4,027 matches
-
pe care îl avem în vedere, a fi în ofsaid înseamnă a te situa în afara jocului. Diagnosticarea situației de ofsaid nu e totdeauna simplă. La meciul dintre Brazilia și Ghana din cadrul grupelor la Campionatul Mondial din Germania, un jucător brazilian țâșnise cu mingea pe extremă și se îndrepta spre poarta adversă. Comentatorul televiziunii observa: "Nici vorbă de ofsaid!", dar brazilianul, în loc de a trage direct la poartă, a pasat mingea lui Adriano, care venea de pe partea cealaltă, iar acesta din urmă a
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
transilvane. Ormeniș... Apața... Măieruș... Vadul Roșu.. Oltul, limpede, cu liane mișcându-se lin în curgerea întunecoasă a apei... Cineva, un biciclist, s-a oprit pe șoseaua paralelă, deși pe ea nu se vede înainte nici o barieră de cale ferată, și, țâșnindu-și vehiculul de ghidon, ne privește, nu știu de ce mi se pare mie, cu admirație, ca de mișcarea pricinuită de un aparat; ori cu respect, cine știe.
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
Gheorghe Grigurcu Abordînd tema unor jurnale scrise de femei, Liana Cozea face o distincție între romanul feminin, adesea "subversiv", cu o propensiune spre pansexualitate, în care țîșnesc, după cum spune Hélčne Cixous, "imensele izvoare ale inconștientului", și jurnalul Doamnelor, "normal" acesta, circumscris lucidității, cu un echilibru al sincerităților. "în plus, adesea feminitatea, cu precădere în momentele de criză, este resimțită ca o povară, din care eul asaltat tinde
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele acestora, căpățâni răsărite din mlaștină devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fosa) intra în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei și reiau la nesfârșit replicile trunchiate. Peste culmea vacarmului isterizant țâșnește sunetul unei orgi electronice. Să fie contrapunctul (catolic) la neauzitul/ nesesizatul dangăt de clopot prescris de dramaturg ?!... Cortina roșie se ridică brusc și, pe fondul grohăitului apocaliptic, asistăm la intrarea în scenă, din laterală dreapta, rând pe rând, a celor
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
dihanie roșie se lăbărța peste capetele noastre retezate - Vasile Blajinîi scîncea vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ținea isonul în strana mănăstirii Coșula, cerul era o oglindă
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
dinți de oțel. Se va opri la un metru deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, liniște, pace...” Din ochii ei de rubin vor țâșni Două lacrimi cenușii, de mercur, care-ți vor arde retina Iar râsul ei ți se va strecura ca o durere-n urechi: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în sus. Mai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
ticălos nerușinat ucigaș de oameni de treabă și de sine Și nu adoarme pînă cînd acea femeie descărnată nu-și reazemă pe umărul lui capul pe care pielea a putrezit demult simt și eu cum de fiecare dată o fiară țîșnește din profesorul cumsecade gata pentru un șir de masacre îmi spăl mîinile în urina fricii lui york mă mînjesc cu excrementele groazei lui richard cerînd un cal pe cîmpul de luptă nu mă opresc pînă cînd sîngele care curge printre
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]
-
toți când își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
cu gândurile mele cele mai scârboase Cine mă va salva de mine? Cine mă va scoate Din jungla tulbure de dinafară și din jungla nefirească de dinăuntru? Cine mă va trage afară din secrețiile mele clocotitoare Din care nu pot țâșni ca un duh Și în care de abia îmi țin capul la suprafață? 4) Când mă gândesc la Tine Fața mea strălucește Când încetez să mă gândesc la Tine Mintea mea se ridică de pe mine Și e împrăștiată ca un
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop primăvara, chiar dacă din gura ta flămîndă țîșnește o lumină care-mi face transparentă lumina. Sunt pregătită pentru metafore din ce în ce mai chinuitoare Primăvara asta își înalță căpșorul cu atîta putere, încât viața mea, privită de acolo, de sus, se vede ca un război
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
predicat și cu scuipat de rîndunea, un nene-Hamlet atît de galben că se împarte la doi cu o plăcere care-l decapitează ca pe un cocoș cu salbă trăsnetul căzut în silă în curtea unui abator și-i face să țîșnească sufletul direct prin sîni. Doi sîni și nici o viață, o femeie care nu va naște niciodată trupuri doar nebunia de a avea mereu dreptate. Ofelia - tristețea ei ne spală de păcate și de jegul lumii dar rostul unei femei e
