219 matches
-
să se plictisească, apoi să plece în treaba lui. Mama era la bucătărie, spălînd vase, și a strigat, acoperind zgomotul apei menajere: Sună cineva la ușă, vezi cine e, că eu sînt ocupată. Cornel s-a făcut că nu aude. Țîrîitul continua, stresant. Cornel, ești surd? a strigat din nou mama. Vezi cine sună la ușă! Cornel era surd în continuare. Blocîndu-și auzul, spera că și țîrîitul va înceta. Ceea ce s-a și întîmplat, dar nu datorită lui. Nici n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
vezi cine e, că eu sînt ocupată. Cornel s-a făcut că nu aude. Țîrîitul continua, stresant. Cornel, ești surd? a strigat din nou mama. Vezi cine sună la ușă! Cornel era surd în continuare. Blocîndu-și auzul, spera că și țîrîitul va înceta. Ceea ce s-a și întîmplat, dar nu datorită lui. Nici n-a auzit pașii mamei îndreptîndu-se spre ușă. Cornel, a strigat mama, a venit Marcu. Nu-s acasă. E aici cu mine și te-a auzit. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
zărind între timp traistele, s-a retras să învețe, schimbată dintr-o dată, cu ochi răi, de dușmancă. Ea, în aceeași stare de fericire nelămurită, a continuat să se învîrtă prin casă, cu urechea ciulită mereu, în speranța că va auzi țîrîitul soneriei (telefonul le fusese ridicat), sau că geamul camerei sale va fi lovit de vîrful degetului. "Mîine îl caut!" și-a zis, dar a doua zi o așteptau necazurile, interogatoriul formal, în timpul căruia unul, fost elev al ei, la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Încă stupefiată, am privit către Chestie. Pe viitor, trebuia să mă deprind să-i spun Planeta Nedescoperită. Dar, cum aveam să-i zic Fiicei Chestiei, dacă vreunul dintre clienții lui Felice Îmi va comanda să o fac? S-a auzit țârâitul soneriei, iar eu m-am chircit de frică. Doamne, să nu fie iarăși Felice. Încă nu mă refăcusem complet; pentru asta, aveam nevoie să stau câteva zile Întinsă undeva, În liniște absolută. Trebuia să Încep neîntârziat să mă antrenez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să nu fie acel Buonocore. E unul de treabă, unul dintre noi. Altfel, e un nume comun. Deși ușa de sticlă e Închisă, apasă unul după altul toate butoanele interfonului. Aude țârâitul strident răsunând În liniștea apartamentelor. Clădirea e În curs de restaurare, partea inferioară a fațadei e acoperită de schele mascate de o pânză imensă, pe care un fotbalist faimos apără o lovitură de pedeapsă, proiectând mingea Înspre transversala porții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un spațiu inconfortabil: ei nu pot exista decât sub formă materială. Și atunci cum să nu-i asimilăm unor simulacre? Simulacre printre simulacre. Făcuți din aceeași stofă ca și visele nocturne sau miresmele de măslin, culorile amurgului pe mare sau țârâitul greierilor, frumusețea unei trecătoare pe străzile din port sau zăpușeala din agora în miezul zilei, zeii se mișcă printre oameni întocmai ca senzațiile, emoțiile, percepțiile, visele, ideile. Și în niciun caz ei nu scapă materialității realului. Exilați în împărăția intermediară
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
încă febrilă, sare ricoșând de la un zid la altul, de la o umbră la o ușă care se trântește brusc sub o pală de vânt. Dar trupul nu mai aude nimic. Sfârșitul. Urechile încep încetul cu încetul să audă iar. Tăcerea. Țârâitul unui greiere în iarba dintre două șiruri de sârmă ghimpată. Și, prăbușit lângă peretele unei barăci, soldatul acela cu o dâră largă de sânge pe piept. Și țipătul lui („apă!“) care nu e pentru ceilalți decât dovada auzului regăsit și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un poem parcă făcut să ilustreze ceea ce s-a spus despre lumea În expansiune izvorîtă dintr-un element al haiku-ului: După Înserat, câmpul plin de greieri... până la stele Florică Dan Amplitudinea neașteptată a prezenței greierilor, modul tainic În care țîrÎitul lor umple spațiul nopții pînă la stele, nu este nimic mai mult decît ceea ce a simțit oricine ia ascultat cu adevărat. Spațiul nopții este aici cutia de rezonanță, lumea Întreagă - scena pe care evoluează greierii În apoteoză. Exuberanța cîmpului cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
