142 matches
-
din spatele bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre Ponte Vecchio. Locul părea neobișnuit de pustiu, de parcă un farmec ar fi oprit acel du-te-vino al mulțimii care, la orice oră a zilei, se revărsa pe sub arcade. Doar țâșnirea iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă. Era o tăcere perfectă, curmată doar de strigătul unui pescăruș ce ajungea până acolo dinspre mare. Dante putea auzi În mod deslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața trasă și vocea Încordată): Îți dai seama ce spui? Mă alungi pentru totdeauna? Există pe undeva o deosebire Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câmpie sau deșert, mai întâi a văilor Eureka și Morții și apoi ale platoului deșertic al Nevadei, de fapt o prelungire în Nevada a deșertului Mojave, poate chestie de “gravitație” sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea dintre tăriile munților și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
tot ștințifico-fantastic, derulat sub ochii privitorului. Pentegos fixează pe pânze aproximări ale universului imaginat, restituiri ale unor forme înăbușite în cenușa Universului, a căror fundamentală justificare este dată de picturalitatea pe care ne-o oferă. De la fiecare unghi pînă la țâșnirile nonpământene, respiră o geometrie aleatorie, a cărei spațialitate pustie și relaxată se traduce în calități coloristice generatoare de lirism pictural. Microcosmosurile sale, fie de consistență cristalină, fie evanescent-vaporoasă, aflate sub un fel de secetă sau îngheț astral, își oferă registrul
PENTEGOS de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348171_a_349500]
-
sau neantului dată Iubirea, prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră, Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte, pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** ArtFoto: Paul Gronner - Instagram Referință Bibliografică: Fărâme din pulberi de stele ... / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de
FĂRÂME DIN PULBERI DE STELE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366180_a_367509]
-
permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-a pecetluit slova de foc a evlaviei, cu aura țâșnirii harice, prelinsă ca o lacrimă de suferință sfântă și jertfă aleasă în Icoana martiriului său. RUGUL APRINS: „Fecioară a nenseratului veac/ Sfântă Maică a luminii!/ Ascultă-ne și pe noi cei din păcat/ netrebnicii fii ai tinii!/ Preablândă, bună, preasfântă
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei mari risipiți de furtună, Pe care apoi îi
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
Apoi, suveica pașilor alerga gradat, din ce în ce mai rapid, pe diferite mișcări, sărituri pe un picior, pe călcâi, cu sincope bătute și bătăi pe glezne și coapse, în salturi sacadate. Mișcările picioarelor, precum trilurile ciocârliei, zburând prin înălțimi în fâlfâiri amețitoare și țâșniri vijelioase...Sufletul lui Nicu Gâscan zbura...zbura...săltat de furtuna pașilor și mâinilor. Apoi, curgea lin, în ritmurile lente ale arcuirilor elegante de pași și gesturile creionate de mlădiera trupului. Ciocârlia ne-a săgetat în zborurile ei către soare, atât
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Publicat în: Ediția nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului în iarba nopții în despletita iarbă neagră a nopții strigătele mele nu mai au nici ecou grele de dor își tânguie sorții sub pietrele albe ucise din nou țâșnirea albastră de vis a cântării în pâsle dospite s-așează cu greu, frumoaso, pe marginea neagră a zării se sfâșie ora iubirii mereu sub roiul aprins de străpunse tăceri dorul mă duce cu oarba lui mână spre-un ieri prăfuit
ÎN IARBA NOPŢII de LEONID IACOB în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358765_a_360094]
-
potcoava calului”), cum îi plăcea să (bu)buiască pe unul și pe altul, fără prea mari merite în „cele de stat” sau, mă rog, nedovedite încă ... Așa zicea ea când era vorba de „zborul și terenul” de pe care avea loc „țâșnirea”(incluzând aici neapărat originea socială sau darea de mână, amândouă răspunzând însă „lipsă la dosar” și „absente din peisaj” în cazul de față !) către sfere nu prea ades accesate de localnici. Auzise de cu seară „bomba” și acum grăbea spre
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
