încălecare erau socotite de el ca semnaluri... Îngrozit, își zicea că n-are să mai scape din acea noapte și se trăgea de la geam. Răsuflarea îi era scurtată, urechile vâjâietoare și fiori-fiori îl treceau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să pleci sau pe înserate sau în zorii zilei", îi veni iar în minte același gând, stăruitor, ca o muscă pe care în zadar vrei s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dea drumul; sau poate te gândești că fără obstacol aș fi luat ocazia. Posibil, da nu știu unde aș fi ajuns cu ea, din moment ce, încă pe scara trenului fiind, am zărit camionul cu capota de la motor ridicată și parcă am deslușit printre șuierăturile de bucurie ale locomotivei un ful de înjurături, cu jigler în coadă, pentru că erau trei în jurul motorului decedat și pe care, chiar dacă l-ar fi reparat, unde dracu m-ar fi pus pe mine, în varianta în care ar fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai descleștă apoi decât de puține ori, doar ca să-și scuipe sângele scurs din buze. Cheful de vorbă îi pierise și lui Iahuben. Nici Auta nu mai vorbi. Puntea se umpluse acum și de alți oameni decât corăbierii. Iahuben ascultă șuierăturile de bici care ocoliră puntea, apoi simți ceva necunoscut în ochi, ceva fierbinte și umed, și când își dădu seama că sunt lacrimi se întoarse rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era plină de polițiști care așteptau apelul - un ultim obstacol înainte de parcare și casă. Am luat-o la trap mărunt, cu spatele drept, înfruntând privirile care le căutau pe ale mele și făcându-le să se plece. În spatele meu auzeam șuierături: „Trădător!“ „Bolșevic!“ Aproape că ieșisem din încăpere, când am auzit aplauze, iar când m-am întors, i-am văzut pe Russ Millard și Thad Green aplaudându-mă în semn de rămas-bun. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Eram exilat în iad și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu scrâșnet de frâne cotiturile. Fima spuse: —Ce-i asta? Războiul de șase minute? Iar șoferul răspunse: Așa să fie. Amin. Mâine, decise, chiar mâine-dimineață, mă scol și Îl iau la analize, la spital. Cu forța, dacă va fi nevoie. Șuierăturile astea sunt ceva nou. Asta dacă nu-și extinde din nou repertoriul, adăugându-i imitații comice de trenuri, care să acompanieze povestirile despre căile ferate. Sau poate e vorba de o răceală ușoară, iar eu, ca de obicei, pierd simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de spaimă. În clipa În care Închise telefonul, Își aminti că nu Îl Întrebase pe tatăl sau cum se simțea. Uitase că intenționase să-l ducă la analize la spital. Uitase până și să fie atent dacă bătrânul mai avea șuierături În piept. I se părea că auzise un scârțâit ușor, dar gândindu-se mai bine, nu mai era sigur: poate că până la urmă nu era vorba totuși decât de o răceală ușoară. Sau poate că tatăl fredonase, cum avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Întorcea cu fața... În timp ce... [În timp ce Henry James se Întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu „de la cucurigu“ asupra creștetului lipsit de apărare. — Huo! Huo! Huo! Se mai auzeau șuierături, zbierete și fluierături, dar cascada de sunete era dominată de cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un al doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea în acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de voci, prinde clar Balada lui Ciprian Porumbescu. Căzut sub vraja melodiei blânde și mângâietoare, ca un oftat de iubire, ascultă țintuit în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trădătoare din țară. Daca un Cortazzi totuși n-a izbutit la Dorohoi cauza e numai estrema energie a alegătorilor, gata de a arunca pe fereastră atât pe ciracul partidului roșu, cât și pe d. Brătianu însuși. În huiduituri și în șuierături d. Brătianu a trebuit să ia tălpășița din Dorohoi, din Bacău și din alte orașe ale Moldovei. Cine-și aduce aminte de falsificarea listelor electorale, de trecerea unor postulanți comuni în listele colegiului întîi și al doilea, de schimbările în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acolo. Au fost momente în care treceau puhoaie de oameni și din blocurile în care am tras noi în noaptea aceea (dacă mergeți acolo, încă se mai văd găurile pe care le-a făcut tancul meu atunci) se porneau niște șuierături, dar fără gloanțe. În zece minute se golea Piața, însă nu rămânea niciunul pe jos, să zici că ar fi fost rănit. Atunci am înțeles eu că erau simulatoare de fapt. S.B.: Era doar sonor. D.R.: Când vedeam eu puhoaiele
