116 matches
-
i-a tras pleoapele peste globii ochilor, adăugând: Asta i-a fost ultima spovedanie, părinte. - Probabil, pe front când era față-n față cu dușmanul, fiind nevoit să-și salveze viața, a-mpușcat vreun om, nu-i așa părinte?... a intervenit țârcovnicul în discuție. - Numai Dumnezeu poate ști adevărul, fiule. E p i l o g Cele povestite de mine sunt mărturia depusă de prea cucernica măicuță Sevastia, de la mănăstirea Tismana, care îmbătrânise și ea tot în post și rugăciuni. Și-n
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
DOBRESCU, Ioan (26.I.1777, București - 1830, București), cronicar. Fiul al cojocarului Dobre, D. s-a născut în mahalaua Batiștei. Învață meserie de la tatăl său, dar, ca om cu carte și înzestrat cu glas frumos, face și pe țârcovnicul. După 1820, începe a se îndeletnici și cu negoțul. Acum se iscălește Ioan Dobrescu, dar mai înainte vreme, prin 1811-1812, își zicea „Ioan țercovnic sin Dobre cojocar” sau „Ioan dascăl”, iar în timpul ocupației rusești - Ioan Dobrevici (1813). Cronica lui D.
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
slavonește în românește, acești termeni au fost "românizați", fiind menținuți în limba liturgică până azi. Iată lista lor: Duhul Sfânt (duh sviatâi), mucenic (muceniku), sfânt (sviati), Maica Precista (maika preacista), moaște (moști), duhovnic (duhoviniki), mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la școala grănicerească din Viștea de Jos. Se pare că a făcut și studii gimnaziale la Brașov. Venind sorocul cătăniei, drăgușanul, copist în cancelaria unei companii din ținutul Făgărașului, fuge peste munți, în Țara Românească (1835). Un scurt răstimp e țârcovnic la Călărașii Vechi, funcție de care se plânge în poema Doamne ferește (1836). Se angajează apoi ca practicant la cancelaria administrativă. La Târgoviște, își câștigă existența ca preceptor de limba germană. Ajuns, în fine, la București, intră ca secretar într-o familie
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
Atunci, pe ce se bazează ideea „orientalizării“ introduse de regimul fanariot? Au fost invocate declarații ale unor martori ai adevăratei înnoiri, care a avut loc doar după sfârșitul epocii fanariote. De pildă, unul care se revoltă contra modelor occidentale este țârcovnicul cojocar Ioan sin Dobre, sau Dobrevici, din București, în ale cărui însemnări de cronică se găsesc invective și blesteme la adresa inovatorilor care strică tradițiile. Capitala dobândise trei clădiri „moderne“ pe care acest mahalagiu ursuz le condamna cu indignare: teatrul, „capiștea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se schimbă: naratorul adoptă ori perspectiva unui personaj (eroul unei scene), ori a unui martor colectiv, de tipul „babelor” (din Slăveni etc.), ori a lui Popa Claie, cel care consemnează diverse evenimente într-un „călindar”, continuat după moartea sa de țârcovnic (acesta se adresează mortului, în stil epistolar, cu sfaturi, reproșuri, rugăminți, în pagini de un pitoresc plin de umor). Romanul, bine scris, are meritul - asemenea unora dintre poveștile lui Ion Creangă - de a reface, autenticitatea (mai ales lingvistică) a satului
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
mirarea învățătorul. ― E drept că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Apoi, cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
treaba că nu ai privit florile de cicoare cu băgare de seamă. Păi una-i culoarea florii când soarele abia își arată fața și alta-i peste zi... Dimineața, nici sâniliul cerului n-o poate întrece! - a ținut să precizeze țârcovnicul. ― Cu îngăduința dumneavoastră, aș încerca să merg mai departe cu povestirea camaradului meu, care avea un har deosebit în a povesti... ― Să-l văd eu pe cel care se așează de-a curmezișul, că și-a găsit nașul cu mine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangiu... Acesta era bucuros că îi intrau galbenii în pungă. De dorurile nevestei nu-și dădea seama, fiindcă șperla de lângă el știa să-l îmbrobodească... ― Și crezi că hangița nu voia de adevăratelea să se lase pradă lotrului? - a întrebat țârcovnicul. ― Da’ dumneata nu știi ce spun franțujii? - a întrebat profesorul. ― Ce spun? ― Că femeia e ca pisica; se duce la cine o mângâie... ― Asta-i drept, frate. Am mai auzit eu de întâmplări din aiestea - s-a auzit un glas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i se cam lipea de cerul gurii. ― Lasă-l pe om să povestească, că tare frumos mai știe să le spună! - a intervenit Todiriță. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Să auzim cum curge povestea - l-a susținut țârcovnicul. ― Când lotrul era gata de plecare, s-a auzit un scârțâit ușor. Cu ureche obișnuită să prindă orice zgomot, și-a dat seama că se deschide o ușă. Pe dată s-a rostogolit ca un bulgăre pe povârnișul din spatele fântânii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmbrăcat, cu regretul că timpul le este potrivnic... ― Și după... astaaa... ce a mai urmat, frate? - a întrebat unul căruia i se cam împleticea limba. ― Uite cum întrerupi povestea tocmai când devine mai frumoasă! Mergi mai departe, omule - a intervenit țârcovnicul. ― Și fiertura ceea avea chiar așa o putere de să doarmă acela neîntors? - a întrebat altul. ― Apoi și aici e o poveste. Dacă aveți răbdare, am s-o depăn - a răspuns povestitorul. ― Păi, un artilerist fără răbdare e pierdut, domnilor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