n-o îndurăm - direct - pe os nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi! ...nevinovată carne să înghită în vina lui mereu deschisă-a poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii și vome: nu mai ai când plânge... ...doar în pridvor ceresc Maica suspină: „Fiule, seacă-izvorul lor de vină!” ADEVĂRAT ȘI MERITAT e fariseică lumină-n casă Paștele-i nou viclean prilej
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
în peșteră trupul înmiresmat de har, descoperit după 20 de ani sub aspectul unei adormiri de câteva ore... L-am cunoscut într-un pelerinaj, ca într-o fulgerare senină de câteva clipe pe unul dintre ucenicii săi, schimonah, într-o țâșnire pe la mînăstirea Pojorâta-Suceava. În afară de marea sa dragoste pentru care s-a jertfit permanent ne-a lăsat testamentar poezii brodate cu multă înțelepciune pe un fond de o mare sensibilitate și frumusețe spirituală, proză cu conținut național, dogmatic, moral, care-l
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
lacrimi al durerii Neamului dac, rupe zăgazul Zidului roșu, prin convulsiile dureroase, întinse ca un reflux al suferinței asumate ce s-a înseninat ca țipătul de azur al Pescărușului ce planează deasupra poalei albastre de țărm, ca o undă de țâșnire spre luptă, spre salvare, spre adevăr, spre credință, spre onoare, spre jertfă, spre biruință, spre demnitate, spre dragoste, spre înnoirere, spre înălțare a Neamului înconvoiat de haosul abisal prăvălit odată cu statul-ateu uzurpator peste minunata noastră multimilenară Vatră creștină. Strigătul profetului
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
Națiunea creștină a Biseriici Ortodoxe a lui Hristos, precum și de relațiile dintre Biserica națională și celelalte confesiuni. Toate aceste neliniști metafizice, toate aceste urcușuri mistice, toate aceste adăugiri revelatoare și creatoare, toate aceste preocupări de profunzime a Existenței, toate aceste țâșniri spre Esență, îl încoronează pe Mihail Eminescu din geniu religios, în Geniul eminamente creștin-ortodox. Geniul care sălășluiește în sânul Ortodoxiei se întrupează creștinismului ei autentic, creștinismului haric-creativ, creștinismului militant ca atitudine și mărturisire, înălțare serafică în aspirația lui spre Absolut
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
le vezi conturul prins în malul stâng. Cuvintele plutesc pe apele zidirii, curg lin, surâzător, curat când sunt spalate-n apele iubirii. Nu doar cuvintele se varsă către întinsul viețuirii, ci gesturile toate, de nu pui zăgaz în glorioasa valului țâșnire din izvorul firii. Pentru înaintare între maluri primitoare nu există ,,nu se poate.’’ Vezi cum rostogolirile se duc pe-alunecos făgaș cu toate-mpotrivirile din vânt? Doar cântul cardinal îi este asumatul legământ. Îmbrățișează huma pân’ la pierderea de sine
RÂUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342940_a_344269]
-
n-o îndurăm - direct - pe os nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi! ...nevinovată carne să înghită în vina lui mereu deschisă-a poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii și vome: nu mai ai când plânge... ...doar în pridvor ceresc Maica suspină: „Fiule, seacă-izvorul lor de vină!” *** ADEVĂRAT ȘI MERITAT e fariseică lumină-n casă Paștele-i nou viclean prilej
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
cântarele relative, după cele divine, imuabile și perpetue... Arta lui Nicolae Țic constă atât în devoalarea, prin jocul sorții oamenilor, a acestor legi invulnerabile ale celestului divin, îngropat în lume - cât și în violența ciocnirilor dintre caractere, pentru a provoca țâșnirea Adevărului (vehemența și vioiciunea, aproape diabolică, a dialogurilor cărții - sunt partea ei “forte”, cea mai rezistentă parte a construcției epico-dramatice!) Adevărul din lume, din oameni, din societatea umană. Mai mult ca sigur că această greutate de a accepta și a
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
pe deplin această întronizare a Binelui, în mod expres în imperiul culturii creștine, căci matrița Tradiției amprentează modelele spiritului Culturii. Personalitatea culturală a lui Mihail Eminescu și-a activat Opera geniului în care s-a amprentat Fumosul și Cântarea ca țâșnire ideală a spiritului său cosmic de neegalat. Fascinat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care ne cheamă la calea aristocrat-mesianică a Fericirilor, Eminescu simte acea chemare ca pe o îndrumare la comuniune cu Dumnezeu și cu celălalt, ca pe o participare
