414 matches
-
ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se învinețească. Întreg plutonul are pe față un zîmbet sictirit. Te învăț eu minte! Te bag la bulău! La mine adunarea! Dinu vine încet și abia atunci se observă că avea cartușul de la mască scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le citeam din Decameron. Mai mult, după orice mărturisire de acest gen, spuneam că mor de dor după o vizită de lucru de-a lui Dej, dar numai dacă se lăsa din nou cu spital. Și, pentru că după fiecare mărturisire țâncii de pe maidan chicoteau de nu mai puteau, m-am trezit cu doi domni sobri, la școală, care mi-au cerut să le povestesc și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fără să mă aibă ca povară suplimentară, dar îi repeta de câteva ori că trebuie să fie cu mare băgare de seamă atunci când deschide gura ei bogată, pentru că auzise ea (citise ceva din Freud?), profilul spiritual pe care-l are țâncul la șase ani va fi decisiv pentru comportamentul său viitor. Nineta oferea asigurări noi, făcea trimiteri la cultura familiei sale, la anturajul ei ales, doamne de cartier una și una, printre care și niște pensionare credincioase, și mă scotea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad" -, multă vreme am crezut că lumea se uită urât la mine numai din cauză că aș da semne prea mari de precocitate. Ceva bun tot am câștigat din asta: am ajuns vedeta țâncilor din cartier, care mă rugau, momindu-mă cu acadele, cu stafide puse pe băț, să le spun ce și cum cu ibovnicele din casa Ninetei. Preotul din cartier, în schimb, avea mereu un dinte împotriva mea. Auzise istoria cu ibovnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
standard, că ne-am plictisi de mama-focului, dacă doamnele ar primi de la toți amanții scrisori de amor însăilate cu litere scrise identic, precum cele din abecedar. Ea credea că originalitatea trebuie cultivată. În plus, nu înțelegea de ce nu sunt acordate țâncilor și premii speciale pentru stil, originalitate, căci altfel, acordându-le coronițe numai plicticoșilor de nota zece, vom ajunge, ceara mă-sii, cita ea din nu știu ce clasic, să nu mai dăm lumii niciun Eminescu, Brâncuși sau... Și, cu tactul ei nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
purice la gândul că s-ar putea să mă altoiască, deși, sincer, nu știam să le spun nimic despre fitness și bordel, pentru că nici măcar Nineta nu fusese în stare să-mi explice despre ce-i vorba. Intrasem însă în topul țâncilor care se învârt în cercuri alese, eram deja piciul care nu stă la taifas cu orice mucos rupt în fund, se zvonea că dețin secrete pentru care mahării cu pălării trase la indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Burtă Multă prinde ideea și amenință: Dacă nu intrați în apartamente, vă..." Voce din întuneric: "Pe mă-ta, bă, Burtă Multă". Burtă Multă face spume la gură. Omul din întuneric spusese ceva despre o parte a corpului pe care noi, țâncii, o numeam așa doar pe la colțuri. Când să plece convoiul pălărioșilor, roboțelul ruginit iese agitat din mașină și începe să strige: "Procesul-verbal! Procesul-verbal!"... Burtă Multă înțelege comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu mi-au fost amanți. Aceștia se întreabă retoric, nu dacă aș putea sta de-a toarta cu apostolii în tablou, ci dacă se cade ca eu, depravată ce sunt o să-ți fur titlul pe care-l aveai pe când erai țânc de tot! să am onoarea de a fi găzduită chiar și în cel mai umil colț al tabloului. S-a găsit un șugubăț care m-a întrebat cum este posibil ca o doamnă curtată intens de un șeic ființă musulmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el nu era ca alții, care-i cunoșteau doar pe sfinții cei mari și importanți, pe vedete; intrase omul în culisele sfinților, îi cunoștea ca pe niște prieteni, de ziceai că se trage de șireturi cu ei, nu alta. Puțini țânci știau, de exemplu, despre Preacuviosul Dimitrie cel Nou