92 matches
-
în anii 1905 și 1958, pe baza vechilor colecții și a cercetărilor noi. Muzeul deține colecții de arheologie (preistorică, dacică, medievală), istorie (exponate legate de istoria breslelor, unelte, lăzi, sigilii, documente, carte veche, memorialistică), etnografie (instalații țărănești, mobilier tradițional românesc, șvăbesc, ucrainean și maghiar, podoabe, icoane pe sticlă și lemn, costume populare, textile utilitare și decorative, ceramică, fotografii, etc.). Deține bunuri culturale clasate în Tezaur și Fond. Expozițiile de bază au fost modernizate în anul 1992, precum și în perioada 2002-2007. Clădirea
Muzeul Județean Satu Mare () [Corola-website/Science/331372_a_332701]
-
(n. 22 august 1925, Dolaț, județul Timiș - d. 3 iulie 1981, București) a fost un scriitor, dramaturg, traducător și jurnalist șvab din Banat. A scris atât în germana literară ("Hochdeutsch") cât și în dialectul șvăbesc. Pentru scrierile în dialect, a folosit și pseudonimele Uwe Peters, Hans Neufelder și Michl Gradaus. Tinerețea sa a fost marcată de al Doilea Război Mondial și de deportarea în Bărăgan a familiei sale. În anii '50 a devenit specialist în
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
(n. 20 februarie 1855, Periam - d. 30 noiembrie 1930, Ramat Gan) a fost un preot catolic, poet de limba germană cultă și în dialectul șvăbesc din Banat S-a născut în localitatea Periam, ce purta numele german Perjamosch, ca fiu al învățătorului "Johann Grünn" și al soției sale "Maria", născută "von Niameszny". Din cei cinci frați ai săi, "Ludwig Baróti Grünn" a devenit cunoscut ca
Karl Grünn () [Corola-website/Science/312614_a_313943]
-
În 1928 s-a pensionat. După pensionare, ultimii doi ani ai vieții, i-a dedicat creației poetice. Poeziile sale oglindesc dragostea sa pentru natură, pentru oamenii simpli și pentru țăranii și meseriașii șvabi. Reia permanent teme privind viața din satele șvăbești. Prin versurile sale, cititorul poate arunca o privire și în viața ciobanilor români, a vecinilor săi sârbi și a țiganilor. În cea mai cunoscută poezie a sa, "„Perjamosch“" descrie strămutarea locuitorilor din Perjamosch pe dealul din apropiere și încearcă să
Karl Grünn () [Corola-website/Science/312614_a_313943]
-
Șandra (, în dialectul șvăbesc "Schanderhaas", ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România. Comuna ȘANDRA este așezată în plină câmpie a Banatului, în partea vestică a județului Timiș, la o distanță de 34 km de Timișoara pe DN
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
din Banat. Încă de la început, planurile de construcție ale satului au fost foarte specifice, loturile de case erau divizate în mod egal, casele trebuiau să fie ordonat aranjate și să se supună unor reguli stricte, cu tipicele fațade ale caselor șvăbești spre stradă. Suprafețele de pământ erau destul de limitate și erau date în arendă în condiții destul de stricte. Aceste condiții au fost eliminate o dată cu revoluția de la 1848, fapt care a permis dezvoltarea așezământului. A urmat o perioadă de prosperitate care s-
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
elvețieni. Pentru lista tradițională de cantoane reflectă în această stare, lista celor opt "Cantoane vechi" în primul rând, cu statele precedente cantoanelor fondatoare, urmată de cantoane care au aderat la Confederație după 1481, în ordine istorică. Elveția a învins Liga șvăbești în 1499 și înainte de a obține o mai mare autonomie colectivă în cadrul Sfântului Imperiu Roman, inclusiv scutirea de reformele imperiale din 1495 și imunitea asupra corupției imperiale. În 1506, Papa Iulius al II-lea angajat Garda Elvețiană, care continuă să
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
10% din școlile din România se predă germana. În 2011 mai existau doar 37.000 de germani în România, reprezentând 0,2% din populația țării. Germana este vorbită în trei dialecte: dialectul săsesc (în județele Bistrița-Năsăud, Sibiu și Brașov), dialectul șvăbesc (în Banat și Satu Mare) și țipțăresc (în Maramureș). Germana este a treia limba străină în România, fiind predată la toate facultățile de limbi din țară. După venirea comuniștilor la putere, limba rusă a fost studiată obligatoriu în toate școlile din
Limbile vorbite în România () [Corola-website/Science/307769_a_309098]
-
Noile autorități au trecut la anihilarea sistematică a mișcării naționale românești, la desființarea consiliilor naționale române și a gărzilor românești. În funcțiile oficiale au fost numiți tot mai mulți sârbi. Otto Roth și reprezentanții social-democraților din rândul minorităților maghiare și șvăbești vedeau în armata sârbă un ajutor pentru perpetuarea stăpânirii maghiare. Ei sperau în continuare că războiul se va termina cu o Ungarie Mare, care să cuprindă și Banatul. Pe de altă parte, sârbii duceau în occident o puternică propagandă pentru
