84 matches
-
În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au eructat - și poate chiar În noaptea aceea aveau să eructeze din nou - flăcări, vapori, șuierături sau aveau să zbârnâie nepăsătoare ca niște zmee, să țârâie ca greierii, printre arătările acelea scheletice cu o pură funcționalitate abstractă, automate capabile să strivească, să reteze, să mute din loc, să rupă, să facă bucăți, să accelereze, să Împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și șuierături. Un stol de becațe își ia zborul peste apă și parcă tot iadul se deschide când cele douăzeci și cinci de puști încep să le doboare. Fără să vrea, Pran se trântește cât e de lung pe fundul bărcii, aproape s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci. Să-l luăm mai întâi pe bombardier. Cornwell Birch știe că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să pleci sau pe înserate sau în zorii zilei", îi veni iar în minte același gând, stăruitor, ca o muscă pe care în zadar vrei s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
găsim noi ceva în desagă pentru preacuvioșiile lor? — De-nchinat am mai avea, de băut așijderea, dară de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pasă de palma ei, dau să ies iar pe calidor - la văzut. Și nu știu dacă mai Întâi a fost buhnitura, abia după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori mama, presimțind ce avea să vină, auzind șuierătura, mă silise să mă culc, apoi se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercînd să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mizerie, puzderie, migrene, egzeme, lepră, igienă, hienă, indigenă. Calcă pe marmură, șterge numele, ia floarea, schimbă-ți culoarea, întinde mâna, alungă furtuna. Puja*, mantra*, chakra*, mudra*. Shiva cu dreadlocks, cercei, șerpi, zmei. Mai vrei? Scoate-te din tipare, partituri, ocolituri, șuierături. Caută cardul, scoate banul, aruncă cu rupia, smulge cămașa, ia mătasea, afumă inspirația, expirația, incantația. Intră în navă, azvârle povara, aruncă brățara, pune cerceii, invocă tibetanii, uită americanii. Spatele răspunde de conectivitate. Full flower power*. Închide cercul, deschide matca, descifrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cu scrâșnet de frâne cotiturile. Fima spuse: —Ce-i asta? Războiul de șase minute? Iar șoferul răspunse: Așa să fie. Amin. Mâine, decise, chiar mâine-dimineață, mă scol și Îl iau la analize, la spital. Cu forța, dacă va fi nevoie. Șuierăturile astea sunt ceva nou. Asta dacă nu-și extinde din nou repertoriul, adăugându-i imitații comice de trenuri, care să acompanieze povestirile despre căile ferate. Sau poate e vorba de o răceală ușoară, iar eu, ca de obicei, pierd simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de spaimă. În clipa În care Închise telefonul, Își aminti că nu Îl Întrebase pe tatăl sau cum se simțea. Uitase că intenționase să-l ducă la analize la spital. Uitase până și să fie atent dacă bătrânul mai avea șuierături În piept. I se părea că auzise un scârțâit ușor, dar gândindu-se mai bine, nu mai era sigur: poate că până la urmă nu era vorba totuși decât de o răceală ușoară. Sau poate că tatăl fredonase, cum avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe un ton mai dur decât cel al lui Irene. Nu era furioasă, ci panicată. L-ai readus la viață. Mary mergea pe pajiște și iarba îi gâdila genunchii. Cu toate că era trecut cu mult de miezul nopții, traficul era intens - șuierături, foșneli, scârțâituri nenumărate. În mod normal, Mary s-ar fi retras în cameră, s-ar fi băgat în pat și s-ar fi acoperit cu pătura până-n gât, dar, în noaptea asta, aripile care o atingeau pe tricou și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
erau autobuze rechiziționate să transporte studenți sau oameni din satele din jur spre centrul orașului ca să asculte discursul președintelui. Toți ceilalți erau lăsați să se descurce cum pot. S-au auzit deodată bubuituri, tir de tunuri, rafale de puști și șuierături stridente. Prin apropiere, un microbuz Oplet aflat În pană Îmbâcsise aerul cu fumul gros ieșit dintr-un motor muribund. Margaret și-a ridicat gulerul bluzei și și-a acoperit cu el gura și nasul. Prin ceață a Întrezărit niște siluete