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
fascinați de spectacol, apoi dau semne de plictiseală, scot din buzunare telefoanele mobile sofisticate și încep să facă fotografii. „Fotografia se plătește, vă rog să nu folosiți aparatele de fotografiat”, intervine prompt și anacronic ghida, depășită de generația Facebook, printre șuierăturile și piuiturile unui aparat de aer condiționat pornit intempestiv în timpul reprezentației. După patru minute, spectacolul de sunet și lumină ia sfârșit, copiii se ridică bucuroși de pe mocheta pe care fuseseră așezați. O voce metalică și sigură de profesoară cu vechime
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a început, înalții ierarhi au urcat pe scena- estradă, în odăjdiile lor somptuoase. La fel ca la Curtea de Argeș, volumul difuzoarelor de tip goarnă de alarmă antiaeriană este dat la maximum, ceea ce dă naștere la supărătoare efecte de microfonie. Se aud șuierături, păcănituri și alte sumedenii de zgomote ciudate, care nu au nimic de a face cu spiritul slujbei bizantine. Nimeni dintre cei din jur nu pare a fi însă deranjat de acest lucru, nici măcar ierarhii de pe scena splendidă, plină cu flori
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încearcă să aducă în parloar un Jones care e varianta americană a figurii reabilitate a lui Quasimodo. În acest moment, când Jones se pregătește să intre în parloar, Hearn încearcă să explice de ce a luat obiceiul bizar de a imita șuierăturile vapoarelor: "De alte melodii nu prea avea idee - nici de cântecele hamalilor, nici de sunetul de banjo 61. Lungile ecouri de chemare ale vaporului și fluierele patrulelor de noapte - într-adevăr, sunetele cele mai familiare dintre toate pentru cei care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la dimensiunea unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii, pluteau sperioși în apa sacului conjunctival. Cavitatea bucală, văduvită și de ultimul element de constituție solidă, forma la nivelul buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92 de ani. Avea nouăzeci și doi de ani și-i era foame. O foame cumplită, care-i răscolea fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
arătînd ca niște exploratori, ne-am Îmbarcat pe micul vas La Cenepa exact Înainte de a pleca. Așa cum ne Înțeleseserăm, căpitanul ne-a lăsat să călătorim la clasa Întîi, unde ne-am amestecat foarte repede cu ceilalți pasageri privilegiați. După cîteva șuierături, barca s-a desprins de țărm și astfel a Început a doua etapă a călătoriei noastre spre San Pablo. CÎnd nu am mai putut zări casele din Pucallpa și tot ce rămăsese era o panoramă neclintită a unei jungle neîntrerupte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu era În Iquitos. În orice caz, au fost amabili cu noi, cazîndu-ne În salonul destinat celor bolnavi de febră galbenă și oferindu-ne mîncare de la spital. Starea astmului meu nu era prea bună și nu puteam să-mi controlez șuierăturile mizerabile, chiar și cu patru injecții de adrenalină pe zi. A doua zi nu m-am simțit mai bine și am petrecut-o zăcînd În pat sau, mai bine zis, „adrenalizîndu-mă“. Următoarea zi m-am decis să urmez o dietă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
când a venit căpitanul de la Statul major pentru voluntari, m-am oferit eu cu zece oameni. Misiunea era să ne apropiem de oraș pe flancurile soșelei, ținând legătura cu grupa răsfirată, câte un om la 5 metri, comunicând doar prin șuierături pentru a nu ne descoperi pozițiile. Era un lan mare de porumb și am mers precaut vreo patru kilometri prin el, către Carei, fără să ne apropiem unii de alții și ținând legătura prin șuierături scurte și încete. Când am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]