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
acest teatru până în 1968. Din acel moment a participat la punerea în scenă a multor piese, continuând să joace pe scena din Timișoara. Unul din personajele preferate a fost "Vetter Matz vun Hopsenitz", prin care interpreta monologuri umoristice în dialectul șvăbesc din Banat. I-au apărut lucrări și în "Banater Schrifttum", almanah editat de Uniunea Scriitorilor din România, sucursala din Timișoara (Nr. 2 (1953), Nr. 3 (1954)). A fost obligat să execute și comenzi politice, precum "Kantate der Freiheit" („Cantata libertății
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
Lorena și Württemberg. Coloniștii au construit 100 de case și școala. Colonia a fost numită "Klein Jetscha". Biserica romano-catolică a fost construită în 1813. În 1865, un puternic incendiu a mistuit jumătate din sat. Iecea Mică a fost un sat șvăbesc în toată puterea cuvântului. Foarte puțini reprezentanți ai altor etnii s-au stabilit aici. Caracterul exclusiv german s-a păstrat până la al doilea război mondial, nefiind influențat de administrația românească interbelică. O dată cu războiul, unitatea demografică a germanilor se sparge, din
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
Vladimirescu nr. 102. A fost construit cu sprijinul Landului german Bavaria, pe locul fostei Case memoriale dedicate pictorului. Clădirea include: o secție de etnografie, o secție de arheologie, o încăpere destinată personalităților jimboliene, o sală de ședințe, o cameră tradițională șvăbească și un spațiu destinat expozițiilor. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde, pe lângă obiecte ce au aparținut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele și schițe. Colecția de etnografie cuprinde piese de port popular, mobilier, obiecte de uz casnic specifice populației
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre” () [Corola-website/Science/331381_a_332710]
-
alfabetică și fără deosebire de etnie sau religie, au fost adăugate ulterior și numele eroilor căzuți în cel de-al doilea război mondial. Monumentul se înscrie în categoria monumentelor similare ridicate în aproape fiecare sat din Banat, fie acesta românesc, șvăbesc, unguresc, sârbesc sau cu populație amestecată, fiind unul dintre cele mai mari și mai elaborate. Localitatea dispune de un cămin cultural și de o bibliotecă publică. Este, de asemenea, racordată la o rețea de televiziune prin cablu. În urmă cu
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
vechea saxona, limba tribului german al saxonilor; poemul religios Heliand (840); dispare că limba literară în sec. al XII-lea, dar a continuat să fie folosită că limba uzuală. În România se mai vorbesc graiuri săsești (saxone) în Transilvania și șvăbești (suabe) în Banat de către o populatie germană altădată numeroasă. O colonizare austriacă a existat și în Bucovina familia indo-europeană, ramura germanica, grupul germanic occidental, accentuala; flexionara; V2; SOV runica, gotica, latină (din sec. VIII); pînă prin 1940 a fost tipărită
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ce spun eu, dar am observat că atunci când aveam bani și le arătam acești bani, toată lumea mă înțelegea fără probleme, toți erau foarte zâmbitori și prietenoși. Am mai observat că localnicii nu vorbesc limba germană ci un dialect, o limbă „șvăbească”, greoaie și uneori greu de înțeles, deci nu aveam de ce să mă jenez de imperfecțiunile mele de exprimare în limba germană cultă. Nici ei nu știau să vorbească limba germană. Răutăcioșilor care aveau ca singură valoare faptul că vorbeau bine
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lega nimic, nu reușeam să citesc cursiv, așa cum eram obișnuit în limba română. Folosind un limbaj simplu, reușeam să mă înțeleg cu multinaționalii mei colegi de școală, mai bine decât cu autohtonii, care vorbeau folosind dialecte locale (în Stuttgart dialectul șvăbesc) care erau foarte departe de limba germană cultă, dar pe care indigenii o practicau cu atât mai accentuat și mai răuvoitor, cu cât vedeau că au de-a face cu un așa-zis străin (Ausländer). Mi-am formulat atunci niște
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
1927). În toate Parlamentele României după 1918 această minoritate a avut reprezentanți aleși democratic, fie că au participat pe liste proprii, fie în cartel electoral cu marile partide românești. Cetățenii de origine germană au creat Partidul German și Partidul Popular Șvăbesc (noiembrie 1919), care s-au unificat în septembrie 1921 sub denumirea de Partidul German. Evreii aveau deja înființată formațiunea politică Uniunea Evreilor Pământeni (din 1909), care s-a transformat în Uniunea Evreilor din România (1923). Mișcarea de stânga din România
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
