281 matches
-
luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare dimineață. Am greșit în fiecare dimineață, astăzi am pășit bine, oglinda m-a dat afară, oglinda minte. Cine minte, bă, țicnitule? Despre ce îndrugi acolo? Auzi la el pe cine dă vina? Oglindă mincinoasă! De-asta ai făcut-o țăndări? Cine, pizda mă-ti, o plătește? Tu pleci la balamuc, iar noi facem cheta, Dumnezeii mă-ti de paranoic! Vă rog, lăsați-mă să mai încerc o dată, nu aruncați peste mine cu apă, sunt cenușă! Cenușa moare când bate vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biserică, pe marginea gropii. Privește-o cum trage cu ochii la prohabul dascălului, ăsteia nu-i scoți pula din cap nici în mormânt. Copile, moarte și viață se pișă peste adevărul tău imaginar, în timp ce tu faci tumbe într-o oglindă țăndări. Dar cine, dracu, să-ți spargă orbitele, să te trezească? Dormi cu fantoma de mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se umple de amintiri: pe funia de rufe, în pod, sub pragul ușii, amintirile se extind ca o pecingine. Imunitatea șinei de cale ferată nu justifică intențiile neduse până la capăt și nici nu argumentează abandonurile. Închizi ochii, urletul se face țăndări în tâmplă, apoi liniște de pustiu, atâta liniște încât nici propria respirație nu te mai tulbură. Te temi? La dracu cu lașitatea asta duplicitară! Dumnezeul cailor poartă hamurile cu el, tu împarți iluzii în oglindă și când îți razi barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am naufragiat între două intenții, pânza pansează rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tata închină darul și răsuflă ușurat, a mai scăpat de unu). Părinte, îmi citești gândurile, nu și sufletul. Despre care Fecioară îmi vorbești? Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie să vază, gura nu trebuie să vorbească, nasul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri de fiară. Dintr-o clipă în alta mă așteptam că-l va face țăndări pentru îndrăzneala de neiertat de a-l pune într-o situație delicată pe el, milițianul care purta pe degete tot cartierul. Când ușa biroului s-a deschis, am știut că, din fericire, scaunul care, ce-i drept, nu mă ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ea și Liviu, tot încerca să găsească în orice un prilej de evadare din situația deloc fericită în care se găsea. Aflase cu stupoare de relația dintre Liviu și Beatrice, o programatoare de la firma lui Liviu și realitatea aceasta făcuse țăndări toată lumea ei. Realizase însă foarte repede, privindu-și fetele, Crăița și Mădălina, ambele adoptate, că avea datoria să meargă mai departe. Ar fi vrut să moară, dar trebuia să trăiască, ar fi vrut să plece, dar trebuia să rămână... Cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu simți nimic, ca atunci când ți-ai retezat din greșeală degetul cu un cuțit foarte tăios... Simți apoi că îngheți, că se face o liniște de moarte în jurul tău, ca după o bombă atomică, ceva asemănător..., că totul se face țăndări..., cioburi..., că nimic nu mai poate fi reparat. Apoi începi să raționezi, să cauți scuze, motive, justificări... într-o durere care crește, în loc să scadă... Apoi spui că ai iertat și că mergi mai departe. Și tu ești convinsă că, dacă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fi ca înainte. Arm știa că nu-i va spune niciodată nimic lui Liviu despre Bart. Nu are rost să treacă și el prin ce am trecut eu, când am înțeles că sunt înșelată și toată lumea mea s-a făcut țăndări... Cu aceeași luciditate, Arm își dădea seama că focul aprins de Bart în inima ei va rămâne acolo toată viața, că-l va lua cu ea și în Marea Călătorie... Și mai realiză ce greu îi va fi ei să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
examen/ am încercat să-l înțeleg.// La sfârșitul examenului/ a fost o dramă,/ mai tragică decât/ Romeo și Julieta." Poate că și scurtimea să dea poemului Păcatele aerul definitiv: "De împărăția cerului/ mă desparte o cortină./ Ruga mea se face țăndări./ Păcatele îmi ard/ dar nu se risipesc". (Anonimul, 2)
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
Dar, atenție! Excesul de autosupraveghere, de ordonare, de refulare a oricărei particule de aleatoriu duce la o presiune lăuntrică greu de suportat. Calofilia veselă se întunecă brusc. Materia existențială izbucnește la un moment dat sub chipul unei explozii ce face țăndări prețiozitățile atît de grijuliu ticluite, arabescurile savante, incantațiile unui limbaj ce se voia proiectat în absolut datorită unei mecanici infailibile. Intempestiv și nu tocmai, poetul-eseist declară că dorește a produce un zgomot al pierzaniei proprii („pierzîndu-mă, din mîini, pe mine
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
