331 matches
-
fixaseră geamuri. E adevărat, nici baraca lor, deși deja de mult construită, n-avea geamuri, și-acolo șuiera vîntul, însă păturile primite încă din vară păcăleau cît de cît frigul, te puteai înveli în ele ca într-un cocon, iar șuierul părea atunci a se auzi doar de dincolo de pereți. În afară de Porthos, nu s-a apropiat de nimeni. Ar fi vrut s-o facă, însă în una dintre primele ieșiri, nu la Tașaul, acolo fuseseră duși o lună mai tîrziu, ci
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
cu trecutul! (1910) Osip MANDEȘTAM (1891-1938) CONCERT LA GARA Nu poți respira, tăriile colcăie de viermi, Și nicio stea nu vorbește din noaptea sferelor, Dar, vede Domnul, există muzică în înalt, Tremură gara de melodia Aonidelor. Și de iznoavă cu șuier de trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
treacă, în tremuratul cald al câmpiei cu lanuri de rapiță, hârtia intră nestingherită pe geam și se așeză în poala unui călător. El deschise ochii și o întoarse pe partea cealaltă. Norii cenușii au plesnit pământul cu picături mari și șuier de vânt, scăpărând fulgere asurzitoare. Călătorul s-a ridicat, a închis geamul speriat, apoi a privit bucata de hârtie, dar pe ea nu scria decât un singur cuvânt. Eu.” (p. 154) (Un singur paragraf și două observații de limbă. Hârtia
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
și accesoriilor (cearșaf, catifea, dulap, ciorap, geam, raft, canat, iatac, geantă, colan); au plantat salcîmi înaintea lui Mihai Tatulici, au frecat și au ars mangalul, ne-au pus beizadele pe cap, să ne sictirească ieri din fuga cailor, azi, din șuierul discret al limuzinelor. Dar cuvîntul cel mai de preț și mai rezistent la toate schimbările a fost maneŕ (alături, desigur, de "bacșîș" sau "bacșiș", după cum vorbim, în Moldova sau Muntenia); au venit cu el, se spune, în urmă cu vreo
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
alunecă pe râu, și el atinge cu degetele gardurile livezilor, trece neauzit prin fața caselor cu obloanele trase, prin ogrăzile întunecate, plutește printre staulele părăsite și grajdurile pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de adâncurile codrului, alunecă prin hățișuri în beznă, plutește în tăcere printre văi, peșteri și crăpături, întorcân-du-se la castelul lui plin de lucruri îngrozitoare, aflat undeva prin munții cei înalți
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
care vorbesc tot românește. În seara zilei de 21 Decembrie, s-a tras prima oară și au căzut primii. E cumplită revelația faptului în sine; fiindcă ți-e tare greu să crezi că te-ai aruncat instinctiv la pămînt, în șuierul gloanțelor, iar, cînd te-ai ridicat de jos, ți se lipiseră blugii de pielea picioarelor, fiindcă erau plini de sînge. Cît de incredibilă a fost lovitura bastoanelor și a paturilor de pușcă asupra trupului! Cîtă simțire ai mai fi putut
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric... Și sub zvîrcolirea fără de margini a frămîntării, și sub urgia întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jghiaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
am auzit un glas tunător, și s-a închis iarăși cerul; iar de-atunci n-am mai strigat. Fiul Mariei se ridică, se plecă să-și ia rămas bun de la bătrână; dar ea își trase înapoi mâna; începu iarăși să șuiere ca șarpele: - Pustiu, așadar, pustiu ai râvnit și dumneata? Dar nu ai ochi, flăcăul meu? Nu vezi soarele, viile, femeile? Haide, îți zic, la Magdala, să-ți vezi sănătatea! Nu ai citit niciodată Scripturile? Eu nu vreau, spune Dumnezeu, nu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
prielnica poeziei. În Țiganiada (cantul V), mama lui Parpanghel sufla într-un fluier magic: "scoasă o vrăjita din sân piscoaie/ și cât poate de trei ori tipoaie"... Nu știm cum procedează poeta, adormita sau doar în reverie; ea emite un șuier, care nu e un simplu semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
povestirea oferă două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o lighioană, lângă soția oportunistă, fie - propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin gura întredeschisă, șuierul împrăștie duhori, precum o mlaștină în care au putrezit toate vietățile”. O povestire buzattiană este Scorpionul galben, cea mai bună a volumului. Raul trebuie să facă un reportaj publicitar despre litoralul tunisian. Ajuns în Egipt, după ce e fascinat de o
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se moaie în lapte. Păcat. Altădată se muiau. Altădată. Acum beau laptele și mă duc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