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dea drumul; sau poate te gândești că fără obstacol aș fi luat ocazia. Posibil, da nu știu unde aș fi ajuns cu ea, din moment ce, încă pe scara trenului fiind, am zărit camionul cu capota de la motor ridicată și parcă am deslușit printre șuierăturile de bucurie ale locomotivei un ful de înjurături, cu jigler în coadă, pentru că erau trei în jurul motorului decedat și pe care, chiar dacă l-ar fi reparat, unde dracu m-ar fi pus pe mine, în varianta în care ar fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un al doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea în acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am văzut de-afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că avea dreptate. Bărbatul vorbea o setswana corectă, dar accentul lui îi confirma semnele vizibile de la o poștă. În spatele vocalelor, se simțeau plescăiturile și șuierăturile care se chinuiau să iasă la suprafață. Era o limbă ciudată, limba san, care aducea mai mult cu sunetele scoase de păsări în copaci decât cu graiul uman. Se prezentă așa cum se cuvenea, apoi se întoarse spre Mma Ramotswe. — Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
privește și îi surâde cu un fel de recunoștință. \ Da, spune el, chiar asta și vreau. PRIVIND MEREU FOAIA, AȘTEAPTĂ PUȚIN, APOI SE AȘEAZĂ. RIEUX ASCULTA ÎN ACELAȘI TIMP UN FEL DE ZUMZET NELĂMURIT CARE, ÎN ORAȘ, PĂREA SĂ RĂSPUNDĂ ȘUIERĂTURILOR FLAGELULUI. AVEA, EXACT ÎN ACEST MOMENT, O PERCEPȚIE EXTRAORDINAR DE ASCUȚITĂ A ACESTUI ORAȘ CARE SE ÎNTINDEA LA PICIOARELE LUI, A LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
erau pustii și singur vântul șuiera prin ele neîntrerupt. Dinspre marea învolburată și mereu nevăzută urca un miros de alge și de săruri. Acest oraș pustiu, albit de praf, saturat de mirosuri marine, răsunând de la un capăt la altul de șuierăturile vântului, gemea atunci ca o insulă nefericită. Până acum ciuma făcuse mult mai multe victime în cartierele mărginașe, mai populate și mai puțin confortabile, decât în centrul orașului. Dar ea părea să se apropie și să se instaleze dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe frunte. ― E aproape. Încă o jumătate de grad și va fi la fix. Ripley ar trebui să fie satisfăcută. ― Tu nu știai? întrebă Brett hârâind. Ripley nu poate fi satisfăcută! De după ecranul de intrare pe care lucra se auziră șuierături și pârâituri. Parker se uită la difuzorul tăcut și mârâi. ― Dacă nu primim o primă grasă după toate astea, eu mă plâng. Am câștigat o plată dublă. Să-i zică primă de risc! De data asta, Compania ar face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru a nu pierde dragostea ta, te reechilibrezi, sucindu ți capul în lateral și în jos, desaga-fără-fund îți alunecă de la gât și dispare în negura mișcândă a crevasei adânci. zguduirea apocaliptică se potolește apoi, în aer se aud, ca niște șuierături de vulcan, șoaptele de părere de rău ale sacrei-mame a broaștelor țestoase. șase în al treilea loc: sunt vremuri foarte grele pentru tine. continui să înaintezi, cu o viteză de melc, dar chiar dacă vei trece de această încercare și poteca
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
era plină de polițiști care așteptau apelul - un ultim obstacol înainte de parcare și casă. Am luat-o la trap mărunt, cu spatele drept, înfruntând privirile care le căutau pe ale mele și făcându-le să se plece. În spatele meu auzeam șuierături: „Trădător!“ „Bolșevic!“ Aproape că ieșisem din încăpere, când am auzit aplauze, iar când m-am întors, i-am văzut pe Russ Millard și Thad Green aplaudându-mă în semn de rămas-bun. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Eram exilat în iad și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercând să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai descleștă apoi decât de puține ori, doar ca să-și scuipe sângele scurs din buze. Cheful de vorbă îi pierise și lui Iahuben. Nici Auta nu mai vorbi. Puntea se umpluse acum și de alți oameni decât corăbierii. Iahuben ascultă șuierăturile de bici care ocoliră puntea, apoi simți ceva necunoscut în ochi, ceva fierbinte și umed, și când își dădu seama că sunt lacrimi se întoarse rușinat cu fața spre largul mării. Numai Auta văzu, dar de față cu slujbașii regești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]