mult mai rezistente și mai de preț decît rubinul) ce este, cînd și cînd, creierul nostru, ar fi de-a dreptul de prost gust, dacă nu chiar o indecență, din parte-ne, sau un păcat, să nu vrei să faci țăndări mașinăria asta, să nu încerci să te disloci, să-ți scapi din mîini și să te spargi (în timp ce roțile-ți cu zimți se dau de-a dura ca mercurul scurs din frumoase termometre); să te smintești, să te îmbeți, să
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
sunt eu. Sâmbăta asta o să mă rad de tot, lăsând doar un pic de breton și niște zulufi prin părți. Știu ce-i adolescența. Știu că totul pare să înceapă, dar nu-i așa. Mai degrabă se distruge. Se face țăndări, ca vaza din China care i-a căzut mamei din mână când m-a văzut rasă în cap. S-a spart, i-a căzut din mână când m-a văzut rasă, fiindcă-s altfel curge sânge în dinastia asta falsă
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
care Sultana îl vede pe Yacine pictând, cele diurne, în care Vincent intrusul stă de vorbă cu Dalila și îi ascultă observațiile stranii și fascinante despre personajele iubite, filtrate prin imaginația ei - Micul Prinț sau Toboșarul al cărui glas face țăndări geamurile. Cred că acestea sunt și cele mai frumoase pagini ale cărții. Oferte necanonice Cele două romane aduc cititorilor români surpriza unor scriitoare interesante și a unor lumi prea puțin cunoscute. Ele atrag atenția și prin ținuta grafică: provocatoare, în
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
ce contrag însă revoltă în ironie: "Zile cu dureri de cap. Neîntemeiate dureri. Nu mă mai pricep. Cu atît mai puțin cei din jur. Învăț în originalul meu stil: după chef, umbră, îndoieli și căldura pîinii. Iar se vor alege țăndări de mine. Bine cel putin că nu-s bun pt. umplut bombe". Sau încă tot aluziv: "Mă cam enervaseși cu tăcerea ta! Nu e nevoie să dai vină pe toamnă. Noi suntem mai ticăloși decît ceea ce ne ofera ea cu
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune altminteri în obiect. Bach, la clavecin, apare „lovind, ca și cum ar dansa / cu bîta orgii, / să spargă în sclipitoare țăndări / vuietul din adînc - / încît aproape că nu ne dăm seama / că stropește cu sînge-mprejur, / încăpățînat să ajungă / pînă la os. Asta / îl interesează, de fapt, / cînd cioplește așchii, / aruncînd și din mine / o mie de cioburi colorate. Să ne transforme
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
și să nu realizeze ce se întâmplă. Chiar dacă românii sunt supărați pe mine, își dau seama acum că ei pot corecta pentru Europa. Nu iau în calcul pierderea referendumului.”, a spus Băsescu la Realitatea TV. În 10 zile au făcut țăndări reputația României, fără președintele care îi încurca. Europa i-a rejectat ca parteneri pe Ponta și Antonescu. O rămânere a lor în funcție după referendum ar însemna o Românie izolată. Trebuie găsită soluția resetării situației instituțiilor statului.”, a mai spusl
Băsescu: Nu iau în calcul pierderea referendumului () [Corola-journal/Journalistic/43622_a_44947]
-
înrudită, vezi bine, cu Lolita lui Nabokov și cu Anabel Lee a lui Poe (p. 25). Speriată de tragedia unui fluture cap de mort rătăcit în plină zi în parcul Crângași, fata scapă pe jos talismanul, care se face, evident, țăndări (p. 29). Scenariul e de basm: ca s-o liniștească, domnul Clau îi promite, pe rând, toate minunile lumii, ajungând, în cele din urmă, la singura care-i poate îndupleca lacrimile: o pipă cum nu s-a mai văzut (p.
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
a cânta. Doi elevi duc un bust al lui Stalin care se intersectează cu un bust al lui Apollo pe coridor, care pare să-l privească curios pe mustăciosul dictator. Cei doi elevi răstoarnă bustul de ispos care se face țăndări și muzica tace. În acest moment de stupefacție generală, intră pe ușă o altă instructoare cu chipul descompus, care anunță tragic moartea lui Stalin și comandă ca toată lumea să cadă în genunchi. Toți se execută, însă pentru Brodski este un
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
sumbre. Niciun vers fără promisiunea câte unei prăbușiri: „Poate să vină dragostea sau iarna atomică,/ de-acum mi-e totuna”, „Vântul s-a întețit, păsări se lovesc/ de ferestre,/ de pian.// Gata cu strategiile! Celui ce vrea să-și facă țăndări capul,/ îi las capul meu/ și mă duc”; „ne vom târî sub o piatră și vom aștepta/ nepăsători tunetul”. Dacă există ceva variație în aceste tablouri sumbre, precum și o evoluție de la Păpușarul și alte insomnii, ea e de regăsit doar
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
cu costumele scenografei Liliana Cenean definesc cinismul din piesa lui Cehov. Pas des deux. Cu două mari poticneli. Două mari crize în care măștile se prăvălesc, iar disperarea se revarsă. Pierd controlul. Atît de bine calculat. Imaginea publică se face țăndări. Nu mai sînt nici actrița cea mare, nici scriitorul celebru. Față în față stau un bărbat și o femeie îngenuncheaț i de minciună și ipocrizie. Două victime ale propriilor vanități. În jocul lor riguros și rece, după scena din actul
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]