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
ceva și de la ceilalți speriați recunoscători, șoferul a demarat în trombă și dus a fost. Am orbecăit îndelung prin bezna străduțelor din spatele spitalului, nelăsându-mă impresionat nici de zgomotele sinistre, nici de palele inexplicabile de lumină venind, mai bine zis țâșnind haotic dinspre Piața Rosetti unde (aveam să aflu a doua zi) se prăbușise un impresionant bloc interbelic pe care îl știam dintotdeauna, cu mari și late scări de marmură neagră la intrare, emblematic pentru acel loc. și totuși, tributul oroarei
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica țâșnită din gurile morții, se zbate fără să-i piardă alba șerpuire a tăcerii, prin sunetele pustietoare năzuiește spre tablele în care forma a treia își lasă urzeala pe trupul lui ca o cămașă - unitate a scrierii și citirii, ultimul chip
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
-și din carne, carnea-nroșită; să vină cel de deasupra și să-mi reteze mâinile - din ele va crește muzica înaltelor sfere: strig până când îmi voi pune capăt! să vină cel de deasupra și să-mi bea sângele - din el va țâșni fulgerul care să rupă perdeaua din lăuntrul lumii! strig până când îmi voi pune capăt! 25. să vină și să-mi zdrobească gândirea - din ea va crește un rug neclintit, cuvântând cel din urmă poem: strig până când îmi voi pune capăt
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
moară pentru o nouă transhumanță a stelelor căzătoare ca o urmă de gumă pe perete în ziua cu firimituri de soare a universului clorofilian mască de lemn și umbră de cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
de când n-am scris un rând de tine - poate-ai murit și n-am aflat nimic și poate că ai înviat un pic doar cât să-mi vezi coșmarul, în aldine. Ori poate - cine știe - ești din nou o flacără țâșnind abrupt din stele spărgând această coajă ca de ou a lumii ce întinde-n spațiu grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
îndurerată. Polina e o femeie dintr-o bucată. Dar când vorbește despre tătuca, glasul îi tremură și parcă deodată nici pârjoalele nu-i mai priesc: Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte? La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
poarta bisericii un bărbat își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Leonard, însă în același moment își auzi râsul care știa să-i pună frână la orice bazaconie țâșnită din abisurile creierului. Strânse palma și simți atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu dragă poetă Psalm Eu n-am liniște până când n-o să țâșnească Din tine lumina ca un smoc de vipere gata să îndure Beau un icetea în cinstea ta Glumesc cu prietenii de peste hotare Că va veni și ziua când împreună vom lucra la castelul de nisip început Când mama va fi
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea trece prin stomac de undeva țâșnește o lumină foarte urbană și-atunci ca un robot desenat pe carton îmi iau în serios rolul de mașină de aur ziua diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
însă și pun pariu că dacă-mi rostogolesc limba printr-o tăcere tot mai cu boltă nu sună a clopot - doar biserica asta eretică și filmul mut pe pereți cu neputința obsesia - stan și bran la mine sub țeastă dezastrul țâșnește prin toți porii ca frișca prima înghițitură nu ți se pare grețoasă apoi dintr-o dată te-ntorci pe dos fillip nu mai e trecutul care va veni să-ți salveze onoarea (închipuirile?) ci o lume dispărută în ea însăși cum
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
fost nominalizat pentru premiul național "Mihai Eminescu", Opera Prima - 2008. nu mi-e simplu moartea nu e tristă când bate în roșu și o luăm pe datorie, nu mi-e simplu să-ți spun că ne-am rătăcit, că dragostea țâșnește din trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele legat de o ață dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
mă molipsește peste hăuri cu un surâs * totul există și nu există în același timp, aici zace pesemne taina nedeslușită a copilului au fost ierni. au fost înmuguriri sub care am trecut neumbriți de gînd. au fost maluri desculțe, știuca țîșnind noaptea din oglinda apelor. e monologul meu întrerupt de monologul tău, strada ca după o colindă trecători însingurați și-atît de rari încît ar fi putut să-și dea binețe a fost doar o seară de vară și-o înscriere de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
rotindu-se de câteva ori pe deasupra capului meu, după care s-au așezat din nou unul lângă altul pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]