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
se așează evident în constelația profetismului dacoromân, a profetismului spiritualității creștine universale acolo unde vorbirea înfrumusețează totul și tăcerea grăiește sublimul pretutindeni. Dacă Poetul l-a umbrit pe prozator, gânditorul creștin însă, s-a înălțat peste streașina azurului socratic, prin țâșnirea luminilor serafico-profetice. Geniul poeziei s-a împletit cu profetul gândirii într-o atare comuniune astfel încât profetul a născut poezia, iar poezia l-a înălțat pe profet în sferele celeste. Toți cei care l-au citit, l-au cunoscut, l-au
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
mai răcni o dată hotarâtă. Pentru Anyu asta fu ca un răspuns de acceptare. Namila parcă o-nțelesese, stăpânindu-și pornirile. Cum foamea îi săgeta vintrele, își luă avânt și... Un trosnet de oase...o hârșâială de colți sfâșiind carnea... o țâșnire prelungă de sânge... spintecarea trupului îngreunată oarecum de rezistența pieilor ce alcătuiau veșmântul... fură singure semne ce tulburară pentru o vreme liniștea călduță. Ademenit de freamătul mamei, ursulețul își părăsi tovarășul, năvălind la ospăț. Dură ceva mai mult până-și
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Scânteia divină din fiecare Pentru care aducem cantare! Sunt undă vibratorie care dansează În extazul ritualic născut Din veșnicia lui hic et nunc! Sunt strigatul amplu, sonor Care naște ecoul în țară verbelor În pădurea de gînduri, loc sacru De țîșnire a verbului SUNT! Sunt, Dar nu ca într-un deșert în care Bat des, tot mai des vinturi pustietoare Ori pe coama muntelui ce coboară Că o adulmecare a Înaltului Spre locul neverosimil al îndoielii Îngerilor căzuți Ci că oglindă
POEME PENTRU O ZI DE NAŞTERE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347916_a_349245]
-
crinilor, în Decalog, dec. 1937, anul II, nr. 56). În Martie 1938 îi apare volumul „Trecerea prin alba poartă”, Editura Librăriei Pavel Suru, Tipografia Cărților Bisericești, considerat un debut promițător și, despre care, Octav Șuluțiu, în Familia, scrie: „E o țâșnire vulcanică, un clocot de pasiune, o tinerețe neastâmpărată care irumpe, dornică de viață și de avânt, e o izbucnire sinceră și nestăpânită, așa cum îi șade mai bine adolescenței să fie. Sufletul poetului se revarsă direct, ca o apă umflată peste
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
hegeliană; dărâmăturile istoriei au la Eminescu un sens catartic pe care-1 va explica mai convingător M. Eliade: "pentru societățile arhaice, viața nu poate fi repetată, ci numai creată din nou printr-o întoarcere la izvoare. Iar "izvorul" prin excelență e țâșnirea prodigioasă de energie, de viață și de fertilitate care a avut loc odată cu facerea lumii"37. Un gânditor al plaiurilor carpatice este și Arbore, personaj mitico liric din proiectul dramei Ștefan cel Tânăr 38. "Inițierea" lui ține de o calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Pulberea e ceea ce există întotdeauna... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece." Aceste succesiuni, proprii budismului 1, formează un conglomerat de clipe necesare atomului "pentru a trece dintr-un punct în altul", sunt o "fracționare atomică de țâșniri", "pulbere pe fundalul nemișcat al substratului (zid, mare, pustiu, imagini ale unui spațiu durată)", în care poetul "percepe realul ca punctare, fărâmițare, nemișcare fremătând de străfulgerări instantanee. Ceea ce ar trebui să fie bogăția dinamică a unei curgeri continue, se pulverizează
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ba chiar, surprinzător, la odă. B. pune mult zel în poezia ocazională. Apaticul se smulge, în asemenea momente, din marasmul unei existențe tulburi, clamându-și cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut fie oțărârea, fie încrederea în „deșteptări răsturnătoare”. Sunt țâșniri de energie care, ieșind din stereotipul „strofelor negre”, se complac în mecanica unei rostiri impersonale. SCRIERI: Frumoasele, Craiova, [1927]; Versuri, Craiova, 1934; Poezia lui Al. T. Stamatiad, București, 1937; 13 poezii, București, 1939. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 17-19; Kalustian
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]