212 matches
-
am auzit niciodată cântând în apartament. - Asta-i bună! Să tulbure liniștea locatarilor? Se face repetiție la Filarmonică și se cântă numai pe scenă, domnule! Suntem ființe civilizate! Am tăcut rușinat. Orchestra începu o tulburătoare uvertură cu scârțâieli sincopate și țârâituri prelungi. Vraja era deplină când apăru pe scenă trubadurul Zefir care începu să zică basmul lui Mărțișor, acompaniindu-se la chitară: “A fost odată ca niciodată...” Eram numai ochi și urechi; mai ales numai urechi. De frică să nu-mi
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... V. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... Citește mai mult 8.Soția bețivuluiînsă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ROMAN) - CAP. 6, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. 6. Un telefon în noapte Soneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo? - Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în hohote de plâns. O recunoscu: - Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Nu se poate! După moartea fratelui său, Violeta a rămas singura bucurie a ... Citește mai mult 6. Un telefon în noapteSoneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo?- Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în hohote de plâns. O recunoscu:- Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fel sau altul Încă zece, hai, douăsprezece minute. În mod normal, aproximativarea timpului nu-mi putea crea probleme, ți-am mai spus că la cursuri obișnuiam să-mi consult neobservat ceasul și să-mi dozez expunerea În așa fel Încât țârâitul soneriei care anunța pauza să se declanșeze imediat după ce rotunjisem satisfăcut fraza de Încheiere. Am gestionat binișor cele mai lungi zece minute din viața mea. Spectaculos chiar, aș putea să spun, fără să mă laud prea tare. În mijlocul tiradei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
motivul tăcerii sale. Norul acela devenise acum opac, semănând cu o sferă neregulată. Se desprinsese de gura minei și începuse a se rostogoli încet către ei. Protuberanțe scurte se alungeau înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu se mai auzea acum. Până și susurul pârâiașului se estompase. Calistrat îl prinse de cot, făcându-l atent: Știe că suntem aici, șopti el la urechea lui Cristian. Să nu scoți o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea nopții nu era tulburată decât de țârâitul greierilor. Din când în când, concertul cicadelor înceta pentru câteva clipe. În momentele acelea, liniștea era atât de profun dă încât auzea zgomotul acelor de brad căzând de pe crengile copacilor din jur. Își amintea de nopțile de vară de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o vedea, știa că e acolo, simțea apăsarea colosală a greutății ei pe piatra muntelui, scrâșnetul rocii măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
literatură. Pămîntul făgăduinței. (Și cînd Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atît de dușmănit și atît de hulit!) La un moment dat am luat hotărîrea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat, Îi presimțeam intențiile după țîrÎitul soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupînd legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „cînd perlele se rostogolesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aluzii erotice cu teorii literare, impresii de călătorie cu poezii. Îmi amintesc ca acum descrierea unui trandafir, a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor, ca și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormînt. Apoi, comparația dintre țîrÎitul greierilor de sub fereastra camerei sale de hotel din Crimeea cu o competiție Între ceasuri, ca și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului S-așternea iarna...Pacea creștea violetă. Ne târam pașii în țârâitul flămândului frig Pe pârtia rece în straturi de cretă. De bucurie îmi venea să strig! Fluturii ne-nsoțeau ca-ntr-un joc, Când mă priveai inima mea bătea-ntr-un ceas grăbit, Era ger, iar noi simțeam că stăm lângă foc
PRINTRE FULGI DE ZAPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362421_a_363750]
-
de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine. Referință Bibliografică: TE CAUT VIAȚĂ / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ciprian Antoche : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
cu pârăciune să nu-l muncești, ci iartă prostia grea ce-a mustăcit în vină mohnita-i răutate, dar ia-i talantul și împrumută-l mie că tare am nevoie de-o greutate să mă ajute la pedală! Iar iarna dacă țârâitul meu nu-l mai auzi că tacu-l e că la tivul Tău lucrez cu acul și-atât de greu tragi firul prin vocală! -------------------------------------------- Dumitru ICHIM Kitchener, Ontario, Canada august 2013 Referință Bibliografică: Dumitru ICHIM - APA MORȚILOR (1) / Dumitru Ichim
