277 matches
-
Îi aducea cutii cu bomboane de ciocolată elvețiene Învelite În fotografii cu lacuri de un albastru neverosimil, vaci pe pășuni verde tehnicolor și ceasuri cu cuc. — Prietenul dumitale Tomás are talent, Însă Îi lipsește o direcție În viață și o țîră de tupeu, care e la mare preț, opina Fermín Romero de Torres. Mintea științifică presupune astfel de lucruri. Uită-te și dumneata, dacă nu, la domnul Albert Einstein. A inventat atîtea minunății, iar prima la care au găsit aplicație practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Tata era din ce în ce mai abătut; se lăsase de beutură și fumat și, pesemne îl rodea rău pofta de-o pișmoacă șide-un tutun. Într-o seară , întorcându-ne de la sapă, m-o trimis înainte acasă și mi-o spus că rămâne o țâră la birt să vorbească cu Vasâi de-o căruță. S-a întors abia peste câteva ceasuri bune, beat mort și duhnind a tutun.Ne-o trezit din somn și o început să ne țină predici despre Iliescu. Sofinca o îndrăznit
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
să cumpere o capră, să aibă lapte pentru cei patru copilași ai lor. Înainte de a o lua spre casă, a făcut o escală la crâșmă. A legat capra afară, de un cârlig, și s-a dus să se „sfințească” o țâră cu doi dèți de pălincă. Mai mulți consăteni au vrut să-i joace o festă și au schimbat capra cu un țap. Ajungând acasă, cu „flăcăul cu barbă și patru picioare”, nefăcător de lapte pentru copii, a luat-o pe
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
ca titlu numele unui exilat, urmat foarte pe scurt de un detaliu care esențializează povestea de viață a acestuia. Astfel, Radu Bumbaru este „omul care nu s-a certat niciodată cu nimeni”, Ion Ritivoi este „un liberal de miloane”, Vasile Țâra, un om pe care dragostea de carte l-a dus până la Sorbona etc. „Exilul românesc la mijloc de secol XX” - o carte autentică „Exilul românesc la mijloc de secol XX” este un volum sinteză, plin de culoare, în care conflictele
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX . O ALTFEL DE CRONICĂ A ISTORIEI ROMÂNILOR DE ACUM UN VEAC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362451_a_363780]
-
din gura aia că mă termenași de cap și nu pot să mă mai concentrez! a răbufnit bietul Vasile. —Tac, dar urcă-te că nu mai pot! Așa, vezi?! Aoleu, mămicuța mea a bunăăă! Încet Vasile!... așa!... mă duru o țâră că sunt strâmtă, dar n-are nimic că în rest e prea bine. Așa!... au!... așa!...așa!...Aoleu bine e, fir-aș a dracu’ cu mama mea! Așa Vasile!... ah! bine mai e!... Vasile, tu să nu mă crezi curvă
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
bă tu, că eu nu mai am cu ce!... și s-a așezat pe marginea patului uitându-se cu regret la bărbăția lui fleșcăită. Ioana tremura ca varga: Nu acum, Vasile! Nu acuma, bă tată! Aoleu, că mai aveam o țâră! Aoleu, mă doare capul! Hai, mă Vasilică, să continuăm!... Mărin Chibrit a ieșit afară și dus a fost. —Hai, Vasilică! îl îndemna Ioana, hai că tac din gură, numai vino să terminăm treaba! Nu vezi, fă, că nu mai am
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
am sărăcit eu cu asta, domn’e șef, că mai am 25 de gâște și gâscani. Dar îmi pare rău de bietul animal, că se chinuie. Nu vreau nimic de la ei sau de la familiile lor, dar pune-i tălică o țâră cu tălpili pe jar; să simtă! Știi cum zâce vorba: dacă nu e, înseamnă că nici n-a fost.(?!) —Bine, nea Ilie, lasă-i în seama mea! Auzi?... Am și eu o curiozitate. —Așa, taică!?... Am auzit multă lume că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
deosebită, nu e un Narcis de la țară, dar te surprinde, când îl vezi prima oară, limpezimea privirii lui nevinovate, ca vioreaua, puțin misterioasă, ca apa din fântânile de suprafață, când se oglindește cerul în ea. Ochiul stâng e plecat o țâră hai-hui, dar asta îi dă un farmec ciudat. Când se duce cu dormeza în cârcă la metresa lui, îl mai întreabă câte unu: ‒ Bă, Silvică, de ce te ții mă, după curu’ lu’ uscătura aia de Adriana, că nu face de