de la Basarabi, dar și despre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni. Doi sfinți cu același nume, vreau să spun. Eram mereu în top, atunci când doamna ne cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de umăr, a făcut, ca doamnă distinsă ce era, câțiva pași cu mine, a cotrobăit ceva prin geantă și m-a întrebat ca și cum era patroana fabricilor de bomboane: "Îți plac dulciurile?..." Mi-am adus aminte că-s un mucos de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ceva mai important decât asta n-avea ce-mi spune... Chiar, cam de când ți-ai dat seama că și alții au această pasiune?... În clipa aceea mi-am adus aminte de filmul acela cu pistolari, în care un mucos de țânc se strâmba la orice nouă monedă pe care i-o punea în palmă un cowboy curios, sugerându-i că pentru informațiile pe care le dorea mai trebuia să curgă mult bănet... Sportivu', cum am zis, nici el prost; bașca intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E papagalul clasei, un nevinovat îndrăgostit de vrăbii, protectorul gâzelor, neînțărcatul mamei, naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar e frumos să-mi mănânci atâția bani, să-mi umpli sufletul cu otravă, pentru un țânc abia sărit din al doilea rând de pelinci, Z?... Explic, tot prin tăceri așa găseam eu cele mai grozave argumente că meseria de detectiv e dată dracului, că niciodată nu vezi totul în alb sau negru, lucrurile sunt amestecate, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri și se Întoarse pe jumătate. Deși, știi ceva? Ar fi trebuit să te omor acum, cât ești Încă un țânc... Înainte de-a deveni bărbat și a mă curăța tu pe mine. Apoi Îmi Întoarse spatele și se Îndepărtă, devenind iar umbra neagră care a fost Întotdeauna. Și i-am auzit râsul pierzându-se În ploaie. Madrid, septembrie 1996 Mulțumiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu oameni căpcăuni, dinainte de obraz de om, iar dindărăt cap de cîine ce latră cîinește"), prindeau oameni, îi puneau "la îngrășat, dîndu-li-se miez de nucă și pîine, apoi sînt fripți în cuptor și mîncați"; rău e și Cățelul Pămîntului (numit Țîncul Pămîntului sau Orbetele Pămîntului), trăiește sub pămînt, mai ales în preajma cimitrelor din afara satelor, crucilor și troițelor de hotare sau la răspîntii de drumuri, glasul lui strident și lugubru, un fel de lătrat a pustiu, auzindu-se în noapte pînă în
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
mulțumind că ne transformă în zei iubirea terestră. Era-n zorii zilei septembrul Era-n zorii zilei septembrul și ea îmi săruta membrul Treceau avioane și treceau nori gemeau întunecate culori cînd ea îmi săruta membrul Iar vremea pe când eram țânc și timpul ce va să vină încrucișate înfloreau împreună Ea îmi săruta membrul O păsăruică din lăuntrul unui copac cânta, din lăuntrul pământului, și al meu, și al morții Iar moartea și primăvara își împărțeau pe un ram apa limpede
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
-i extirpa tumorile vezicale, autorul vorbește despre „mușcătura bursucului", sensul expresiei avîndu-și originea în etosul copilăriei. În mitologia primilor ani, copilul Mirel Cană fusese educat să-i fie teamă de două stihii: de Dumnezeu și de bursucul care, în imaginația țîncului, sărea din tufiș ca să-i smulgă mațele și organele sexuale. „Dacă primul personaj era o creație personală, în baza datelor la care poate avea acces un copil, al doilea era o creație colectivă a bătrînilor satului." (p. 22) Anii trecînd
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
de lustruit motocicleta așa că ei pun data nunții și fac pregătiri pentru botez. Bineînțeles că au mințit un pic la botez, știi tu, dar bătrâna a găsit că e mai bine să minți un pic decât să-l lase pe țânc nebotezat. Așa că au făcut actele și câțiva din băieți au fost cu ei și s-a terminat în câteva minute și apoi n-am dus la Murphy și am așteptat până când a venit vremea de botez și să ne gândim