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
vânătorii salută cu iubire soarele. Cu ochii caută vânatul, iar cu gândul caută amintirile, dorurile, iubirile. Când soarele scapătă spre apus, când amurgul se lasă și umbrele nopții cuprind firea, în inima vânătorului crește farmecul singurătății. Prin ierburi, pe fundalul țârâitului greierilor, se aude, se vede iepurele. O bubuitură și apoi, copoiul aduce victorios vânatul. Seara, vânătorii se aciuează pe lângă vreo stână sau într-una din chiliile de la schit, unde își povestesc izbânzile cinegetice, vestitele, „povești vânătorești”, urmate de râsete și
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și de tăcere ale zilei. Adorm, străjuiți de stelele nopții ce se uită de pe cer la ei. Aerul curat al pădurilor ozonate, vânatul proaspăt, apa rece a izvorului cristalin, sunetul de neconfundat pe care îl scoate toaca mănăstirii, cântecul păsărilor, țârâitul greierilor, ochii cercetători ai bufnițelor și câte multe alte minunății de care nu se poate bucura orășeanul stresat. El se bucură doar să guste vitaminele din zarzavaturile aduse de țăran, din grădinile bogate și darnice ale țării. Zilele scad tot
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
parcă îl auzea rostind. Era spusa lui, după ce îl iscodea cu cât își mai sporise avutul. Mai ales această vorbă, din limbajul presărat cu zicale și cuvinte neaoșe ale unchiului său, îl scotea din sărite. Din hol răzbătuse în salon țârâitul telefonului. Se ridicase greu, simțind o durere ascuțită în abdomen. Ce naiba?... Probabil căutau să-i dea de urmă cei de la L. Și ce durere! Mai asta lipsea, să i se fi deschis ulcerul, întotdeauna toamna dădea cu el de necaz
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
mâinile încrucișate. Tăceau și priveau mirați la tărtăcuță, cum de a învățat și a ținut minte atâtea colinde? Asta mică și...De unde vine ea? Și...când te gândești că trebuia să plece la Brașov! Acum trebuia să fie în Poiană... Țârâitul telefonului i-a trezit brusc din starea asta mirifică. -Bine, măi, Mihai, ai căpiat? De șase ore încerc să vorbesc cu tine. Noi toți turbăm și tu închizi telefonul mobil? De ce nu vrei să mergi cu noi la Brașov? Nu
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
-se cu voluptate în patul mătăsos, confortabil. Avea impresia că întreaga cameră se învârtește cu ea, că totul este un carusel al plăcerii... Ea, Julian, vinul... Atingerea cearceafurilor proaspăt apretate... Tăcerea. Înainte de a adormi, a mai apucat totuși să audă țârâitul mobilului lui Julian, precum și fragmente din convorbirea acestuia. "Bună... Nu, nu sunt singur. Fraiera doarme... Dacă bănuiește? Nu, nu. Mâine noapte am să trec pe la tine. Pretextez că m-au trimis în delegație". Lisa a rămas crispată între perne, șocată
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
specialiștii nu s-au pus încă de acord. Din păcate , un telefon urgent de la birou m-a făcut să plec în grabă , promițându-i prietenului meu că voi reveni . M-am despărțit cu greu de miresmele fânului proaspăt cosit , de țârâitul greierilor , de cântecul mierlelor și de laptele prins mâncat aici al cărui gust nu cred că aș putea să-l uit vreodată. Notă : Alunișul se întinde pe mulți kilometri , de la est la vest , mărginit de comunele Bertea , Cosminele de Sus
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
-se în stepa aridă a Bărăganului ? scoarța crăpată - mugurele tresare sub raza lunii ecou de clopot vibrând în lama coasei - ceasul prânzului gâlgâie încet apa rece din cofă - cosaș neclintit Orgă de țurțuri - picături cristaline rezonând în jgheab amurgul zilei - țârâitul de greieri biruind coasa două destine - la piciorul patului un greiere șchiop tihna-nserării - fornăitul cailor scutură macii o buburuză pe mâna femeii - răscruce de drum o libelulă clatină firul ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
am auzit niciodată cântând în apartament. - Asta-i bună! Să tulbure liniștea locatarilor? Se face repetiție la Filarmonică și se cântă numai pe scenă, domnule! Suntem ființe civilizate! Am tăcut rușinat. Orchestra începu o tulburătoare uvertură cu scârțâieli sincopate și țârâituri prelungi. Vraja era deplină când apăru pe scenă trubadurul Zefir care începu să zică basmul lui Mărțișor, acompaniindu-se la chitară: “A fost odată ca niciodată...” Eram numai ochi și urechi; mai ales numai urechi. De frică să nu-mi
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]