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
dă-o dreacu!... Cine, puță, cine?!... ‒ Adriana. Cine altcineva?!... ‒ Ai?... Păi, de ce, puță, de ce? ‒ D-a dreacu ce e. D-aia! ‒ Oleleoooo, fir-ar ea a Pârdalnicului!... Păi, vă certarăți? îl descusu și asta, a lu’ Trancanele. Ne certarăm o țâră, aha! Ne certarăm, țață Marioaro, că o prinsăi, când îmi ciordea din bani. A dreacu, ea crezu că dorm, că sunt beut. Că-mi dete să beau. Da’ eu nu mă-mbătai, că fusăi mai ‘oț ca ea, că m-
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
le face praf nebunul ăsta. Noapte bună maestre! Vă doresc sănătate multă și la fel de multă cerbicie, ca și până acum, în lupta cu fața imaculată a colii de scris. La revedere! Iancu Vale P:S: Tot vă mai țin o țâră, iertați-mă, căci iată: „inima mea pasăre se făcu atunci / durându-și cuib sub streașina iubitei / venea primăvara.” 2 martie 1989, Somova *** Demersul poetic al lui Ion Iancu-Vale a pornit, cu aproape două decenii în urmă, dintr-un filon care
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
dar au declinat invitația tocmai din motivul că le venise feciorul acasă. Pentru ei, cei de felul lui Samuel, sunt lipitori, cunosc bine genul și nu vor să se încurce cu astfel de specimene! Ajuns, cu chiu cu vai, „o țâră de șef“, a uitat de unde a plecat. De nu erau banii părinților - „am avut oameni“, spusese gnomic bătrâna odată, povestind de eșecurile școlare inițiale ale copiilor ei și despre cum au rezolvat problemele după ce și-au făcut relații - ar fi
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
o preface iar uitucă Să ne scotocească-n pungă! Când ții ghioceii-n palmă Și minus șapte grade îs, Tu, zâmbind dulce și calmă, Mă faci să cad pe jos de râs! Dar când văd cum ardem gazul, Pentr-o țâră de căldură, Îi arăt iernii obrazul Și-i arunc o-njurătură! Referință Bibliografică: Vrea și primăvara mită / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile
VREA ŞI PRIMĂVARA MITĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365248_a_366577]
-
copii, Vin bătrâni și bunicuțe să danseze pe câmpii. Și încing acum o horă, fac și tumbe, chiuind, Iar la mijloc e prințesa ce dansează șerpuind. În iarna asta, alteță, mi-a pierit cheful de toate; De mai zăboveai o țâră, culegeam cireșe coapte! Am tăiat pădurea toată, lemne ude-am pus pe foc, Murăturile sunt gata, varză nu-i în poloboc. A nins parcă pe toți anii și mălaiul s-a gătat; Ger a fost de urlau câinii, vinu-n beci
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură de porc lim- pede într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani, când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
apă de pe „plat”. - Moșule, da’ apa asta e cam rece, dacă recești?, l-am întrebat. - Las-o, bă, așa, tu nu știi că eu nu suferi apa fiartă? Ș-apăi, pân’ mă gat ieu de spălat, s-o mai încălzî o țâră, nu recesc eu, așa, cu una cu doo! Într-adevăr, după cinci-șase oale de apă turnate pe cap, moșu’ mi-a spus: - Ia aruncă, bă, o stranchină de apă rece pă foc, ce, vrei să mă opări? Când apa l-
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
și i-am chemat pe cei doi. - Oliu, mă tată - i-a zis Ghița lui Bălucian, nevasta lui nea Titu - ce pute la tale aci a gaz!... - Hai, fă, șî tu, nu măi fii așa cocoană, c-oi lăsa o țâră ușa deșchisă!, s-a burzuluit moșu’ la Ghița. I-a arătat apoi izmenele ude și i-a zis mai potolit: - Fă, Ghițo, ia șî tu izmen’le iestea șî le spală! - Da’ alte rufe de spălat nu măi ai, că
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
pentru ei, scoverz’ - pre¬să¬rate cu mult zacăr. Se scula biata Hobzoaica din viu’ nopțî, frământa aluat, decupa din el romburi, pe care apoi le cresta la mijloc și trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură limpede de porc într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui moșu’ Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