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
mai multe despre ea, descoperim lucruri pe care nu ni le putem explica. Avea dreptate Blaga să vorbească de o cunoaștere luciferică, în stare să sporească misterul creației. Un exemplu între altele este oferit de studii recente asupra orbetelui sau țâncul pământului, cum i se mai spune în popor, un șoarece orb, mai mic decât cârtița, cântărește doar 30 de grame, la fel ca aceasta, trăiește în galerii subpământene pe care le sapă singur. Duce o existență colectivă, asemenea furnicilor, împărțindu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
se străduiesc să elibereze sufletul celui prins între cer și pământ, exasperând mama indecisă în zorii unei noi căsnicii. Adulții nu au timp pentru imaginație. Numai mătușa Nuți, „criminala”, o Marylin Monroe de cartier. Cum nu se poate explica unui țânc ce înseamnă adulterul sau incompatibilitatea, ea fuzionează prin derapaje bovarice cu imaginația filmică a nepotului. La o astfel de întâlnire a proiecțiilor interioare se derulează scena cea mai bună a cărții, în care adulta dansează și bea, confesându-se, iar
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
anticipat lumina ce mă aștepta la Lisabona, peste decenii... Doamna Marioara Șerban îmi apărea ca o făptură și ea mereu însorită și surâzătoare, gracilă, cu trăsături delicate, iradiind bunătate. Presupun că făcea eforturi imense spre a se adapta psihologiei unui țânc, deloc încântat de obligativitatea studiilor excesiv de precoce. Nu e vorbă că, în materie de copii, avea suficientă experiență: dăduse naștere la trei fii, deja afirmați în viața socială a urbei și care - la rândul lor - îi dăruiseră, sau urmau s-
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
spre stradă și pândeau „teroriștii”; degeaba le spusese mama îngrozită că-n casă sunt trei copii mici, nu-i interesa, ei „apărau țara de teroriști”, trebuiau musai să tragă, și tocmai din sufrageria noastră.... Așa încât tata îi luase pe tustrei țâncii și coborâse cu ei în beci; copiii înfricoșați s-au așezat, tremurând, pe un sac de cartofi. Era o încăpere fără geam, singura din casă în care nu putea pătrunde nici măcar din greșeală, un glonț rătăcit... Căci, din nefericire, la
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
-i tristețe scotocind după mărunțiș aducîndu-mi doctorii și bomboane cheltuindu-se picătură cu picătură în intersecțiile lipicioase ale orașului unde părinții ei o măritaseră pe la 16 ani mama rîdea mult și-mi spunea cum e cu prostiile, cum e cu țîncii din vecini cu numeroșii mei frați cu sandalele rupte, iubiții de mai tîrziu nefericirile și neliniștea și rîdea și mai mult printre fericiri solidificate între certuri și spălat rufe ducîndu-mă la doctor luîndu-mi uniforma albastră de școală printre fericiri și
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
două mitropolii n-a venit să-i țină lumânarea în urma sicriului bocitoarea abisului l-a bocit cu glas de nisip și de scrum cu banderole negre de vopsea chinuită câteva pagini rupte de ziar l-au petrecut în ultimul drum țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul fără nici un locuitor a emigrat în țara fără nici o localitate Regele gol deasupra lumii orice muritor săltat din luturi de trei ori e rege gol odată când scâncind
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
VARA LEOACEI <footnote Fragment din românul Vară leoaicei, Melania Cuc, Ed. ZIP, București, 2011. footnote> Sâmbure și-a vândut partea de avere moștenita la Glodoasa, Într-un sat cu contigente după contigente de țânci fără noroc și podgorii cu vinuri medaliate, interbelic, la Expoziția de la Paris. De Glodoasa o leagă doar amintiri vagi că fotografiile vechi și uitate Într-un scrin cu secrete de familie. Acolo, la moșia bunicilor, a fost fericită. Eliza, mama
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]