povestindu-le, stându-le-n coastă în timp ce lucrau, mutându-se de la un scaun pe altul să-și odihnească picioarele umflate. Are o boală grea de picioare, Diavole, odată cu mințile i-a luat și picioarele, șușoteau și luau totodată aminte la șuierul vorbelor lui, el a fost cu cugetul împăcat, da, dacă Dumnezeu i-a pus-o-n spinare, tot Dumnezeu i-a dat și dezlegare ca să scape de ea.” Nu pot să nu observ că, scriind despre Cronicile genocidului, discursul critic
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
suflete vii. Artist, care țara pururi am cântat, Ca oștean la luptă plec azi devotat Pentru ca hotarul țării să-l păzesc, Să i-l fac mai tare și să i-l măresc. Plec la luptă, unde voi scri simfonii în șuier de gloanțe cântând armonii înscrise pe pagini care să rămână Să-ntregească mâine "Opera română ". Ion Barbu
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii, până-n viul pământului, peste firul verde al ierbii se-așterne bătaia vântului... joi, 30 octombrie 2014 Referință Bibliografică: bătaia vântului / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
BĂTAIA VÂNTULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384110_a_385439]
-
tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai cheamă. cânte pasărea nopții,șuiere șerpii, până-n viul pământului, peste firul verde al ierbii se-așterne bătaia vântului... joi, 30 octombrie 2014 apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept, traversată oblic de șanțul unei cicatrici; la poalele ei, hățișul mustății e amarnic bântuit de vântul răsuflării; un șuier subțire, apoi tot mai gros însoțește ieșirea vijelioasă a aerului din nări; un alt val de aer, întâlnindu-l pe primul, țâșnește din gură, și astfel unite, formează un singur curent care, din două-n două secunde, mișcă perdelele patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
relief, ochi care privesc fix în întunericul sângeriu și pulsatoriu. Și fâșâitul chibritului pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce probleme se confruntă ei pe Muntele Rău. Trebuia să se lămurească mai întâi el și abia apoi urma să hotărască pe cine mai implica în toată această afacere. Scuipă cu ciudă pe jos și trase un foc în peșteră. Șuierul prelung al ricoșeului din pereții de calcar răzbătu puternic până la el, amplificat de ecou. Sub tălpi, simți un tremur ușor, pe care la început nici nu-l băgă în seamă. Pământul pe care călca prinsese să vibreze slab. Se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care pentru unii nici nu au existat și care se trezeau în fiecare dimineață într-un pat cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! Referință Bibliografică: AER - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
paleta norilor se contura un asfințit sublim. Natura insăși respira adânc, ca într-o tristă contemplare, privind din cer înspre pământ, tăcutele-i raze de lumină. Se întețise vântul, culcând odihnitor, ramuri și vise, într-o pace străbătută doar de șuierul frigului. Amurg de februarie. Aleile umede goneau printre grădinile cu zăpada încă strălucind, cu pașii grăbiți de dor spre casă sau cu mers greu, împovărat de griji, bastonul măsurând anii și clipele. Un moment a rămas suspendat în gheața timpului
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FIRESC Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mă cuibăresc în brațele nopții sub lumina stelelor și - ți ascult răsuflarea în șuierul ce trece prin gîndul îndrăzneț. Nu te teme, prietene, de norii ce vin cu putere sau de stropul de lacrimă prin care se înduioșează cerul pentru noi... Spre zori, sub revărsarea luminii își ridică capul toate florile în speranță, fie
FIRESC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363533_a_364862]
-
de nimfă Simțea sărutul ca de jar Prin sânge și prin limfă. Și neștiind că starea ei În vrăjă o s-o prindă, Privi în lac, văzu scântei, Oglinzi ce se oglindă Și din pădurile de fagi Și brazi cu vântu-n șuier, Un dor de cei doriți și dragi Răzbea duios din fluier... * * * Din depărtări de vis și dor, A regelui codană Simți în pântec drag odor Mișcând precum o geană... Mioarele pe zi creșteau Sub grija-i de stăpână Și miei
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența, dar cu toate astea, nu lipsește și câte o tristețe reținută: „Prin gara tristă-a unui suflet,/ Mai trece câte un marfar,/ Șuierul lui produce zâmbet,/ E trenul cursei în zadar.// Acceleratul de speranță/ Este mereu întârziat,/ Poate că e în mentenanță,/ Programul lui este schimbat.// Expressul- Orient- Luxor,/ Cel programat peste un ceas,/ Trece cu-n singur călător,/ Într-un vagon de
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]