foame după ce îi începe instrucția, frate! Acuma, de bine de rău, mai găsești ceva pe fundul traistei, da’ atunci... Atunci ai să te întrebi dacă bolovanul de care tocmai te-ai împiedecat nu-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
glaja de afinată. ― Parc-ai fi fost acolo, omule. Nici nu ajunsese hangița cu mâncarea la masa lotrului, că hangiul a intrat pe ușă. ― Asta înseamnă că omul a stat pe la vreun geam și a pândit toată mișcarea - a presupus țârcovnicul. ― Și cum s-a comportat hangiul față de cei doi - hangiță și lotru - a întrebat unul dintre ascultători. ― Totul a decurs normal. Hangiul a urat poftă bună lotrului, dar nu s-a așezat la masă, ca de obicei. Și, dacă cineva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oprească sângele. Acum ar trebui să văd cine a gândit că mă poate ucide așa ușor...” ― Eu, să fi fost în locul lui, mă duceam întâi să văd cine-i nemernicul care a tras în mine - a sărit de la locul lui țârcovnicul. ― Da’ n-ai auzit că el se temea cel mai mult de poteră? Că dușmani singuratici o mai fi având el, dar de aceia nu-i era frică - a intervenit omul cu glaja de afinată. ― Cu aceste gânduri în minte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu să îngropi la vedere pe șeful lotrilor, căutat de toată floarea poterilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Ei? - a răsunat îndemnul omului cu afinata. ― Se înnoptase de-a binelea - a reluat vorba povestitorul. Hangița nu-și mai putea ogoi plânsul. Petruță ședea nemișcat la capul lotrului. După multă vreme, printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nostru pentru o poveste ca asta. Strașnic spusă! - și-a exprimat părerea învățătorul. ― Ar cam trebui să ne odihnim, că mâine... Mâine nu se știe ce ne așteaptă. Înainte, însă, să vedem ce mai avem prin cele sticle - a vorbit țârcovnicul. ― Cine spune că nu ai dreptate, nu este artilerist. Înseamnă că s-a rătăcit printre noi - și-a spus părerea învățătorul, ducând la gură cu gest leneș sticla cu ultimele rămășițe de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aici ne-o fost, fraților - s-a auzit un glas oftat din formația lui Dumitru. ― Hora abia a început, omule. De aici înainte, să te ții bine! O să joci până o să-ți sară pingelele! - a venit cu vorbă de încurajare țârcovnicul. Sergentul de serviciu care conducea formația privea la dânșii și zâmbea înțelegător. Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aduceți voi aminte ce scria la poarta cazărmii când ați intrat de „răcute”? - a întrebat Dumitru. ― Ce scria, fratele meu, că eu nu știu? - a întrebat învățătorul. ― „Bine ați venit!” ― Așa se și cade să fii întâmpinat. Nu? - a apreciat țârcovnicul. ― Da, dar n-ai băgat de seamă ce scria pe partea cealaltă. ― Uite la el cum ne fierbe! Ce scria? - a vorbit unul din coada „plutonului”. ― „Dracul v-a găsit!!!” ― Cum adică? - a întrebat unul, tăcut de felul lui. ― Dacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc. ― Dacă mă leg de tun, omătul care mă acopere are să-mi țină de cald. Dacă dă un ger de cel rusesc get-beget, atunci să te văd cum îți clănțănesc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se suia cu genunchii pe piept celui ce guița și scotea spume, Îl ardea cu crucea și-l stropea cu aiasmă păstrată În altar de la Bobotează. Diavolul se ținea tare, nu voia cu nici un chip să plece. Îl goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a făcut Îndrăcitele ouă cu o singură izbitură de copită. Iar după aceea subțiratic glas a căpătat ostoitul de munca dracilor. S-a cumințit, s-a Întors acasă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apoi sunt scutite de dări pentru o sută de stupi, o sută de oi, cinci pogoane de vie „ și tot venitul cât va ieși” și zece vite. De asemenea, mai sunt scutiți de dări un preot, un diacon și un țârcovnic. Dar lucrul cel mai de seamă este numirea unui epitrop, motivându-se astfel: „Și fiindcă această mănăstire... n-au avut purtătoriu de grijă... fiind călugărițele parte femeiască și nu pot a căuta tote cele ce să cuvin spre folosul mănăstirii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-i zic să mai aștepte, să nu se pripească: o fi prostie multă, dar e un mediu în care se învârt o grămadă de bani, iar ea chiar e telegenică, nu ca prezentatoarea aia cu timbru nazal, numai bună de țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano, și se întinde cu ea la vorbă o oră și șapte minute. Dincolo de gelozia care îmi înghețase toate argumentele, nu puteam să nu admir ușurința cu care iubita mea sporovăia în italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]