578 matches
-
mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cuptor, era acolo, În prăvălie În cantități uriașe, În borcanul transparent, pe care imaginația mea Îl vedea ca pe un oraș mic, Înzăpezit.,, Antoniu, trebuie să visezi numai lucruri pure, albe, imaculate, așa cum Își amintește copilul din visul tău.,, Doi Șuieratul trenului i-a trezit pe cei doi. De aproape cinci ani, de când Împart maghernița, Îl aud cu regularitate, de patru-cinci ori pe zi. -Bună dimineața domnule! Ați dormit bine? Corăbiile dumneavoastră au ajuns Întregi În port? Ce se potrivește cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie Își etalează semeț Înflorirea, și, mai lipsește foarte puțin, ca deasupra celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum Îi pândește ca o panteră vicleană trupul, dar nu știe când aceasta va face saltul decisiv. Nici nu-l interesează-e pregătit, și asta contează. Viața unui vagabond e numai În mâinile lui Dumnezeu. Regretă că nu va mai auzi șuieratul trenurilor care trec nu departe de ghetou, și cu care s-a obișnuit În atâția ani, Îl doare că Antoniu nu o să mai aibă cui să-i mai spună poveștile, și, mai ales, că n-o să mai poată visa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării mecanice. -Nu poți dormi cu mine. Nu e loc. De altfel, vezi și tu,,, Ă Antoniu Îi face semn să intre și să priveascăă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de minune. Dar Îmi pare rău că nu mai locuiești În ghetou, de-acolo auzeai trenurile și aveai la ,,casă,, plăcuță cu număr și nume de stradă. Erai cineva! Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă faceți să mă gândesc la o vulpe care susține că crede în gâște, am zis. Râse brusc, apoi puse și cealaltă mână pe mâner și ridică sabia cu o iuțeală surprinzătoare și o roti deasupra capului. Sabia scoase un șuierat ca de bici. În coborâre, vârful sabiei trecu la câțiva centimetri de brațul scaunului meu, apoi se lăsă spre podea. — Vă pricepeți s-o mânuiți? am întrebat. — Am studiat mânuirea ei timp de câțiva ani în Japonia, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apuca să trăncănești despre fofoloanca ta udă toată oricui intră pe ușă. Nu te repezi să-l tragi de șlong pe Big John până n-a trecut măcar o jumătate de oră, bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de frâne - iar Maimuța se repede furioasă la portiera din spate. — O să zic, o să fac și-o să port ce-am eu chef! Trăim într-o țară liberă, ’re-ai a’ dracu’ de sulă scorțoasă jidănească! Să fi văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la intervalul dintre clădiri, o ușă se izbi de perete, cineva strigă și răsună un foc de armă. Primul efort al lui Grünlich Îl epuizase. Distanța dintre el și Coral se micșora. Soldatul trase de două ori și Coral auzi șuieratul gloanțelor mult deasupra capului. Se Întrebă dacă nu cumva omul trăgea intenționat prea sus. Încă zece secunde și ar fi trecut de colț, ieșind din raza lui vizuală, și ar fi putut fi văzuți de la mașină. Auzi deschizându-se iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gest de neputință -, în cinstea ta! ridică el paharul pînă în dreptul ochilor. Ia te uită! Nu știam că în ochii tăi am și cinste. Puteam să jur că privirea ta m-a "necinstit" din prima clipă! Privirea! exclamă ca un șuierat Mihai. Zău!... strînge el din umeri, coborînd tonul. E drept... Cred că uneori întrec măsura... Ba, dacă-mi amintesc bine, atunci, prima oară, la teatru, cînd Negrea mi-a spus că ești mama fetei de alături... Da, confirmă femeia -, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai negru decît sînt. Întotdeauna ai avut o impresie proastă despre mine, dar n-aș vrea să ai și certitudini. "Coca Muraru!" tremură toată Maria, cu privirea fixă într-o parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
paharul într-o parte, apoi își lasă fruntea pe brațele puse unul peste altul pe masă. Am și eu în rucsac o sticlă. Lazăr aruncă privirea spre gura rucsacului, vede gîtul sticlei, ghicește despre ce-i vorba și scapă un șuierat de admirație. Măcar hai și te întinde pe saltea spune el, luîndu-l pe Radu de braț. Profesorul îi ajută lui Lazăr să-l ducă pe doctor unde au stat ei mai înainte. Sultana și Mihaela adună farfuriile iar șoferul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rușine să spun c-am luat bani de la o femeie frumoasă, că asta-i ceva murdar și atunci, știind că mulți mă cunosc de pocherist, am inventat povestea cu ăia trei pe care i-am îmbătat..." Formidabil! exclamă ca un șuierat profesorul deci te-ai culcat cu doamna... Stați, domn' profesor, îl temperează Lazăr asta i-am povestit procurorului. Aaa se dezumflă celălalt. Care accentuează Lazăr, dînd de înțeles că aici a vrut să ajungă -, total decepționat, a dat cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fericite că găsesc în el un sprijin, cîte una decepționată, poate chiar din dragoste pentru el că-i observă privirea în timpul orelor de curs un vîrtej întreg în capul lui, un fel de nebuloasă, în care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cum era de așteptat, atunci când se urca la bordul lui Carol, amândoi aveau parte de o călătorie scurtă, cu eforturi minime de ambele părți. Colțurile gurii lui Dan se afundau puțin mai mult, iar respirația i se transforma într-un șuierat, după care se liniștea. La momentul potrivit, Carol se rostogolea la o parte, pentru a evita să aibă de-a face cu pata umedă de pe cearșaf. Incapacitatea lui Carol de a se revolta împotriva acestei vieți sexuale spârcâite și prozaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor adunări și scăderi rânduite cu creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa-numita lume reală nu mă pregătiseră absolut deloc : zgîrie-nori, porturi, cai, canibali, un copac Înflorit, un pat nefăcut, o femeie Înecată, un băiat zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o mînă mîngîind o coapsă dezgolită, o cabană În junglă, un călugăr pe moarte. Inițial doar mîncam, ronțăind și mestecînd fericit, ghidat de dictatele gustului. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind. Proust, ochi frumoși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fata. - Cu plăcere. Fata mai zăbovi o vreme în fața ghișeului. Părea că încearcă să își amintească ceva. - De ce nu veniți cu mine? zise în cele din urmă. - Poftim? spuse uluit șeful de gară. - Veniți cu mine! În depărtare se auzea șuieratul locomotivei. Șeful de gară chibzui câteva secunde. Se gândi la porcul dispărut. La fel putea să dispară și el - că fugea sau era furat era totuna. Își luă un bilet și ieși din ghișeu. Trenul intră în gară scârțâind. - Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele, l-a ascuțit pînă a reușit să se bărbierească bine cu tăișul lui și a Început să-și folosească din nou brațul amorțit de frig, străbătînd puntea cea lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din emisie. Își încheiaseră transmisiunile pe ziua aia. Nu era nimic pe drum cu excepția noastră, ai noștri în cabina camionetei și noi doi în spate, Brandy și sora lui, ghemuite pe-o parte pe podeaua ondulată a platformei, scrâșnetul amortizoarelor, șuieratul drumului care-i întâmpina cu brațele deschise. Gropile ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]