ai ei. Am arătat doar cum mă înființam acolo de cel puțin două ori pe săptămână, seara, când se așezau la masă și când aginam de pe margine, doar-doar m-o chema și pe mine lea Florica să gust numa’ o țâră din ceea ce mâncau ei... Deși eram bucuros că am și eu o soră, - chiar eu i-am ales și numele - Ana-Angela i-am zis -, mă gândeam totuși cu groază că a doua zi, la școală, colegii vor face mișto de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
i-am dat doo sute de lei pă iel, plus o țuică la MAT... Hai, vino, ce naiba, stăm ca proștii-n mijlocu’ drumuli? - Bă, dacă mă mușcă? - Bă, dacă sânt ieu de față nu te mușcă, hai, vino, stăi o țâră ici-șa pă blană lângă mine, ca să te cunoască Bălan șî pă tine. Într-adevăr, de îndată ce și-a văzut stă- pânul, câinele a încetat să mai latre la mine și a început să dea din coadă bucuros, uitându-se curios când
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
or chema și pe mine la masă. Când castronul se golea mai mult de jumătate, lea Florica se mi¬los-tivea de mine și mă chema să gust și eu din ce mâncaseră ei: - Marinică mamă, hai, ia șî tu o țâră de mâncă!... Eu atâta așteptam: mai apucam două-trei linguri de zamă, iar dacă se nimerea să fie și carne, îmi lăsau și mie o bucățică, atât cât să-nghit o dată. Dar ce-mi plăcea cel mai mult, erau cele câteva
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: Un cuvânt nu are stare, E răspuns sau întrebare. Însumi eu pot fi cuvânt, Chiar de tac sau de cuvânt. Mi-s muzele plecate în concediu, M-au cam lăsat să mai respir o țâră. Mă uit ca mâța proastă-ntr-un compendiu, De de scris, n-am reușit decât o dâră ... Aștept! Poate revin și or să-mi deie O pană și un strop de inspirație. Pană de scris, că n-or să-mi
TULEIE DE STARE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365620_a_366949]
-
că, din perspectiva și substanța de gen a elitelor de tipul Patapievici, acestea au fost și sunt pentru România nenorocirea ei de cursă lungă! De unde se vede, „nefericitule” că matale nu te socoți în nici un fel și niciodată, măcar o țâră și popor român... Atunci, dacă nu ești nici popor și nici român, de ce mai stai cu proteza-nfiptă în buca ICR-ului, maestre Pata? Te încântă faptul că ești salutat la apariție, în expozițiile de gang ori underground, prin capitale euro-atlantice
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
Dumnezeu tot ne iubește, fiindcă suntem ai Săi: “Așa suntem noi, Doamne, păcătoși ... / De nu am fi, nu am mai fi frumoși - // De n-am avea păcate, măcar vagi, / Nu Ți-am mai fi, nici Ție, poate, dragi ... Măcar o țâră, să nu fim perfecți ... / Să nu fim drepți, cum morții sunt de drepți ... // Măcar atât cât carnea ne permite ... Noi n-am cerut-o ... cere ea, ispite ... // Și numai cei ce nu îi știu durutul, / Să fie fericiți ... măcar cu
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
Montreal (primărie, spitale, etc.). Ambiția și rigurozitatea, munca și seriozitatea, dar nu în cele din urmă, șansa, au fost mijloacele prin care și-au văzut visul împlinit. « Apriga lor dorință de a deveni cineva!» mi-a spus nea Mitică. Vasile Țâra și-a luat licența în litere, la Sorbona, în timp ce se afla în Franța; vorbea franceza impecabil. Ascultându-l pe Dumitru Sinu, în vreme ce-mi povestea despre prietenul său, îi observam mimica feței, gesturile și inflexiunile vocii, simțind în ele
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
Ascultându-l pe Dumitru Sinu, în vreme ce-mi povestea despre prietenul său, îi observam mimica feței, gesturile și inflexiunile vocii, simțind în ele doar admirație și o reală mândrie: mândria și bucuria de a-l fi cunoscut pe Vasile Țâra.” Autorul pune accentul pe elementul fundamental al povestirii - și anume - legăturile de prietenie profundă și durabilă, personajele având conștiința faptului că, numai astfel vor putea să facă față inevitabilului, absurdului care putea lovi oricând... provocând suferință, durere. În volum apar
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]