203 matches
-
vedea pe propria lui mamă, în Nakamura, și pe el însuși, în adolescență. Deodată, tânărul ridică privirea și spuse: — Mamă, așteaptă un moment. E ceva ciudat. — Ce este, Mosuke? se săltă puțin bătrâna. — Greierii s-au oprit dintr-o dată din țârâit. — O fi iarăși vreun animal care încearcă să intre în hambar. Nu, clătină el din cap cu tărie. Dacă era un animal, nu se apropia cât timp mai e lumina aprinsă. Tânărul se strecură spre prispă, gata să iasă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu adevărat, apoi nu vă mai vedeți niciodată. E foarte plăcut. De obicei. Dar nu voiam ca întâlnirea mea cu acest Aidan să fie singura și unica, și în zilele următoare am fost puțin cu sufletul la gură la fiecare țârâit de telefon și la fiecare nou e-mail, dar nada. Capitolul 6tc "Capitolul 6" Helen bocănea la bătrânul Amstrad, care își avea lăcașul în hol, deasupra căruciorului de stewardesă, astfel că, dacă voiai să trimiți un mail, trebuia să deschizi ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și în această liniște muntoasă de curte a docurilor, asemeni unei tăceri ce urmează imediat după un accident de mașniă, și în care se aude doar din când în când un greiere firav și acoperit de armură, care încearcă să țârâie și el. Frigul gri-verde s-a coborât dinspre stânci, iar fumul dintr-un sat răzleț s-a amestecat cu el. Un astfel de miros de cărbune, mirosul familiarității și al unei dimineți binevenite pentru unii, mi-a dat măsura unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
avea să afle mult mai tîrziu, cînd soțul i-a fost reabilitat post-mortem), sau se gîndește la el numai să aibă un punct de sprijin în noaptea de coșmar, ce nu se mai sfîrșea. A treia zi, seara, soneria a țîrîit o dată, scurt, așa cum cei ce o luau la anchetă nu erau obișnuiți să o facă. În prag, cu aceeași căciulă mare și cu gulerul ridicat din cauza lapoviței, stătea Săteanu. Sărut mîna! i-a spus încet. Am auzit de necaz, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un bujor, ca o mireasă din comuna Prisaca? Acum ne vezi? Iar eu strig, brusc, fluturînd mîna deasupra capului: La revedere, domnule locotenent Soare, ne-a făcut plăcere să vă cunoaștem! Început fierbinte și prăfuit de septembrie, ora douăsprezece, greierii țîrÎie uscat. Pe poarta de aur care nu e de aur, e de fier și vopseaua verde s-a scorojit pe alocuri... pe poarta de fier nu scrie nimic cu litere din miere laminată. E doar o futută de poartă. Trecem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea, povestea unul care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a criminalului. Era Într-o zi de august, chiar cu puțin Înainte de apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi Întrebat cineva, să răspundă cum ajunsese acolo ori de ce. Însă nici pe el nu-l munceau nedumeriri de felul ălora. Sta liniștit pe marginea Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
S. rămâne întinderea vastă, mărginită de „munții cu fruntea-n nouri”, „zugrăviți pe zare”, ritmată de „dealuri roșii”, pe care „podgoriile ard”, „câmpul simplu pe care-l ar cu boii”, „câmpul plin de mure și de rugi”, muzicalizat „de sprinten țârâit de greieri mulți”, săgetat de „iepuri ce-ți arată cum să fugi”. Acest univers include „lanuri verzi”, „livezi cu roade mari”, „lunca unde-au ieșit cirezi” , „crânguri negre”, măguri, pâraie zglobii, holde, ale căror spice sunt „cu țepi lungi, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
de ce radioul a avut o epocă de mărire rapidă, ilustrativă și absolut prolifică. Foamea de informație însemna televiziune, care înainte de '89 era un surogat, pentru 2 ore cu Ceaușeștii, pe alb - negru, de calculatoare se auzea rar sau deloc, telefoanele țârâiau numai pe fir (și cu aprobarea securității), mai erau întâlnirile organizate sau petrecerile familiale (unde, dacă erau minimum 3 persoane, se auzea... "la organe"!). Radiourile portabile (cam din 1968), erau minuni ale tehnicii, deci rare pentru 2-3 game și 2-3
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
seară de seară de taină cu greierii. Ce-i spun greierii este, fără doar și poate, la propriu vorbind, doar o poveste. Și, În mod ciudat, e parcă povestea vieții lui. Și-a tuturor... La ce bun greierii, decît să țîrÎie povești fără cuvinte... Dacă haiku-ul n-ar avea nevoie de ceea ce se adresează direct simțurilor, poemul s-ar putea rezuma la o structură simplă și scheletică, din două cuvinte: atît... poveștile. Poemul are Însă nevoie de toată forța, amplitudinea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
E seară de vară, e liniște. PÎinea se rumenește ncet În cuptor. Ceea ce este minunat realizat aici, este transferul, concretizat prin cuvîntul Înțeapă, Între cele două imagini și planuri: una vizual-olfactivă - pîinea care se coace și cealaltă auditivă - greierul care țîrÎie. Corespunzătoare planului real și al celui imaginar. Și liniștea, și pîinea se coc, se maturează, se pătrund parcă de o stare de spirit care le aduce la Împlinire. Nimic mai nimerit deci pentru a Încerca frăgezimea liniștii, așa cum gospodina sau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fata portarului, pur și simplu nu se mai putea ține pe picioare de atîta alergătură. Nici n- apuca bine să conducă pe un domn în cămăruța dindărătul oficiului de la parter și să-i ajute să-și scoată paltonul, că iarăși țîrîia soneria la ușa holului și trebuia s-o rupă la fugă prin coridorul deșert, ca să-i deschidă altui musafir. Noroc că nu trebuia să aibă tot dînsa grijă și de doamne. Dar domnișoara Kate și domnișoara Julia se gîndiseră la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Julia, aflate în capătul scărilor, și Lily, aflată la baza acestora. Nu e vorba de o casă spațioasă și nici de una luxos mobilată. Mijloacele modeste și un anume sentiment al lucrurilor vechi, dar încă în stare de funcționare (soneria țîrîie, dar funcționează) par a crea atmosfera generală. Probabil că, în mod analog, domnișoarele Morkan "sînt uzate, dar încă funcționează”, căci nu le putem stabili precis vîrsta. Ele sînt însă destul de mature pentru a-și putea permite să organizeze - anual