sale înaintate Conferinței de Pace; și anume colorând cercurile administrative (plășile) ale comitatelor (județelor) transalpine cu populație românească într-o gamă de culori de la roșu intens până la cel mai deschis (alburiu), reprezentând raportul piopulației române față de cea neromână (ungurească, săsească, șvăbească etc.) de la 90% la 10%. Hărțile au fost executate de Alexandru D. Atanasiu, profesor la Școala de Belle-Arte de la Iași, refugiat la Paris, după datele statistice lucrate de Lapedatu 59 . Memoriile sunt următoarele: La Transylvanie et les territories roumains de
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
sale înaintate Conferinței de Pace; și anume colorând cercurile administrative (plășile) ale comitatelor (județelor) transalpine cu populație românească într-o gamă de culori de la roșu intens până la cel mai deschis (alburiu), reprezentând raportul piopulației române față de cea neromână (ungurească, săsească, șvăbească etc.) de la 90% la 10%. Hărțile au fost executate de Alexandru D. Atanasiu, profesor la Școala de Belle-Arte de la Iași, refugiat la Paris, după datele statistice lucrate de Lapedatu 59 . Memoriile sunt următoarele: La Transylvanie et les territories roumains de
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
fie, cuvintele se năruiesc și ele. La asta se mai adaugă faptul că orice dictatură, fie ea de dreapta sau de stânga, ateistă sau divină, își aservește limba. În prima mea carte despre copilăria trăită într-un sat din Banatul șvăbesc, editura românească a cenzurat pe lângă atâtea altele chiar și cuvântul geamantan. Care devenise supărător pentru că emigrarea minorității germane era considerată un subiect tabu. Această cotropire a limbii leagă la ochi cuvintele și încearcă să anuleze judecata ce le e intrinsecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Sau abia în zece ani? De fapt, încă de la prima mea carte am scris, din orașul de unde priveam satul aflat la 30 km depărtare, despre trecut. Distanța în spațiu era mică, ce-i drept, dar panta abruptă. Abordând tema satului șvăbesc, mă aflam în trecutul meu și în prezentul părinților mei. Gândindu-se la viitorul meu, mă trimiseseră la școala de la oraș. Viitorul meu a costat prezentul lor bani grei. Deoarece proveneam dintr-o casă unde nu exista nici o carte, cititul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lui Ceaușescu la Praga. S.B.: A comentat atunci tatăl dumneavoastră mitingul din piață? D.T.: Tatăl meu a comentat mai mult cu anturajul lui. Dar ceea ce simțeam eu atunci - și luam și pulsul străzii, unde mă întâlneam cu copiii familiilor ungurești, șvăbești, evreiești și țigănești - era sentimentul că eram în stare să luăm bâta și să apărăm țara. Ungurii erau dezamăgiți de atitudinea Ungariei și toți îl apreciau pe Ceaușescu pentru că fusese în stare să ia o asemenea atitudine. S.B.: Prin gestul
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Sâmbătă, 14 februarie, ora 19, la Casa „A. M. Guttenbrunn“ se va desfășura, în organizarea Forumului German al Tineretului Bănățean și F.D.G.T. , ediția din acest an a Festivalului portului popular german, manifestare tradițională ce a avut loc în fiecare localitate șvăbească în perioada fărșangului. Cu această ocazie se vor premia cele mai frumoase porturi. Juriul, prezidat de Helen Alba, va acorda o atenție deosebită și vechimii, și originalității pieselor prezentate. La paradă vor fi reprezentate toate zonele etnografice de șes și
Agenda2004-7-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282059_a_283388]
-
Se încerca astfel izolarea ei, în ambele sensuri. După 30 de ani, Niederungen este în sfârșit tradus. În legătură cu titlul existau trei opțiuni, afară de varianta finală: Depresiuni, Șesuri și Ținuturile de jos. Toate insistă asupra imaginarului unui spațiu geografic din Banatul șvăbesc, unde un sat vechi și izolat (Nitzkydorful, fără îndoială), este „un loc de timp” simbolic. Despre Ținuturile joase s-a spus că prezintă o scriitoare mereu egală cu sine, așa încît volumul se înscrie firesc în tonul producțiilor ulterioare. Nimic
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
altceva decât transcrierile vag poetice ale unei femei căreia i se amână, patologic, metamorfoza frumuseții (Fereastra). Împlinire ce are rădăcini în temerile fetiței captive într-o familie anapoda, lipsită de șansa refugiilor. Familia șvabă face baie în aceeași apă (Baia șvăbească), e sursă de legende adultere și incesturi acceptate tacit (Familia mea, Pere putrede). Moartea e anunțată de chipurile crepusculare, de uitare și indiferență (Cărarea germană și mustața germană), iar războiul, nu doar pentru tatăl-castrator, reprezintă „școala vieții” (Domnul Wultschmann). „Indiferent
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]