James. Pierdusem orice interes față de mâncarea lor, ba chiar și față de a mea. Două sticle deschise, cu vin alb, se răceau în chiuvetă, sub apa robinetului. Peregrine, arătând mai bine acum că era îmbrăcat, se trata cu whisky și asculta țârâitul tranzistorului. Când am intrat, au amuțit cu toții. Perry a închis aparatul de radio. Plutea o atmosferă de așteptare. Mi-am turnat vin într-un pahar și am luat o felie de șuncă. Continuați-vă masa. Eu mă duc să mănânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cosmicizează senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
strigăt spre cer. Prin cânt își strigau durerea... disperarea.. Lăcrimau...cântau și plângeau... „rușii au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care îi stimulează
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
păreau să se transforme În păduri... Pe urmă n-am mai vrut să știu, dar tot am mai trecut pe aici și iarăși trec. Blocul Antilopei are luminate ferestrele primelor etaje, iar țăcănitul ștanțelor se apropie În fugă și Înghite țârâitul greierilor, apoi se Îndepărtează În timp ce ne apropiem de Platforma Industrială și ieșim În Bulevardul Muncii. Coborâm În gura de metrou Republica, lăsând afară un șir lung de garduri și porți de fabrici. E cam pustiu și pe-aici. În lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
necesitate care și-a menținut încrederea românilor două decenii... * Al. Stejaru, exprimând altruismul dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă amănuntele, pictează cu aceeași culoare, stinge tonurile. Pastel aduce în tablou corbii, țârâitul ploii de toamnă, mugetul vitelor închise în ocol și sunetul trist, dogit al tălăngilor. Poemul sugerează, admirabil, senzația de agonie a vegetației, de târziu în lume și de prăbușire a universului într-o tristețe grea, aceea a individului care contemplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
simt cum îmi induc o stare muzicală, căzând monoton pe frunze. Întregul peisaj pare însetat de această armonie pluvioasă și dornic ca ea să continue. În același timp, sunt temător că ploaia ar putea înceta. Sunt relaxat numai atunci când aud țârâitul ei. Se simte aceeași așteptare relaxantă în fibrele lucrurilor, în atitudinea aceea gânditoare ce anticipează venirea ploii. Chiar și zeii, atunci când plouă, se retrag somnoroși în adăposturile lor. Materia devine tandră, se frăgezește ca o fată mare care așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din mit în existență. Am făcut în așa fel încât toți cei mânați de curiozitate să se apuce să-mi scormonească biografia, insistând asupra tainelor și intrigilor ce însoțesc existența mea în preajma familiei imperiale. Sunt gata În jurul meu se aude țârâitul insectelor care zboară compact ca un nor dens. Simt că pământul fermentează, emanând mirosuri grele. Ființa mea ar vrea să se plasmeze cu căldura aceasta văratică. Mă simt asemenea unei părticele din marele flux al materiei vii care absoarbe totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să adun puteri pentru viitor, până la întoarcerea ta. Fiindcă ai să te întorci la mine, nu-i așa, draga mea? M. c. p. 24 august [1950], joi [...] Vreascurile pe care le adunăm din pădure trosnesc și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de 6 palme, ziduri de cetate, după ce peste noapte am fost deșteptat de sunetele clopotelor, ne-am trezit în lumina mare a soarelui care năvălea pe fereastră. Lăstunii din ajun făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri, cu vorbe miorlăite, cu zâmbete, cu subînțelesuri, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii au ucis 74 academicieni și 250 profesori univ. și docenți. * În Lituania deasemeni în urma unei învinuiri ce i s-a făcut intelectualitatea a fost deportată în Germania. Din câteva sute de cărturari duși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la orizon într-un noian de raze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca tăcere a nopței, de la singurii oaspeți ce împreună cu noi sălășluiau între ruine. Gândurile mele, care se înșirau așa de bine la cântecul grierilor, începură de la o vreme a nu mai avea legătură nici înțeles, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
marginea patului. Alo, cu tovarășa ingineră-șefă Roman, vă rog! Siguranța și furia doamnei Cristina au început deja să mă irite. "Îți place a naibii să pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe interior. Dacă n-am dreptate, spun eu, accept palmele. Dar dacă am? Întoarce brusc privirea spre mine: aceiași ochi mari de căprioară speriată, gata s-o ia la fugă. Nu-i în birou, se aude vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]