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de numeroase viziuni fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
îi viața lor, cu privirea ațintită în foc. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau decât numai ei... și focul din fața lor, cu gândul la cei rămași acasă... cu gândul la Moldova... la școala lor. Greerii și ei țârâie prin iarbă împrejur, apoi tac o vreme, ascultă și iar încep... Primii cocoși se aud cântând... S-a intrat în a doua zi de „Probejenie”, cum se mai zice zilei de Înălțarea Domnului. Când berzele se pregătesc să se călătorească
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
revine mereu în suflet, ca un refren... Liniile de apărare, n-au mai rezistat..!”. Și greierii tac... Lucește o stea... și alta lucește... Fiecare își caută steaua lui... destinul... soarta lui. Și tac... și iar tac. Greierii nu îndrăznesc să țârâie. Primii cocoși se auziră cântând la o casă din apropiere, apoi, alții... și, alți cocoși se porniră în tot satul. Focul încă pâlpâie scăpărând în răstimpuri roiuri zglobii de scântei roșcate. În noaptea limpede, presărată cu praful de aur al
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
presărată cu praful de aur al stelelor, se mai auzi o vreme doar ecoul cântecului lor, vălurind... apoi, tăcerea se lăsă peste tot întinsul... Peste tot se așternu o liniște deasă, că-ți puteai asculta bătăile inimii... doar greierii mai țârâiau tremurat. În liniștea nopții, din depărtare se auzi un găgăit ascuțit apropiindu-se din ce în ce. Un cârd de gâște sălbatice acoperea cerul de deasupra, alunecând către miazăzi pentru iernat. „ Asta înseamnă că a venit vremea toamnei..!”, murmură careva
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de puteri, s-au strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar greerii țârâiau când și când tremurat. Focul mai pâlpâia încă în fum gros și negru, scăpărând roiuri de scântei galbene. O pasăre de noapte își ascuți glasul ca un ferestrău, despicând întunericul, pe deasupra, spre pădurea din marginea satului. O liniște grea se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzit, blând liniștitor cântece sfâșietoare ce-ți înduioșează sufletul. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau pe pământ, decât numai ei, și focul din fața lor, cu gândul la cei de acasă.. la libertate.. la dreptate.. Greerii, și ei țârâiau prin iarbă împrejur, apoi tăceau o vreme.. ascultau, și iar începeau. În seara aceea, camarazii lui Baltă nu cântau... nici greierii nu se auzeau țârâind.. Erau tăcuți, fiecare retrăia în el însuși, cu ochii pierduți în spuză, viața lui. Căpitanul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din fața lor, cu gândul la cei de acasă.. la libertate.. la dreptate.. Greerii, și ei țârâiau prin iarbă împrejur, apoi tăceau o vreme.. ascultau, și iar începeau. În seara aceea, camarazii lui Baltă nu cântau... nici greierii nu se auzeau țârâind.. Erau tăcuți, fiecare retrăia în el însuși, cu ochii pierduți în spuză, viața lui. Căpitanul întârzia să vină, și, îngrijorarea crescu și se săpa adânc pe chipurile lor. Își citeau limpede, unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeau în clipa aceea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-și termină argumentația... un răget de urs auzindu-se mai sus, nu departe de ei. Toți tresăriră ca scuturați de un fior, răsucindu și ochii în părți.. și traseră cu urechea într acolo. Și greierul se opri o clipă din țârâit și ascultă.. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Luna argintie se ridică de dincolo de brazi, crescând lin și rece.. pe cer. „ - Răsare luna !”, murmură Ichim-juristul, cu ușurare, parcă, în suflet. Tudosă, teologul, cuprins de dor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rinichiului stâng, spânzurat de o curea. Apelurile și mesajele, deși nu e dovedit științific, îmi trec întâi prin rinichi. Am știut că e un apel erotic. Rinichiul mi s-a sensibilizat întocmai ca unei secretare bătrâne care simte de la primul țârâit ce fel de vești o să primească patronul. Un domn pe nume Costel îmi ura sănătate și fericire cu ocazia zilei de naștere, iar în final scria că îi este dor de fundulețul meu alb și dolofan. Celularul îi aparținuse cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
După revoluție reveni la vechea identitate. Lângă locuința noastră se afla calcanul altei case în care erau repartizate două familii, un inginer de la CFR și un profesor universitar. Nefiind proprietari, aceștia cârpeau doar din când în când acoperișul prin care țârâiau ploile. Cu timpul, din zidirea lor rămase doar un spate orb de cărămidă, cu tencuiala căzută. O casă urâtă, cu coasta către stradă și care, după sistematizare, rămase cu peretele pe trotuar. O înveselea doar un decor de iederă urcată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
diferită, așa Îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu’, și tocmai că ne răzbise setea și beam apă pe rând cu pumnul de la chiuveta care țârâia continuu. Robinetul, da, n-are cine să-i pună o garnitură, și n-are altceva pentru băut În afară de cana asta bâzâită de muște, pe fundul căreia s-a Închegat un rest din ciulamaua lui Florinel. A dat foamea-n sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]